ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 906/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta D.M. a

solicitat, în contradictoriu cu autoritățile pârâte Guvernul României,

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Agenția Națională pentru

Ocuparea Forței de Muncă, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să

se dispună:

- anularea O.U.G. nr.

37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 264 din

22 aprilie 2009, prin aplicarea căreia a fost eliberată din funcția de director

executiv, prin Ordinul nr. 271 din 24 aprilie 2009 emis de Agenția Națională

pentru Ocuparea Forței de Muncă;

- suspendarea

executării O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în M. Of. al

Românie Partea I nr. 264 din 22 aprilie 2009;

- anularea actului

administrativ - Ordinul nr. 271 din 24 aprilie 2009, emis de Agenția Națională

pentru Ocuparea Forței de Muncă - prin care a fost eliberată din funcție;

- suspendarea

executării actului prin care a fost eliberată din funcție, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că O.U.G. nr. 37/2009 încalcă art. 1 alin. (5),

art. 11, art. 20, art. 44, art. 54 alin. (2), art. 115 alin. (6) și 120 alin.

(1) din Constituția României, nu este motivată din punct de vedere al urgenței

și nu cuprinde justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea

la această modalitate de reglementare.

Reclamanta a mai

arătat că prin O.U.G. nr. 37/2009 se desființează fără nici o explicație

posturi pentru care se creează aceleași posturi, cu o altă titulatură, dar cu

același atribuții, astfel că acest act normativ îi încalcă drepturile,

libertățile și interesele legitime, cu consecința producerii unor pagube

iminente.

Prin cererea

ulterioară, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr.

37/2009, invocând încălcarea art. 11, 54 alin. (2), 120 alin. (1), 115 alin.

(6) și art. 20 din Constituția României.

Prin întâmpinarea

formulată în termen legal, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive cu privire la cererea de suspendare și anulare a

Ordinului nr. 271/2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de

Muncă, excepția inadmisibilității, măsura legală a suspendării vizând exclusiv

actele administrative, nu și ordinul de guvern, excepția inadmisibilității

acțiunii în raport de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

excepția de neconstituționalitate fiind transformată într-o veritabilă acțiune,

ambele având aceeași motivare.

Pârâtul a arătat că

excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în raport de prevederile

art. 10 alin. (2) și art. 29 din Legea nr. 47/1992, iar, în subsidiar, a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, actul normativ fiind emis cu

respectarea tuturor dispozițiilor legale.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, autoritatea pârâtă Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive,

Ordinul nr. 271/2009 fiind emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de

Muncă, excepția inadmisibilității cererii de suspendare și anulare a O.U.G. nr.

37/2009, precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, arătând totodată că

cererea nu este fondată, actul normativ fiind emis cu respectarea legii.

Prin întâmpinarea

depusă în termen legal, a invocat excepția prematurității cererii pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile, arătând că nu are calitate procesuală

pasivă în capetele de cerere privind Ordinul nr. 271/2009 și O.U.G. nr.

37/2009.

Cu privire la fondul

cauzei a solicitat respingerea acțiunii, O.U.G. nr. 37/2009 fiind emisă cu

respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege.

Prin cererea de

completare depusă ulterior, reclamanta a solicitat și anularea O.U.G. nr.

105/2009, anularea Ordinului nr. 271/2009 emis de Agenția Națională pentru

Ocuparea Forței de Muncă și suspendarea acestuia până la rămânerea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

De asemenea, ulterior

reclamanta a invocat și excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr.

105/2009, invocând încălcarea art. 11, 54 alin. (2), 120 alin. (1), 115 alin.

(6), art. 20, art. 44 din Constituție.

Prin încheierea din

data de 13 octombrie 2009, instanța a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și

trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, în vederea soluționării

excepției de neconstituționalitate.

Prin Decizia nr. 1112

din 23 septembrie 2010 s-a respins excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. I, III, IV, V, VII, VIII și anexei nr. 1 din O.U.G. nr.

105/2009.

Prin Sentința nr. 250

din 16 mai 2010 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta D.M., în

contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului și Agenția Națională

pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile legale criticate nu

mai sunt în vigoare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel

încât excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I, art. III, art.

IV, art. V, art. VII, art. VIII și anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 a fost

respinsă ca devenită inadmisibilă prin decizia nr. 1112/23 septembrie 2010 și,

având în vedere cele expuse, și față de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea

nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepției de

neconstituționalitate prevederile constatate ca fiind neconstituționale

printr-o deciziei anterioară a Curții Constituționale, precum și față de

prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța a respins

acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta D.M., susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

În mod greșit

instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, pronunțându-o doar asupra

cererii de anulare a O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 și omițând să se

pronunțe asupra capătului de cerere vizând anularea Ordinului nr. 271 din 24

aprilie 2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - de

eliberare a reclamantei din funcția deținută.

Astfel, ca urmare a

publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009,

Ordinul nr. 271 din 24 aprilie 2009 nu mai avea temei legal, O.U.G. nr. 37/2009

fiind declarată neconstituțională.

În drept, recurenta

și-a încadrat motivele de recurs în prevederile procedurale ale art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se

încadrează în prevederile art. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Astfel, instanța de

fond a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, cu motivarea că cererea de

anulare a O.U.G. nr. 37/2009 nu mai subzistă, acest act normativ fiind deja

declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții

Constituționale, ca urmare a sesizării acestei Curți la cererea altor petenți.

În sensul inadmisibilității acțiunii nu pot fi invocate prevederile art. 29 din

Legea nr. 47/1992, instanța omițând să analizeze și capătul de cerere referitor

la anularea actului administrativ, respectiv Ordinul nr. 271 din 24 aprilie

2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin care

reclamanta a fost eliberată din funcția publică deținută.

Procedând în acest

fel instanța nu s-a pronunțat asupra fondului acțiunii și, în consecință, în

temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se impune casarea sentinței atacate cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării

tuturor capetelor de cerere, inclusiv a celei având ca obiect anularea

Ordinului nr. 271 din 24 aprilie 2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea

Forței de Muncă și reintegrarea reclamantei în funcția avută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.M. împotriva Sentinței

nr. 250 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM