ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2406/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 78/F din 22 aprilie 2009 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul N.V. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 114/P/2008 din 4 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, obligându-l pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimatul C.G. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin Rezoluția nr. 114/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C.G. - avocat în cadrul Baroului Galați, sub aspectul infracțiunilor de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute de art. 288 C. pen., 290 C. pen., 291 C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta sesizată nu se confirmă. Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut, având în vedere actele premergătoare efectuate în cauză, că faptelor sesizate, respectiv cele prevăzute de art. 288, 290 și 291 C. pen. le lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii și, anume, latura obiectivă, în condițiile în care procesul-verbal la care se referă petentul, nu a avut valoare probantă de sine stătătoare.

Referitor la complicitatea la infracțiunea de înșelăciune s-a reținut că fapta nu există, convenția fiind încheiată între persoana vătămată, respectiv petentul N.V. și numiții M.S., M.C. și T.D. cu doi ani înainte de angajarea ca avocat ales a intimatului. Prima instanță a apreciat în urma analizei actelor și lucrărilor din dosar că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, în speță nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., 290 și art. 291 C. pen., iar în ce privește complicitatea la infracțiunea de înșelăciune că fapta nu există.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat recurs petiționarul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut că instanța a tratat cu superficialitate cauza supusă judecății pronunțând o soluție greșită, în condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că intimatul se face vinovat, în opinia sa, de săvârșirea infracțiunilor imputate. Petentul recurent a solicitat casarea hotărârii pronunțată de prima instanță și în rejudecare să fie admisă plângerea sa. Examinând hotărârea recurată, respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu criticile invocate cât și din oficiu Înalta Curte constată, că recursul declarat este nefondat. Actele premergătoare efectuate în cauză au permis stabilirea unei situații de fapt corecte, necontestată nici de petiționar, pe baza căreia s-a constatat în mod justificat că împotriva intimatului nu se poate dispune începerea urmăririi penale.

În ce privește infracțiunea de fals prevăzută de art. 288 și 290 C. pen., precum și cea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, lipsind latura obiectivă a acestora, cât timp sfatul dat de intimat în calitatea sa de avocat, în sensul de a se atesta în procesul-verbal situația reală a fost ca urmare a relatărilor făcute de cumpărători, aceștia din urmă fiind singurii răspunzători de realitatea celor consemnate, cum de altfel deja s-a stabilit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Pe de altă parte relevant este și faptul că procesul-verbal nu a avut o valoare probantă de sine stătătoare.

Referitor la cealaltă faptă imputată, respectiv complicitatea la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, față de împrejurarea că o convenție a fost încheiată între persoana vătămată N.V. și cumpărători cu circa doi ani înainte de angajarea ca avocat a intimatului aprecierea procurorului în sensul că fapta sesizată nu există este corectă. Așa fiind, cum soluția dispusă de procuror apare ca fiind legală și temeinică, nu se constată motive care să ducă la casarea hotărârii recurate, prin care prima instanță a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar, menținând ordonanța atacată. Ca urmare, recursul declarat împotriva acestei hotărâri este nefondat pentru considerentele arătate astfel încât Înalta Curte îl va respinge ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.V. împotriva Sentinței penale nr. 78/F din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.