ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3624/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3624/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 30 octombrie 2009, reclamanta M.M. a solicitat anularea Ordinelor nr. 198

din 28 iulie 2009, nr. 212 din 11 august 2009 și anularea în parte a Ordinului nr.

196 din 27 iulie 2009 emise de Prefectul județului Bacău, anularea adresei nr. 1552/DGRU

din 9 iulie 2009 emisă de Direcția Generală de Resurse Umane din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor, a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 emis de Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, ca acte pregătitoare, operațiuni

administrative, reintegrarea sa în funcția publică de conducere de director executiv,

plata salariilor indexate, majorate și recalculate de la data eliberării din

funcție și până la data reintegrării efective, plata de daune morale în sumă de

30.000 lei și plata cheltuielilor de judecată.

La data de 18 iunie

2010, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând să fie anulat și Ordinul nr.

II/8.224 din 30 iunie 2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin actele administrative contestate a fost transformat

în mod nelegal postul de conducere de director executiv la Direcția verificarea

legalității actelor de contencios administrativ din cadrul Instituției Prefectului

județului Bacău în funcție publică de execuție de consilier juridic superior,

fiind eliberată din funcția publică de conducere ocupată în timp ce se afla în

concediu medical și fără acordarea unui preaviz de 30 de zile.

Reclamanta a mai

arătat că aceste acte au fost emise cu nerespectarea procedurii prevăzute de

art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată , deoarece nu s-a

solicitat de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice

vacante, în condițiile în care nu i s-a acordat un post vacant corespunzător de

conducere, deși în instituție exista postul de șef de serviciu nou creat.

Ca motiv de

nelegalitate a actelor întocmite de autoritățile pârâte s-a invocat și

încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, care prevăd

că reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente se modifică în

procent de 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului

respectiv.

Din acest punct de

vedere, reclamanta a arătat că, reorganizarea pretinsă de pârâți nu a avut o

cauză reală și serioasă, având numai ca scop îndepărtarea sa din funcția publică

de conducere deținută.

Pârâta Agenția

Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția inadmisibilității cererii

de anulare a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009, motivând că, avizul său este

numai o operațiune administrativă și nu reprezintă un act administrativ, în

sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Aceeași excepție a fost

invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor cu privire la

cererea de anulare a adresei nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009, motivată prin

natura juridică a actului respectiv, care nu este susceptibil să producă efecte

juridice proprii.

La data de 22

octombrie 2010, în interesul pârâților a formulat cerere de intervenție Sindicatul

angajaților din cadrul Prefecturii județului Bacău, invocând excepția lipsei de

obiect a acțiunii față de abrogarea Ordinului nr. 196 din 27 iulie 2009 prin

Ordinul nr. 267 din 6 septembrie 2009 emis de Prefectul județului Bacău.

Prin încheierile

pronunțate la 19 februarie 2010, la 26 noiembrie 2010 și la 10 decembrie 2010,

Curtea de Apel Bacău, SCCAF, a respins excepțiile de inadmisibilitate a cererilor

de anulare a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 și a adresei nr. 1552/DGRU

din 9 iulie 2009, precum și excepția lipsei de obiect a acțiunii formulate de

reclamantă.

Aceeași instanță a pronunțat

sentința nr. 162 din 16 decembrie 2010, prin care a admis cererea de

intervenție accesorie formulată de Sindicatul angajaților din cadrul Prefecturii

județului Bacău și a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Instanța de fond a constatat

legalitatea Ordinelor nr. 196 din 27 iulie 2009, nr. 198 din 28 iulie 2009 și

nr. 212 din 11 august 2009, prin care Prefectul județului Bacău a modificat structura

organizatorică, prin desființarea Direcției verificării legalității actelor și

contencios administrativ și ca urmare a reorganizării instituției, a dispus eliberarea

reclamantei din funcția publică de conducere de director executiv al direcției

desființate și numirea acesteia în funcția publică de execuție de consilier

juridic – clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare din

cadrul Serviciului verificarea legalității actelor, aplicarea actelor normative

și contencios administrativ.

Legalitatea ordinului

prin care s-a aprobat noua organigramă a fost constatată cu motivarea că,

anterior emiterii acestui ordin, Instituția Prefectului județului Bacău a obținut

avizul nr. 1889332 din 27 mai 2009 al Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici și aprobarea ordonatorului principal de credite, Ministerul

Administrației și Internelor, transmisă prin adresa nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009.

În ceea ce privește

Ordinul nr. II/8224 din 30 iunie 2009 al Ministerului Administrației și

Internelor pentru transformarea unui port aferent funcției publice de conducere

într-o funcție publică de execuție de consilier juridic, instanța de fond a reținut

că a fost emis în mod legal, în cadrul atribuțiilor prevăzute de dispozițiile

art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006, conform cărora numărul maxim de posturi

și structura posturilor aferente instituției prefectului se stabilesc anual prin

ordin al ministrului administrației și internelor, cu încadrarea în numărul maxim

de posturi și în structura posturilor aprobate de minister.

Instanța de fond a respins

susținerea reclamantei privind caracterul discriminatoriu al reorganizării

efectuate, reținând că funcția deținută de aceasta a fost desființată în mod efectiv,

fiind menținut serviciul aflat în subordine, prevăzut în noua organigramă cu

denumirea Serviciul verificarea legalității actelor și contencios

administrativ.

Instanța de fond a respins

ca neîntemeiate și apărările privind eliberarea din funcție a reclamantei în

perioada de incapacitate temporară de muncă și neacordarea preavizului de 30 de

zile, cu motivarea că la data emiterii ordinului contestat nu s-a înregistrat nici

un concediu medical și s-a fixat un termen de preaviz de 10 zile, în concordanță

cu dispozițiile art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999.

Împotriva acestei sentințe

, a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea hotărârii atacate, în

sensul admiterii acțiunii și anulării actelor întocmite de pârâți.

Recurenta a susținut

că în mod greșit instanța de fond a constatat legalitatea actelor administrative

atacate, deși a dovedit caracterul arbitrar al reorganizării instituției,

efectuată cu scopul reducerii postului de conducere pe care-l ocupa, dar fără îndeplinirea

procedurii reglementate de Legea nr. 188/1999.

Recurenta a considerat

că soluția instanței de fond s-a întemeiat numai pe oportunitatea actelor deduse

judecății, fără a se proceda la verificarea legalității și temeiniciei lor,

pentru argumentele invocate prin acțiune.

Soluția de menținere

a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 emis de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici a fost criticată, arătându-se că instanța de fond a apreciat

eronat concordanța acestui act cu avizul emis de aceeași agenție cu privire la

statul de funcții și de personal pe anul 2009.

De altfel, s-a arătat

că pârâții nu au respectat nici cel de-al doilea aviz, în care figura ca fiind vacant

postul de șef al serviciului nou înființat, astfel că recurenta avea prioritate

la ocuparea lui, ca urmare a reducerii postului său de conducere.

Prin numirea în

postul respectiv a persoanei care ocupa anterior funcția de șef serviciu în

cadrul direcției desființate, recurenta a susținut că autoritățile pârâte au

procedat de o manieră discriminatorie, încălcând prevederile art. 27 din Legea nr.

188/1999.

Cu privire la Ordinul

nr. II/8224 din 30 iunie 2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor,

recurenta a arătat că este eronată concluzia instanței de fond privind lipsa de

incidență a dispozițiilor art. 45-46 din O.G. nr. 6/2007, deși contrar acestei reglementări,

s-a aprobat transformarea unui post ocupat aferent funcției publice de

conducere de director executiv în funcția publică de execuție de consilier juridic,

iar o asemenea transformare era posibilă numai în cazul unor posturi vacante.

Recurenta a criticat și

concluzia instanței de fond privind respectarea termenului de preaviz în raport

de comunicarea ordinului contestat la 28 iulie 2009, arătând că nu s-a avut în

vedere perioada de concediu medical cuprinsă între 28 iulie - 14 august 2009,

ceea ce impunea prelungirea termenului de preaviz până la 14 septembrie 2009,

cu atât mai mult cu cât, ordinul i-a fost comunicat prin poștă, conform adeverinței

nr. 432 din 7 august 2009 eliberată de Oficiul poștal nr. 9 Bacău.

Prin recurs, s-a solicitat

să fie modificată și încheierea dată în ședința publică de la 26 noiembrie 2010,

în sensul respingerii ca fiind lipsită de interes a cererii de intervenție accesorie

formulată de Sindicatul angajaților din cadrul Prefecturii județului Bacău,

arătându-se că acest sindicat nu are atribuții în cauză, în condițiile în care recurenta

a fost membră a unei alte organizații sindicale și anume, Sindicalul salariaților

din cadrul Prefecturii județului Bacău, înființat în baza Legii nr. 54/2000 prin

sentința civilă nr. 280 din 6 iulie 2007.

Hotărârea pronunțată

de instanța de fond a fost criticată și pentru încălcarea normelor legale referitoare

la alcătuirea completului de judecată cu motivarea că, în mod nejustificat la termenul

din 14 ianuarie 2010, a fost înlocuit judecătorul desemnat să judece litigiu.

Recurenta a susținut

că instanța de fond a înlăturat neîntemeiat motivul de nelegalitate privind

încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 1988/1999, deoarece nu

s-a dovedit modificarea atribuțiilor aferente postului său în proporție de

peste 50% sau modificarea condițiilor specifice de ocupare a postului

respectiv.

Prin încălcarea acestor

prevederi legale, recurenta a arătat că a fost vătămat dreptul său de a avea o

carieră administrativă și de a evolua în carieră pe criterii de profesionalism,

conform principiului reglementat de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999

pentru exercitarea funcției publice. De asemenea, ca o consecință a actelor administrative

contestate, recurenta a învederat că a suferit o diminuare a drepturilor

bănești și un prejudiciu moral, pentru care se impunea aplicarea prevederilor art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a analizat

toate motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată cu

privire la actele administrative deduse judecății, constatând întemeiat că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a

se dispune anularea lor.

Contrar susținerilor din

recurs, instanța de fond nu s-a pronunțat numai asupra considerentelor de oportunitate

ale acestor acte, verificând realitatea procesului de reorganizare și dacă realizarea

lui a avut ca scop eficientizarea activității, prin reducerea cheltuielilor de

personal ale instituției.

Sub acest aspect,

instanța de fond a constatat corect legalitatea ordinelor contestate, întrucât

reorganizarea instituției a fost efectivă și funcția de director executiv

deținută anterior de recurenta-reclamantă a fost desființată, fiind astfel respectate

condițiile impuse de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată,

pentru reducerea postului ocupat de un funcționar public.

Conform acestor dispoziții

legale, reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia

se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice

de ocupare a postului, respectiv, referitoare la studii.

Recurenta –

reclamantă s-a aflat în prima ipoteză juridică prevăzută de reglementarea susmenționată,

deoarece în urma reorganizării instituției, atribuțiile funcției deținută de

director executiv nu se mai regăsesc în noua organigramă.

Instanța de fond a respins

în mod corect susținerile recurentei - reclamante privind caracterul discriminatoriu

al reorganizării efectuate și pretinsa vătămare a dreptului său la o carieră administrativă,

întrucât postul de șef serviciu la compartimentul juridic era ocupat prin

concurs și nu s-a vacantat prin reorganizare, nefiind posibilă numirea sa

într-o altă funcție publică de conducere, astfel că s-a asigurat menținerea raporturilor

de serviciu, prin punerea la dispoziție a unei funcții publice de execuție,

corespunzătoare pregătirii profesionale, categoriei, clasei și gradului profesional

și anume, funcția de consilier juridic superior, treapta I de salarizare, în

cadrul Serviciului verificarea legalității actelor, aplicarea actelor normative

și contencios administrativ.

Prin hotărârea instanței

de fond s-a constatat de asemenea în mod corect legalitatea Ordinului nr.

II/8224 din 30 iunie 2009 al Ministerului Administrației și Internelor pentru

aprobarea reorganizării Instituției Prefectului - Județul Bacău, față de conformitatea

acestui act cu prevederile art. 99, art. 100 și art. 112 din Legea nr.

188/1999, republicată, ale O.U.G. nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor

cheltuieli la nivelul administrației publice și ale H.G. nr. 460/2006 pentru

aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția

prefectului.

Emiterea acestui

ordin s-a realizat în baza solicitării Instituției Prefectului - Județul Bacău și

a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 emis de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, raportat la dispozițiile art. 5 alin. (4) din H.G. nr.

460/2006, potrivit cărora, structura posturilor instituției prefectului se

stabilește prin ordin al ministerului administrației și internelor, cu

încadrarea în structura posturilor ministerului.

În mod întemeiat a fost

respins și motivul de nelegalitate privind existența unei pretinse contradicții

între cele două avize emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici cu

privire la existența și la desființarea ulterioară a funcției publice de

conducere de director executiv , dat fiind că acestea au avut la bază propuneri

diferite de reorganizare a Instituției Prefectului – Județul Bacău, propuneri avizate

favorabil, dar în mod succesiv.

Recurenta a invocat fără

temei conținutul contradictoriu al celor două avize, deși nu există nici un

argument juridic pentru menținerea pe parcursul întregului an a statului de

funcții aprobat la începutul anului.

Instanța de fond a constatat

în mod corect că prevederile O.G. nr. 6/2007, deși au fost indicate în

preambulul Ordinului nr. II/8224 din 30 iunie 2009, nu sunt aplicabile în

cauză, deoarece se referă la promovarea funcționarilor publici și reglementarea

cuprinsă la art. 46 a avut caracter temporar, până la data de 1 septembrie

2008.

Susținerea recurentei

privind diminuarea nelegală a termenului de preaviz a fost corect respinsă față

de art. 2 și art. 4 din Ordinul nr. 128 din 28 iulie 2009 din care rezultă în

mod neechivoc că, acest termen a fost respectat, fixându-se în mod distinct un

termen de 10 zile pentru exprimarea consimțământului scris cu privire la

ocuparea postului pus la dispoziție.

De altfel, recurenta a

beneficiat de acest termen și prin cererea înregistrată sub nr. 21.241 din 10 august

2009 a solicitat numirea în postul vacant oferit, numire efectuată prin Ordinul

nr. 212 din 11 august 2009.

Față de manifestarea de

voință expresă a recurentei-reclamante, se constată că au fost respectate dispozițiile

art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, care prevăd că, pe

perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot

înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului

public în cauză.

Pentru aceleași considerente,

se dovedesc a fi neîntemeiate susținerile recurentei privind eliberarea sa din

funcție în perioada de incapacitate temporară de muncă și aceasta, cu atât mai

mult cu cât, nu a depus înscrisuri concludente privind existența unei asemenea situații

de fapt anterioare emiterii ordinului de reducere a postului aferent funcției

publice de conducere de director executiv.

Critica adusă în

recurs încheierii pronunțate în ședința publică de la 26 noiembrie 2010 va fi respinsă

ca nefondată, constatându-se că instanța de fond a soluționat cererea de

intervenție accesorie în conformitate cu prevederile art. 49 și art. 52 C.

proc. civ., față de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează legalitatea

actelor administrative de reorganizare a întregii instituții și nu numai postul

ocupat de recurenta - reclamantă.

Susținerile recurentei

– reclamante privind legitimarea procesuală a unei alte organizații sindicale nu

au fost invocate la instanța de fond și nu au fost dovedite prin actele de

constituire și funcționare ale acesteia, conform Legii nr. 54/2000.

De asemenea, sunt nefondate

susținerile din recurs privind încălcarea normelor legale referitoare la compunerea

completului de judecată, cu atât mai mult cu cât critica nu a fost motivată în

drept, iar la instanța de fond nu au fost exercitate drepturile procesuale pentru

existența unui caz de incompatibilitate, abținere și recuzare a judecătorilor

sau a unui caz de strămutare a pricinilor, reglementate în Titlul V și Titlul VI

din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele

care au fost expuse , constatând că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M.

împotriva sentinței nr. 162 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 iunie 2011.