ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4196/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 181/F din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov a fost admisă în parte acțiunea reclamantei M.D. formulată în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în sensul că a fost anulat Ordinul nr. 186 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă și s-a dispus repunerea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin și acordarea drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între data emiterii ordinului și data repunerii în funcție. Instanța a respins ca rămase fără obiect petitele privind anularea și suspendarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrație publice.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că reclamanta M.D. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, anularea O.U.G. nr. 37/2009, anularea Ordinului nr. 186 din 24 aprilie 2009 emis de Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și suspendarea executării actelor administrative atacate. Instanța a reținut că prin încheierea de ședință de la data de 28 iulie 2009 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pentru capetele de cerere privind anularea și suspendarea executării Ordinului nr. 186 din 24 aprilie 2009 emis de Președintele Agenție Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

De asemenea, instanța a respins și excepția de prematuritate invocată în cauză privind neefectuarea procedurii prealabile. Instanța de fond a dispus, prin încheierea din 29 iulie 2009, suspendarea executării Ordinului atacat. S-a reținut faptul că, la data de 26 octombrie 2009, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere în care a precizat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009. Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut că actul normativ în temeiul căruia au fost luate măsurile privind desființarea funcției deținute de reclamantă și eliberarea acesteia din funcție, respectiv O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, iar Legea de aprobare a acestei ordonanțe a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională.

S-a constatat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 și întrucât măsurile dispuse prin ordinul atacat au fost luate în temeiul unui act normativ declarat neconstituțional, s-a apreciat că singura posibilitate de remediere a acestor măsuri, care au afectat cariera profesională a reclamantei prin eliberarea din funcția deținută, este anulare ordinului atacat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Guvernul României și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Guvernul României a criticat în esență hotărârea, pronunțată de instanța de fond, pentru că deși a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a acestei părți, instanța a pronunțat o hotărâre în contradictoriu și cu Guvernul României, în condițiile în care cererea reclamantei în raport cu recurentul trebuia respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Recurentul Guvernul României a arătat că petitele privind anulare și suspendarea O.U.G. nr. 37/2009 au rămas fără obiect, situație în care nu se justifică admiterea acțiunii reclamantei în contradictoriu și cu Guvernului, alături de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Recurenta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a criticat sentința atacată arătând că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor prevăzute în materia funcției publice și a funcționarilor publici.

Recurenta a precizat că începând cu data de 22 mai 2009, ca urmare a cererii reclamantei de mutare definitivă, prin ordinul președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 342 bis din 22 mai 2009 a fost modificat raportul de serviciu al intimatei-reclamante, astfel încât ordinul nr. 186/2009, obiect al acțiunii judiciare, nu a mai produs efecte juridice. Recurenta a arătat că nu se poate reține existența unui prejudiciu produs intimatei-reclamante prin efectul aplicării Ordinului nr. 186/2009, întrucât ordinul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale. De asemenea, s-a susținut faptul că la data pronunțării sentinței atacate, funcția publică de conducere, ce a fost deținută de reclamantă, nu se mai regăsea în categoria funcțiilor publice reglementate de cadrul legal incident în materia funcției publice și funcționarilor publici, nefiind prevăzută nici prin proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999.

Referitor la Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009 s-a arătat că această hotărâre produce efecte numai pentru viitor, astfel încât la data emiterii actului atacat au fost respectate condițiile de legalitate prevăzute de lege. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul declarat de Guvernul României și va modifica sentința atacată în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Guvernul României pentru lipsa calității procesuale pasive și va respinge recursul declarat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că instanța de fond, prin încheierea de ședință de la data de 28 iulie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pentru capetele de cerere privind anularea și suspendarea executării Ordinului nr. 186 din 24 aprilie 2009 emis de Președintele Agenție Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, situație în care pronunțarea sentinței în contradictoriu cu această parte apare evident ca fiind o eroare de judecată. Pentru aceste considerente, recursul declarat de Guvernul României pe acest aspect este întemeiat și Înalta Curte îl va admite, iar hotărârea atacată va fi modificată în sensul că acțiunea reclamantei M.D.

va fi respinsă în contradictoriu cu această parte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe cererea de recurs formulată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Înalta Curte a reținut că în cauză este necontestat faptul că ordinul atacat, obiect al acțiunii judiciare, a fost emis în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și (11) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora: "(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare". Înalta Curte a reținut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (...)". Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of., nr. 668/6.10.2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și Anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte reține că instanța de fond a apreciat corect că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională. Sunt neîntemeiate susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) și (1 1 ) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis. Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la abrogarea O.U.G.

nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. IV alin. (1) a din O.U.G. nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt și rămân desființate funcțiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susținerile referitoare la faptul că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor. Față de aceste susțineri, Înalta Curte reține că desființarea funcției publice deținută de reclamantă prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, iar aceste dispoziții este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.

Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 181/F din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei M.D. formulată în contradictoriu cu Guvernul României pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul formulat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva aceleiași sentințe ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2010. Procesat de GGC - CL