ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1494/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.16/ F din 2 februarie 2009, Curtea de Apel

Galați, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de SC P.F.

SRL Galați, prin administrator unic U.P. împotriva rezoluțiilor nr. 302/ P din 8

august 2008 și nr. 915/11/2 din 16

septembrie 2008 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați, petiționara SC P.F. SRL Galați, prin administrator unic U.P. a

solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul procuror G.M. pentru

pretinsa

săvârșire a infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 26 C.

pen., raportat la art. 9 din

Legea nr. 241/2005, art. 26 C. pen., raportat la art. 23 din Legea nr.656/2002,

art. 272 C. pen și art. 290 C. pen., susținând că aceasta a soluționat dosarul

penal nr. 173/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați dispunând

neînceperea urmăririi penale, fără a stabili legalitatea unor documente, pe

baza unor cercetări incomplete și că a avut în vedere la soluționarea cauzei

anumite acte nelegale emise de făptuitorii M.A. și M.C.

Prin rezoluția din 8 august 2008, dată în dosarul nr. 302/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în baza art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimata procuror, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se

că, din actele premergătoare efectuate, nu rezultă că aspectele reclamate sunt

prevăzute de legea penală.

Prin rezoluția din 16 septembrie 2008, dată în dosarul nr. 915/11/2/2008

a procurorului general adjunct, a fost respinsă plângerea petiționarei, fiind

menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționara a criticat rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, invocând nulitatea acesteia, motivat de faptul

că cercetările au fost efectuate de care un organ de urmărire penală

necompetent, în raport cu infracțiunea de spălare de bani sesizată, pentru care

competenta revenea D.I.I.C.O.T.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarei, reținând, în esență, că aceasta nu a

indicat, în mod concret, în ce constau faptele penale imputate magistratului

procuror, ci și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția de neîncepere a

urmăririi penale și la modul în care s-au desfășurat cercetările în dosar. În

aceste condiții, simplul fapt că, prin plângerea formulată, petiționara a

menționat, printre alte infracțiuni, și pe aceea de complicitate la spălare de

bani, nu putea constitui temei pentru declinarea competenței în favoarea

D.I.I.C.O.T, atâta vreme cât pentru această infracțiune, plângerea nu conținea

elementele esențiale ale unui act de sesizare a organului de urmărire penală,

prevăzute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen.

Pe fond, s-a reținut că soluția procurorului este legală și temeinică,

întrucât faptele imputate magistratului procuror nu sunt prevăzute de legea

penală, iar aceste aspecte pot fi invocate de petiționară pe calea plângerilor

împotriva actelor de urmărire penală sau a soluțiilor, în condițiile art. 278

și art. 278

1

C. proc. pen., și nu pe calea plângerii penale

împotriva magistratului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara, prin

administratorul U.P.

Recursul declarat de petiționară împotriva sentinței, motivat la dosar,

este nefondat.

În ce privește prima critică, în baza căreia a solicitat trimiterea

cauzei la organul competent, susținând că sunt incidente dispozițiile legale

ale art. 197 alin. (4) C. proc. pen., întrucât temeiul de respingere a

plângerii contrazice dispozitivul hotărârii, se constată că nu este fondată.

Din examinarea sentinței atacate, rezultă că soluția din dispozitivul

hotărârii instanței de fond, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

petiționarului, este în concordanță cu considerentele in extenso ale sentinței,

menționarea eronată în

cuprinsul

considerentelor, iar nu a dispozitivului sentinței, a temeiului

de

admitere a plângerii, prevăzut de art. 278

1

pct. 8 lit. b) C. proc.

pen., în loc de lit. a) aceluiași text de lege, nefiind de natură a atrage

nulitatea hotărârii. Pentru îndreptarea acestei erori materiale evidente din

cuprinsul considerentelor sentinței, cauzate de o greșeală de

tehnodactilografiere, legiuitorul a reglementat posibilitatea părții de a

solicita îndreptarea erorii, în conformitate cu prevederile art. 195 C. proc.

pen.

Nici cea de a doua critică a petiționarei, referitoare la nulitatea

rezoluției, motivând că, în raport cu fapta de spălare de bani sesizată,

competența organelor de urmărire penală revenea

D.I.I.C.O.T, iar nu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, nu

poate

fi primită.

Urmare sesizării unui organ de urmărire penală, printr-o plângere,

conform art. 222 C. proc. pen., acesta poate efectua, în vederea strângerii

datelor necesare privind existența infracțiunilor reclamate pentru a constata

dacă există indicii temeinice și concrete pentru începerea urmăririi penale,

acte premergătoare.

În cadrul acestei faze anterioare începerii procesului penal, în care

nu s-a stabilit dacă există indicii temeinice că s-ar fi săvârșit

o anume infracțiune, cu privire la care a fost

încunoștințat organul de

urmărire penală în actul de sesizare și în

raport cu care competența de efectuare a urmăririi penale ar reveni unui alt

organ de urmărire, nu se poate vorbi de o stabilire a competenței de efectuare

a urmăririi penale.

Din economia dispozițiilor art. 197 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,

rezultă că legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității absolute în situația

încălcării dispozițiilor legale (în cauză, cele relative la competența după

materie) ce reglementează desfășurarea procesului penal, iar nu și a actelor

premergătoare, care sunt exterioare acestuia.

De asemenea, odată cu înregistrarea plângerii penale formulată de

petiționară la parchet, nu ar fi fost posibilă o trimitere a acesteia la

D.I.I.C.O.T, doar pe baza mențiunii făcute de petiționară referitor la o

pretinsă infracțiune de spălare de bani, întrucât din conținutul plângerii nu

reieșeau suficiente date în acest sens. De altfel, așa cum rezultă și din

prevederile art. 210 alin. (2) C. proc. pen., obligația de trimitere a cauzei

la procurorul care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului

competent, există doar în situația în care organul de cercetare penală constată

că nu este competent a efectua cercetarea, iar nu actele premergătoare.

Asupra fondului recursului declarat, din examinarea

lucrărilor dosarului, se constată că, în mod

corect, instanța de fond a

dispus respingerea plângerii formulate de

petiționară, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în

cauză, aspectele sesizate de petiționară cu privire la activitatea și modul de

îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către magistratul procuror, nu sunt

prevăzute de legea penală.

Criticile petiționarei referitoare la modul de soluționare de către

intimata procuror a cauzei penale nu pot fi primite, întrucât activitatea

desfășurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăși

infracțiunea incriminată de legiuitor, prin

textul

art. 246 C. pen. Legalitatea și temeinicia activității efectuate

de

procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la

procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278

C. proc. pen., a plângerii și recursului la judecător.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței

de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați, prin administrator unic U.P., cu

obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta

petiționară SC P.F. SRL Galați, prin

administrator

unic U.P. împotriva sentinței penale nr.16/ F din 2

februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.