ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5750/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2011, M.M. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 3624 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care i s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței nr. 162 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 318 din C. proc. civ., s-a invocat omisiunea de verificare a tuturor motivelor de recurs, în sensul că instanța supremă s-a limitat a prelua motivarea curții de apel, omițând a se pronunța asupra încălcării prevederilor Legii nr. 304/2004 referitoare la compunerea completului de judecată și repartizarea aleatorie a cauzei.

Contestatoarea a mai învederat că instanța de recurs nu a analizat criticile privind nelegalitatea actelor administrative atacate în raport de prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 și respectiv, încălcarea dispozițiilor legale referitoare la modificarea raportului de serviciu fără preavizul de 30 de zile și în perioada concediului medical. S-a mai arătat că hotărârea instanței de recurs conține și greșeli materiale referitoare la susținerea eronată a aplicabilității în cauză a art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în condițiile în care norma aplicabilă privind modificarea raportului de serviciu al funcționarului public pe perioada suspendării este reprezentată de art. 36 din același act normativ.

Analizând contestația în anulare în raport de motivele și de temeiul de drept invocate, Curtea va respinge cererea ca nefondată. Potrivit art. 318 din C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Prima ipoteză, care vizează exclusiv greșeli materiale cu caracter procedural care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori referitoare la aspectele formale ale judecății,nu se regăsește în cauză, aprecierea probelor, precum și interpretarea prevederilor legale neîncadrându-se ca motiv de contestație în anulare, nefiind admisibilă ca, pe o cale ocolită, să se judece încă o dată același recurs.

Cât privește omisiunea la care se referă teza a II-a a art. 318 din C. proc. civ., aceasta există numai atunci când instanța de recurs nu a cercetat unul din motivele de casare sau modificare invocate, nu și atunci când criticile aduse sentinței de fond au fost sistematizate și examinate împreună. În cauză, instanța de recurs a expus motivele depuse în cererea formulată de M.M. în termenul legal, s-a pronunțat asupra lor, constatând că instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea actelor administrative contestate prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică de conducere de director executiv la Instituția Prefectului Județului Bacău. În raport de cele expuse Curtea va respinge contestația în anulare formulată în cauză, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de M.M. împotriva deciziei nr. 3624 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.