ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2406/2009

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 78/F din 22 aprilie

2009 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul N.V. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

114/P/2008 din 4 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

obligându-l pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat și către

intimatul C.G.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că prin Rezoluția nr. 114/P/2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

făptuitorul C.G. - avocat în cadrul Baroului Galați, sub aspectul

infracțiunilor de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și

uz de fals, prevăzute de art. 288 C. pen., 290 C. pen., 291 C. pen., în

conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen. - lipsește unul din elementele constitutive ale

infracțiunii - latura obiectivă.

Totodată, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. în conformitate cu

dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. - fapta sesizată nu se confirmă.

Pentru a dispune

astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut, având în vedere

actele premergătoare efectuate în cauză, că faptelor sesizate, respectiv cele

prevăzute de art. 288, 290 și 291 C. pen. le lipsește unul dintre elementele

constitutive ale infracțiunii și, anume, latura obiectivă, în condițiile în

care procesul-verbal la care se referă petentul, nu a avut valoare probantă de

sine stătătoare.

Referitor la

complicitatea la infracțiunea de înșelăciune s-a reținut că fapta nu există,

convenția fiind încheiată între persoana vătămată, respectiv petentul N.V. și

numiții M.S., M.C. și T.D. cu doi ani înainte de angajarea ca avocat ales a

intimatului.

Prima instanță a

apreciat în urma analizei actelor și lucrărilor din dosar că în mod corect

procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, în speță nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., 290

și art. 291 C. pen., iar în ce privește complicitatea la infracțiunea de

înșelăciune că fapta nu există.

Împotriva sentinței

penale pronunțată de prima instanță a declarat recurs petiționarul criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut că instanța a tratat cu

superficialitate cauza supusă judecății pronunțând o soluție greșită, în

condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că intimatul se face

vinovat, în opinia sa, de săvârșirea infracțiunilor imputate.

Petentul recurent a

solicitat casarea hotărârii pronunțată de prima instanță și în rejudecare să

fie admisă plângerea sa.

Examinând hotărârea

recurată, respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu criticile

invocate cât și din oficiu Înalta Curte constată, că recursul declarat este

nefondat.

Actele premergătoare

efectuate în cauză au permis stabilirea unei situații de fapt corecte,

necontestată nici de petiționar, pe baza căreia s-a constatat în mod justificat

că împotriva intimatului nu se poate dispune începerea urmăririi penale.

În ce privește

infracțiunea de fals prevăzută de art. 288 și 290 C. pen., precum și cea de uz

de fals prevăzută de art. 291 C. pen. corect s-a reținut că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestor infracțiuni, lipsind latura obiectivă a

acestora, cât timp sfatul dat de intimat în calitatea sa de avocat, în sensul

de a se atesta în procesul-verbal situația reală a fost ca urmare a relatărilor

făcute de cumpărători, aceștia din urmă fiind singurii răspunzători de

realitatea celor consemnate, cum de altfel deja s-a stabilit de către Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Pe de altă parte

relevant este și faptul că procesul-verbal nu a avut o valoare probantă de sine

stătătoare.

Referitor la cealaltă

faptă imputată, respectiv complicitatea la săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, față de împrejurarea că o convenție a fost încheiată între

persoana vătămată N.V. și cumpărători cu circa doi ani înainte de angajarea ca

avocat a intimatului aprecierea procurorului în sensul că fapta sesizată nu

există este corectă.

Așa fiind, cum

soluția dispusă de procuror apare ca fiind legală și temeinică, nu se constată

motive care să ducă la casarea hotărârii recurate, prin care prima instanță a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar, menținând ordonanța

atacată.

Ca urmare, recursul

declarat împotriva acestei hotărâri este nefondat pentru considerentele arătate

astfel încât Înalta Curte îl va respinge ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul N.V. împotriva Sentinței penale nr. 78/F din 22 aprilie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2009.