ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4468/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamanta S.V. a chemat în judecată pe pârâta A.N.O.F.M., solicitând:

anularea Ordinului

din 24 aprilie 2009 emis de președintele A.N.O.F.M. prin care s-a dispus eliberarea

sa din funcția de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Bacău;

obligarea pârâtei la reintegrarea

pe poziția ocupată înainte de emiterea ordinului, respectiv funcția de director

executiv adjunct al A.J.O.F.M. Bacău;

obligarea pârâtei la plata

drepturilor salariale și a celorlalte drepturi la care era îndreptățită din momentul

eliberării din funcție și data reintegrării efective;

obligarea pârâtei la plata

de daune materiale și morale în cuantum de 50.000 RON pentru prejudiciile suferite

ca urmare a eliberării din funcție;

obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a învederat faptul că prin ordinul din 25 aprilie 2009, în temeiul

art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, a fost desființată funcția publică de

conducere de director executiv adjunct buget al A.J.O.F.M. Bacău, deținută de aceasta,

și că prevederile pe care se întemeiază ordinul menționat sunt neconstituționale.

Ulterior, reclamanta și-a

completat acțiunea, invocând faptul că la data încetării raporturilor de muncă –

25 mai 2009 - se afla în concediu medical, iar la termenul din 17 noiembrie 2009

a depus o cerere în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cerute, solicitând

și înscrierea în carnetul de muncă a perioadei de incapacitate temporară de muncă,

cerere la care a renunțat la judecată, iar referitor la cererea privind plata drepturilor

salariale, plata daunelor materiale și morale, de asemenea, reclamanta a renunțat

la judecată.

2.Soluția pronunțată de

Curte de Apel

Prin sentința nr. 27 din

25 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere

din completarea la acțiune, cerere prin care s-a solicitat înscrierea în carnetul

de muncă a perioadei de incapacitate temporară de muncă, a admis acțiunea, astfel

cum a fost restrânsă, formulată de reclamanta S.V. în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M.,

a anulat ordinul din 24 aprilie 2009 emis de Președintele A.N.O.F.M., a dispus reintegrarea

reclamantei pe funcția ocupată anterior emiterii ordinului atacat, aceea de director

executiv adjunct al A.J.O.F.M. Bacău, respingând cererea privind cheltuielile de

judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a reținut, în esență, următoarele:

Prin ordinul din 4

mai 2006 emis de președintele A.N.O.F.M., reclamanta a fost numită în funcția publică

de director executiv adjunct – consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta

de salarizare 1 – la Direcția Buget din cadrul A.J.O.F.M. Bacău.

Prin ordinul din 24

aprilie 2009 emis de președintele A.N.O.F.M., în temeiul art. III alin. (1) din

O.U.G. nr. 37/2009, a fost desființată funcția publică de conducere de director

executiv adjunct buget al A.J.O.F.M. Bacău [art. 1 alin. (1); în temeiul art. III

alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009 coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit.

b) și alin. (3) din Legea nr. 188/2009], reclamantei i s-a acordat un preaviz de

30 de zile calendaristice începând cu data de 24 aprilie 2009, urmând ca la expirarea

termenului de preaviz să fie eliberată din funcția publică art. 1 alin. (2).

Prima instanță a avut

în vedere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și faptul că O.U.G. nr. 37/2009,

care a constituit temeiul juridic al ordinului contestat, a fost declarată neconstituțională

prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale în

care s-a stabilit caracterul neconstituțional al legii pentru aprobarea respectivei

ordonanțe. Anterior, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009,

care însă a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispozițiile

inițiale, aspect reținut de Curtea Constituțională care, prin decizia

nr. 1629/2009, a declarat neconstituționale prevederile art. 1 pct. 1-5 și

26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009

privind unele măsuri în domeniul funcției publice.

Totodată, a avut în vedere

și prevederile art. 28 alin. (1) din 202/2006, republicată, potrivit cărora „conducerea

agențiilor teritoriale se exercită de directori executivi și directori executivi

adjuncți”.

Concluzionând, judecătorul

fondului a constatat că ordinul din 24 aprilie 2009, atacat în cauză, a fost emis

cu aplicarea greșită a art. 99 alin. (1) lit. b) și cu încălcarea art. 100

alin. (1) și (4) din Legea nr. 188/1999, precum și în temeiul unei O.U.G. declarate

neconstituționale.

3.Recursul declarat de

pârâtă

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea instanței de este netemeinică

și nelegală, întrucât ordinul de eliberare din funcție a reclamantei a fost adoptat

în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar la litera D pct. 5 din lista anexă la acest act

normativ, sunt incluse și agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și

a municipiului București, desființarea funcției producându-se ope legis, astfel

că actul atacat a fost emis în mod legal în raport de legislația în vigoare în momentul

emiterii acestuia, fiind reținută eronat nelegaltiatea actului atacat ca urmare

a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, inclusiv

cele ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumentele corespunzătoare

motivelor de recurs invocate

Actul administrativ supus

controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Ordinul din

24.04.2009 emis de președintele A.N.O.F.M., prin care s-a dispus desființarea funcției

publice de conducere de director executiv adjunct buget, în temeiul art. III din

O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice.

Intimatei-reclamante,

ocupante a funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz

de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea

din funcție, în temeiul Legii nr. 188/1999.

Cu privire la critica

formulată, în sensul că instanța de fond trebuia să constate incidența dispozițiilor

O.U.G nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât

la data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum

susține recurenta-pârâtă, o astfel de abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei susținute

de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G.

nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul

constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ,

ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor

normei declarate neconstituționale.

S

e constată astfel că desființarea

funcției publice deținute de reclamantă prin cele două ordonanțe (O.U.G. nr. 37/2009

și O.U.G nr. 105/2009) este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări

au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată

de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură

să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind

de necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză.

2.Soluția pronunțată în

recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de

A.N.O.F.M.

împotriva sentinței nr. 27 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2010.