ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3624/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 octombrie 2009, reclamanta M.M. a solicitat anularea Ordinelor nr. 198 din 28 iulie 2009, nr. 212 din 11 august 2009 și anularea în parte a Ordinului nr. 196 din 27 iulie 2009 emise de Prefectul județului Bacău, anularea adresei nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009 emisă de Direcția Generală de Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca acte pregătitoare, operațiuni administrative, reintegrarea sa în funcția publică de conducere de director executiv, plata salariilor indexate, majorate și recalculate de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, plata de daune morale în sumă de 30.000 lei și plata cheltuielilor de judecată.

La data de 18 iunie 2010, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând să fie anulat și Ordinul nr. II/8.224 din 30 iunie 2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin actele administrative contestate a fost transformat în mod nelegal postul de conducere de director executiv la Direcția verificarea legalității actelor de contencios administrativ din cadrul Instituției Prefectului județului Bacău în funcție publică de execuție de consilier juridic superior, fiind eliberată din funcția publică de conducere ocupată în timp ce se afla în concediu medical și fără acordarea unui preaviz de 30 de zile.

Reclamanta a mai arătat că aceste acte au fost emise cu nerespectarea procedurii prevăzute de art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată , deoarece nu s-a solicitat de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice vacante, în condițiile în care nu i s-a acordat un post vacant corespunzător de conducere, deși în instituție exista postul de șef de serviciu nou creat. Ca motiv de nelegalitate a actelor întocmite de autoritățile pârâte s-a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, care prevăd că reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente se modifică în procent de 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv.

Din acest punct de vedere, reclamanta a arătat că, reorganizarea pretinsă de pârâți nu a avut o cauză reală și serioasă, având numai ca scop îndepărtarea sa din funcția publică de conducere deținută. Pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009, motivând că, avizul său este numai o operațiune administrativă și nu reprezintă un act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Aceeași excepție a fost invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor cu privire la cererea de anulare a adresei nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009, motivată prin natura juridică a actului respectiv, care nu este susceptibil să producă efecte juridice proprii.

La data de 22 octombrie 2010, în interesul pârâților a formulat cerere de intervenție Sindicatul angajaților din cadrul Prefecturii județului Bacău, invocând excepția lipsei de obiect a acțiunii față de abrogarea Ordinului nr. 196 din 27 iulie 2009 prin Ordinul nr. 267 din 6 septembrie 2009 emis de Prefectul județului Bacău. Prin încheierile pronunțate la 19 februarie 2010, la 26 noiembrie 2010 și la 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, SCCAF, a respins excepțiile de inadmisibilitate a cererilor de anulare a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 și a adresei nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009, precum și excepția lipsei de obiect a acțiunii formulate de reclamantă. Aceeași instanță a pronunțat sentința nr. 162 din 16 decembrie 2010, prin care a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul angajaților din cadrul Prefecturii județului Bacău și a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Instanța de fond a constatat legalitatea Ordinelor nr. 196 din 27 iulie 2009, nr. 198 din 28 iulie 2009 și nr. 212 din 11 august 2009, prin care Prefectul județului Bacău a modificat structura organizatorică, prin desființarea Direcției verificării legalității actelor și contencios administrativ și ca urmare a reorganizării instituției, a dispus eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere de director executiv al direcției desființate și numirea acesteia în funcția publică de execuție de consilier juridic – clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare din cadrul Serviciului verificarea legalității actelor, aplicarea actelor normative și contencios administrativ.

Legalitatea ordinului prin care s-a aprobat noua organigramă a fost constatată cu motivarea că, anterior emiterii acestui ordin, Instituția Prefectului județului Bacău a obținut avizul nr. 1889332 din 27 mai 2009 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și aprobarea ordonatorului principal de credite, Ministerul Administrației și Internelor, transmisă prin adresa nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009. În ceea ce privește Ordinul nr. II/8224 din 30 iunie 2009 al Ministerului Administrației și Internelor pentru transformarea unui port aferent funcției publice de conducere într-o funcție publică de execuție de consilier juridic, instanța de fond a reținut că a fost emis în mod legal, în cadrul atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. (4) din H.G.

nr. 460/2006, conform cărora numărul maxim de posturi și structura posturilor aferente instituției prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura posturilor aprobate de minister. Instanța de fond a respins susținerea reclamantei privind caracterul discriminatoriu al reorganizării efectuate, reținând că funcția deținută de aceasta a fost desființată în mod efectiv, fiind menținut serviciul aflat în subordine, prevăzut în noua organigramă cu denumirea Serviciul verificarea legalității actelor și contencios administrativ.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiate și apărările privind eliberarea din funcție a reclamantei în perioada de incapacitate temporară de muncă și neacordarea preavizului de 30 de zile, cu motivarea că la data emiterii ordinului contestat nu s-a înregistrat nici un concediu medical și s-a fixat un termen de preaviz de 10 zile, în concordanță cu dispozițiile art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999. Împotriva acestei sentințe , a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor întocmite de pârâți. Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a constatat legalitatea actelor administrative atacate, deși a dovedit caracterul arbitrar al reorganizării instituției, efectuată cu scopul reducerii postului de conducere pe care-l ocupa, dar fără îndeplinirea procedurii reglementate de Legea nr. 188/1999.

Recurenta a considerat că soluția instanței de fond s-a întemeiat numai pe oportunitatea actelor deduse judecății, fără a se proceda la verificarea legalității și temeiniciei lor, pentru argumentele invocate prin acțiune. Soluția de menținere a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici a fost criticată, arătându-se că instanța de fond a apreciat eronat concordanța acestui act cu avizul emis de aceeași agenție cu privire la statul de funcții și de personal pe anul 2009. De altfel, s-a arătat că pârâții nu au respectat nici cel de-al doilea aviz, în care figura ca fiind vacant postul de șef al serviciului nou înființat, astfel că recurenta avea prioritate la ocuparea lui, ca urmare a reducerii postului său de conducere.

Prin numirea în postul respectiv a persoanei care ocupa anterior funcția de șef serviciu în cadrul direcției desființate, recurenta a susținut că autoritățile pârâte au procedat de o manieră discriminatorie, încălcând prevederile art. 27 din Legea nr. 188/1999. Cu privire la Ordinul nr. II/8224 din 30 iunie 2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor, recurenta a arătat că este eronată concluzia instanței de fond privind lipsa de incidență a dispozițiilor art. 45-46 din O.G. nr. 6/2007, deși contrar acestei reglementări, s-a aprobat transformarea unui post ocupat aferent funcției publice de conducere de director executiv în funcția publică de execuție de consilier juridic, iar o asemenea transformare era posibilă numai în cazul unor posturi vacante.

Recurenta a criticat și concluzia instanței de fond privind respectarea termenului de preaviz în raport de comunicarea ordinului contestat la 28 iulie 2009, arătând că nu s-a avut în vedere perioada de concediu medical cuprinsă între 28 iulie - 14 august 2009, ceea ce impunea prelungirea termenului de preaviz până la 14 septembrie 2009, cu atât mai mult cu cât, ordinul i-a fost comunicat prin poștă, conform adeverinței nr. 432 din 7 august 2009 eliberată de Oficiul poștal nr. 9 Bacău.

Prin recurs, s-a solicitat să fie modificată și încheierea dată în ședința publică de la 26 noiembrie 2010, în sensul respingerii ca fiind lipsită de interes a cererii de intervenție accesorie formulată de Sindicatul angajaților din cadrul Prefecturii județului Bacău, arătându-se că acest sindicat nu are atribuții în cauză, în condițiile în care recurenta a fost membră a unei alte organizații sindicale și anume, Sindicalul salariaților din cadrul Prefecturii județului Bacău, înființat în baza Legii nr. 54/2000 prin sentința civilă nr. 280 din 6 iulie 2007. Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost criticată și pentru încălcarea normelor legale referitoare la alcătuirea completului de judecată cu motivarea că, în mod nejustificat la termenul din 14 ianuarie 2010, a fost înlocuit judecătorul desemnat să judece litigiu.

Recurenta a susținut că instanța de fond a înlăturat neîntemeiat motivul de nelegalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 1988/1999, deoarece nu s-a dovedit modificarea atribuțiilor aferente postului său în proporție de peste 50% sau modificarea condițiilor specifice de ocupare a postului respectiv. Prin încălcarea acestor prevederi legale, recurenta a arătat că a fost vătămat dreptul său de a avea o carieră administrativă și de a evolua în carieră pe criterii de profesionalism, conform principiului reglementat de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 pentru exercitarea funcției publice. De asemenea, ca o consecință a actelor administrative contestate, recurenta a învederat că a suferit o diminuare a drepturilor bănești și un prejudiciu moral, pentru care se impunea aplicarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a analizat toate motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată cu privire la actele administrative deduse judecății, constatând întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune anularea lor. Contrar susținerilor din recurs, instanța de fond nu s-a pronunțat numai asupra considerentelor de oportunitate ale acestor acte, verificând realitatea procesului de reorganizare și dacă realizarea lui a avut ca scop eficientizarea activității, prin reducerea cheltuielilor de personal ale instituției.

Sub acest aspect, instanța de fond a constatat corect legalitatea ordinelor contestate, întrucât reorganizarea instituției a fost efectivă și funcția de director executiv deținută anterior de recurenta-reclamantă a fost desființată, fiind astfel respectate condițiile impuse de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, pentru reducerea postului ocupat de un funcționar public. Conform acestor dispoziții legale, reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului, respectiv, referitoare la studii. Recurenta – reclamantă s-a aflat în prima ipoteză juridică prevăzută de reglementarea susmenționată, deoarece în urma reorganizării instituției, atribuțiile funcției deținută de director executiv nu se mai regăsesc în noua organigramă.

Instanța de fond a respins în mod corect susținerile recurentei - reclamante privind caracterul discriminatoriu al reorganizării efectuate și pretinsa vătămare a dreptului său la o carieră administrativă, întrucât postul de șef serviciu la compartimentul juridic era ocupat prin concurs și nu s-a vacantat prin reorganizare, nefiind posibilă numirea sa într-o altă funcție publică de conducere, astfel că s-a asigurat menținerea raporturilor de serviciu, prin punerea la dispoziție a unei funcții publice de execuție, corespunzătoare pregătirii profesionale, categoriei, clasei și gradului profesional și anume, funcția de consilier juridic superior, treapta I de salarizare, în cadrul Serviciului verificarea legalității actelor, aplicarea actelor normative și contencios administrativ.

Prin hotărârea instanței de fond s-a constatat de asemenea în mod corect legalitatea Ordinului nr. II/8224 din 30 iunie 2009 al Ministerului Administrației și Internelor pentru aprobarea reorganizării Instituției Prefectului - Județul Bacău, față de conformitatea acestui act cu prevederile art. 99, art. 100 și art. 112 din Legea nr. 188/1999, republicată, ale O.U.G. nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice și ale H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului. Emiterea acestui ordin s-a realizat în baza solicitării Instituției Prefectului - Județul Bacău și a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, raportat la dispozițiile art. 5 alin. (4) din H.G.

nr. 460/2006, potrivit cărora, structura posturilor instituției prefectului se stabilește prin ordin al ministerului administrației și internelor, cu încadrarea în structura posturilor ministerului. În mod întemeiat a fost respins și motivul de nelegalitate privind existența unei pretinse contradicții între cele două avize emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici cu privire la existența și la desființarea ulterioară a funcției publice de conducere de director executiv , dat fiind că acestea au avut la bază propuneri diferite de reorganizare a Instituției Prefectului – Județul Bacău, propuneri avizate favorabil, dar în mod succesiv. Recurenta a invocat fără temei conținutul contradictoriu al celor două avize, deși nu există nici un argument juridic pentru menținerea pe parcursul întregului an a statului de funcții aprobat la începutul anului.

Instanța de fond a constatat în mod corect că prevederile O.G. nr. 6/2007, deși au fost indicate în preambulul Ordinului nr. II/8224 din 30 iunie 2009, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece se referă la promovarea funcționarilor publici și reglementarea cuprinsă la art. 46 a avut caracter temporar, până la data de 1 septembrie 2008. Susținerea recurentei privind diminuarea nelegală a termenului de preaviz a fost corect respinsă față de art. 2 și art. 4 din Ordinul nr. 128 din 28 iulie 2009 din care rezultă în mod neechivoc că, acest termen a fost respectat, fixându-se în mod distinct un termen de 10 zile pentru exprimarea consimțământului scris cu privire la ocuparea postului pus la dispoziție.

De altfel, recurenta a beneficiat de acest termen și prin cererea înregistrată sub nr. 21.241 din 10 august 2009 a solicitat numirea în postul vacant oferit, numire efectuată prin Ordinul nr. 212 din 11 august 2009. Față de manifestarea de voință expresă a recurentei-reclamante, se constată că au fost respectate dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, care prevăd că, pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză. Pentru aceleași considerente, se dovedesc a fi neîntemeiate susținerile recurentei privind eliberarea sa din funcție în perioada de incapacitate temporară de muncă și aceasta, cu atât mai mult cu cât, nu a depus înscrisuri concludente privind existența unei asemenea situații de fapt anterioare emiterii ordinului de reducere a postului aferent funcției publice de conducere de director executiv.

Critica adusă în recurs încheierii pronunțate în ședința publică de la 26 noiembrie 2010 va fi respinsă ca nefondată, constatându-se că instanța de fond a soluționat cererea de intervenție accesorie în conformitate cu prevederile art. 49 și art. 52 C. proc. civ., față de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează legalitatea actelor administrative de reorganizare a întregii instituții și nu numai postul ocupat de recurenta - reclamantă. Susținerile recurentei – reclamante privind legitimarea procesuală a unei alte organizații sindicale nu au fost invocate la instanța de fond și nu au fost dovedite prin actele de constituire și funcționare ale acesteia, conform Legii nr. 54/2000.

De asemenea, sunt nefondate susținerile din recurs privind încălcarea normelor legale referitoare la compunerea completului de judecată, cu atât mai mult cu cât critica nu a fost motivată în drept, iar la instanța de fond nu au fost exercitate drepturile procesuale pentru existența unui caz de incompatibilitate, abținere și recuzare a judecătorilor sau a unui caz de strămutare a pricinilor, reglementate în Titlul V și Titlul VI din Codul de procedură civilă. Pentru considerentele care au fost expuse , constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței nr. 162 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.