ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5473/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5473/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești reclamantul Ș.T.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) anularea Deciziei

nr. 1330 din 31 august 2010 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția

publică, reintegrarea în funcția publică deținută anterior, cea de consilier

superior în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agriculturii -

Direcția Control pe Teren, precum și plata drepturilor salariate indexate,

majorate și recalculate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe

perioada de la expirarea termenului de preaviz și până la reîncadrarea

efectivă; suspendarea executării Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, precum și obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 1330 din 31 august 2010

(comunicată prin poștă la data de 04 ianuarie 20011), s-a dispus eliberarea sa

din funcția publică de execuție - consilier, clasa I, grad profesional

superior, treapta de salarizare 1, gradația 5, la Compartimentul control cota

de lapte - Direcția control pe teren, din cadrul aparatului central al A.P.I.A.,

în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1)

lit. b), alin. (3) - (7) și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

A arătat reclamantul

că a intrat în concediu medical la data de 19 august 2010, împrejurare adusă la

cunoștința conducerii instituției publice în termen legal, concediu medical

care s-a prelungit până la data de 30 decembrie 2010, urmând ca din data de 31

decembrie 2010 să își reia activitatea.

A mai arătat

reclamantul că ulterior datei de 19 august 2010, în urma unui proces de

reorganizare al instituției, s-a desființat Direcția Control pe Teren, din care

făcea parte Serviciul Control Cota de Lapte, în care era încadrat,

înființându-se Direcția de Control și Autorizare Plăți pe Suprafață, cu trei

servicii: Serviciul Control prin teledetecție și fotogrametrie, Serviciul

Control pe Teren și Serviciul Autorizare Plăți.

Ținând cont de faptul

că, la momentul emiterii Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, se afla în

concediu medical, fapt adus la cunoștința conducerii instituției și dovedit cu

acte, cât și raportat la prevederile legale sus citate, reclamantul a susținut

că este evident că măsura de eliberare din funcția publică este nelegală,

raportul de serviciu neputând înceta în perioada concediului de boală decât din

inițiativa sa.

Reclamantul a mai

arătat că a înțeles să se adreseze pârâtei în vederea anulării Deciziei nr.

1330 din 31 august 2010, reintegrării sale în funcția publică deținută

anterior, cea de consilier superior în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură - Direcția Control pe Teren, precum și-n vederea plății

drepturilor salariale indexate, majorate și recalculate și a celorlalte

drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada de la expirarea termenului de

preaviz și până la reîncadrarea efectivă, prin plângerea prealabilă

înregistrată sub numărul 2421 din 18 ianuarie 2011 la A.P.I.A. - Serviciul

Relații cu Publicul și Comunicare și la Direcția Juridică sub nr. 360 din 19 ianuarie

2011.

Urmare plângerii,

pârâta i-a comunicat prin răspunsul înregistrat nr. 2421 din 14 februarie 2011

că a organizat examen pentru personalul din compartimentele supuse

restructurării/reorganizării din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură, examen la care, deși a fost nominalizat pentru participare, nu a

participat și a fost declarat respins, în urma afișării rezultatului final al

examenului.

A arătat reclamantul

că pârâta se contrazice în susținerile sale, întrucât, odată ce nu a participat

la examen, nu vede cum ar fi putut fi declarat respins, cel mult putea să apară

ca absent, nicidecum ca „respins”, așa cum pârâta afirmă în răspunsul primit.

Cu privire la

suspendarea executării Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, reclamantul a

arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin Încheierea din

data de 18 martie 2011 privind cererea de suspendare a executării Deciziei nr.

1330 din 31 august 2010, Curtea a constatat că sunt întrunite condițiile de

admisibilitate a suspendării executării actului administrativ, prevăzute de

art. 15 din Legea nr. 554/2004 și a suspendat executarea Deciziei nr. 1330 din

data de 31 august 2010 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin Sentința nr. 152

din 13 mai 2011 Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantul Ș.T.M.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea a reținut următoarele.

În temeiul

prevederilor art. 6 alin. (2) și ale art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 725/2010

privind reorganizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, prin O.M.A.D.R. nr. 2022/19 august 2010 s-a aprobat structura

organizatorică și statul de funcții al Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură.

Potrivit noii

organigrame, Direcția Control pe Teren, din care făcea parte Serviciul Control

Cota de Lapte, la care reclamantul era încadrat, a fost supusă reorganizării,

transformându-se în Direcția de Control și Autorizare Plăți pe Suprafață cu 3

(trei) servicii: Serviciul Control și Autorizare prin Teledetecție și

Fotogrametrie, Serviciul Control pe Teren și Serviciul Autorizare Plăți.

Potrivit art. 1 alin.

(3) al Procedurii de restructurare și reorganizare la nivelul APIA aprobată

prin Decizia nr. 1077 din 12 august 2010, în cazul în care, în urma

restructurării/reorganizării, în cadrul unui compartiment există mai mulți

funcționari publici decât posturi alocate, ocuparea acestora se face prin

examen, organizat conform procedurii, susținut pentru posturi de aceeași

categorie, clasă și/sau grad profesional.

Potrivit art. 3 alin.

(5) din procedura mai sus menționată, personalul care nu și-a exprimat opțiunea

în condițiile alin. (4) - respectiv nu a depus cererea de înscriere la examen,

i se acordă preaviz, conform procedurilor legale.

Examenul pentru

personalul din compartimentele supuse restructurării/reorganizării a fost

anunțat la data de 19 august 2010, pentru perioada 25 august 2010 - proba

scrisă și 27 septembrie 2010 - interviu, cererile de înscriere urmând a fi

depuse până la data de 21 august 2010, ora 16.

Reclamantul a intrat

în concediu medical la data de 19 august 2010, a avut un prim concediu medical

de la data de 20 august 2010 la data de 25 august 52010, apoi până la data de

31 august 2010, ulterior prelungit de mai multe ori până la data de 30

decembrie 2010. Nu a depus cererea de înscriere la examen.

A mai reținut Curtea

că potrivit prevederilor art. 3 alin. 5 din Decizia nr. 1077 din 31 august 2010

- personalul care nu și-a exprimat opțiunea, respectiv nu a depus cererea de

înscriere la examen, i se acordă preaviz, conform procedurilor legale și

dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind

Statutul funcționarilor publici, conform cărora persoana care are competența

legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică

prin act administrativ, în următoarele cazuri: (...) autoritatea sau instituția

publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin

reducerea postului ocupat de funcționarul public. Urmare a neparticipării

reclamantului la examenul organizat în cadrul Aparatului Central al APIA, a

fost emisă Decizia nr. 1330 din 31 august 2010, comunicată prin poștă

reclamantului la data de 04 ianuarie 2011.

S-a mai reținut că

deși nu a participat la examen, reclamantul a fost declarat respins, însă acest

fapt nu afectează legalitatea deciziei, decizia privind acordarea preavizului

fiind emisă atât în situația respingerii, cât și a neprezentării la examen.

Cu privire la motivul

invocat de reclamant privind încălcarea dispozițiilor art. 36, art. 94 alin.

(1) lit. h) și art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, Curtea a constatat faptul că, deși emisă la data de 31

august 2010, dată la care reclamantul se afla în concediu medical, decizia nu a

fost comunicată acestuia la acea dată, ci la data de 4 ianuarie 2011, ulterior

încetării concediului medical, aceasta fiind data la care au început să curgă

efectele deciziei.

Așadar, deși emisă la

31 august 2010, la data la care reclamantul se afla în concediu medical,

decizia a produs efecte ulterior, fiind comunicată după data încetării concediului

medical și reluării raporturilor de serviciu, astfel încât raportul de serviciu

nu a încetat în perioada concediului medical.

Pe de altă parte, la

data emiterii deciziei, 31 august 2010, reclamantul se afla în concediu medical

de 11 zile și nu operase suspendarea raportului de serviciu.

A concluzionat Curtea

că această împrejurare, coroborată cu faptul că decizia a fost comunicată

ulterior încetării concediului medical și reluării raportului de serviciu,

conduc la concluzia că nu au fost încălcate dispozițiile art. 36, art. 94 alin.

(1) lit. h) și art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Cu privire la motivul

invocat de reclamant privind nerespectarea dispozițiilor art. 6 alin. (6) din

Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice,

raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și

respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar

Internațional, s-a reținut că această lege nu este aplicabilă în speța de față.

Cu privire la încălcarea

dispozițiile art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999, Curtea a reținut

că în perioada de preaviz, de la data comunicării deciziei contestate, pârâta

nu a mai deținut funcții publice vacante, pentru a le pune la dispoziția

reclamantului.

exercitată

Împotriva Sentinței

nr. 152 din 13 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs Ș.T.M.,

considerând-o nelegală și netemeinică și invocând ca temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9, art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a reiterat considerentele expuse în acțiunea

formulată referitoare la nelegalitatea Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010,

respectiv faptul că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 36,

art. 94 alin. (1) lit. h) și art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici.

Se susține că în mod

eronat instanța de fond a reținut că raportul de serviciu nu era suspendat de

drept, deși la momentul emiterii deciziei de concediere se afla în concediu

medical de mai mult de 30 de zile, astfel că raportul său de serviciu a fost

suspendat de drept conform art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999.

Se menționează că instanța de fond nu a cercetat

motivul de nulitate a deciziei invocat în cererea de chemare în judecată,

respectiv cel potrivit căruia atribuțiile corespunzătoare fișei postului

privind controlul cotei de lapte se regăsesc, în prezent, în fișele de post din

cadrul noii direcții înființate, motiv pentru care se consideră îndreptățit să

fi fost repartizat pe un post similar.

Se aduc critici

sentinței recurate în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a avut în

vedere și dispozițiile art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009, dat fiind

faptul că până la îndeplinirea condițiilor de pensionare mai avea 2 ani și 1

lună.

De asemenea,

susținându-se că emiterea deciziei a cărei anulare a solicitat-o s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999, se

menționează că instanța de fond în mod greșit a apreciat că pârâta și-a

îndeplinit obligația legală de a afișa lista funcțiilor publice vacante

solicitate de la ANFP, întrucât cea afișată nu mai era de actualitate, fiind

solicitată prin adresa din 20 august 2010, cu valabilitate pentru lunile august

- septembrie 2010.

În plus, față de cele

menționate referitoare la nelegalitatea Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010

atât în acțiunea dedusă judecății cât și în cererea de recurs,

recurentul-reclamant menționează că eliberarea sa din funcție s-a făcut cu

încălcarea art. 10 din Legea nr. 54/2003 - a sindicatelor, întrucât făcea parte

din organul de conducere al Sindicatului Național APIA, fiind unul dintre

membrii comitetului sindical, astfel că în timpul mandatului și în termen de 2

ani de la încetarea acestuia nu i se putea modifica sau desface contractul de

muncă pentru motive neimputabile.

Intimata-pârâtă

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare la

recursul formulat de recurentul-reclamant, solicitând respingerea acestuia,

susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând criticile

din cererea de recurs.

În esență, se arată

că a avut loc reorganizarea instituției prin reducerea posturilor, inclusiv a

celui ocupat de recurentul-reclamant, care nu a participat la examenul pentru

ocuparea posturilor vacante și nici nu și-a exprimat opțiunea pentru unul din

posturile vacante solicitate de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Se precizează că

instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor de nelegalitate

invocate de reclamant, reținând că dispozițiile art. 6 alin. (6) din Legea nr.

329/1999 nu sunt aplicabile în speța de față.

Ulterior, în

concluziile scrise, s-a menționat că motivul de nelegalitate al deciziei a

cărei anulare se solicită, invocat pentru prima dată în recurs, referitor la

încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 54/2003, nu poate fi reținut,

întrucât Sentința civilă nr. 152 din 10 septembrie 2010 a Judecătoriei

sectorului 1 București, de modificare a componenței organizației sindicale

“Sindicatul Național APIA” este ulterioară procedurii de reorganizare a APIA.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant nu

poate fi reținut întrucât nu au fost expuse argumentele în susținerea acestuia.

De altfel, instanța nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic a actului juridic dedus judecății, nefiind incident acest motiv de

recurs.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., instanța de

recurs apreciază că acesta este nefondat.

Potrivit Deciziei nr.

1077 din 12 august 2010 a directorului Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură a fost aprobată Procedura de restructurare și reorganizare la

nivelul APIA, iar prin Ordinul nr. 2022 din 19 august 2010 a fost aprobată

structura organizatorică și Statul de funcții ale APIA.

Prin Decizia nr. 1160

din 19 august 2010 a directorului Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură s-au constituit comisiile de examen și de soluționare a

contestațiilor în vederea ocupării prin examen a posturilor aferente funcțiilor

publice și contractuale supuse reorganizării prin reducere, din cadrul

aparatului central, precum și desemnarea unor reprezentanți pentru centrele

județene Brăila, Ialomița, Gorj și Vâlcea, conform anexelor.

Aceste acte emise în

vederea reorganizării autorității pârâte nu au fost contestate sau anulate. În

consecință, a avut loc o reorganizare și restructurare a acestei autorități,

inclusiv în ceea ce privește aparatul central unde recurentul-reclamant deținea

funcția de consilier în cadrul Compartimentului control cotă de lapte -

Direcția control pe teren, funcție desființată urmare a reorganizării.

Prin urmare, nu pot

fi reținute criticile referitoare la faptul că atribuțiile corespunzătoare

fișei postului privind controlul cotei de lapte se regăsesc, în prezent, în

fișele de post ale altor posturi din cadrul noii direcții înființate, Direcția

de control și autorizare plăți pe suprafață.

Mai mult, este

necontestată derularea procedurii de organizare a examenului pentru ocuparea

unor posturi din cadrul compartimentelor supuse restructurării/reorganizării,

precum și faptul că recurentul-reclamant nu a participat la examenele

organizate pentru ocuparea acestor posturi.

După cum se constată

din cuprinsul sentinței recurate instanța a analizat toate criticile de

nelegalitate a Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010 invocate de

recurentul-reclamant în cererea de chemare în judecată, în cererea de recurs făcându-se

o reluare a acestora.

În mod corect s-a

reținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 36, 94 alin. (1) lit. h),

art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici.

Este adevărat că

recurentul-reclamant s-a aflat în concediu medical de la 19 august 2010 până la

30 decembrie 2010, fiindu-i comunicată prin poștă Decizia nr. 1330 din 31

august 2010 la 4 ianuarie 2011, dată de la care a produs efecte juridice, fapt

necontestat.

Prin urmare,

raporturile de serviciu ale recurentului-reclamant nu au încetat în perioada

concediilor de boală, efectele Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010

producându-se după data de 4 ianuarie 2011.

Întrucât a avut loc o

reorganizare efectivă a autorității pârâte, astfel cum s-a reținut anterior,

împrejurarea că reclamantul se afla în concediu medical, nu putea determina

încetarea procedurii de restructurare și reorganizare a APIA, astfel că în mod

corect instanța de fond a reținut că după data comunicării deciziei contestate,

în perioada de preaviz, autoritatea pârâtă nu mai deținea funcții publice

vacante, pentru a le pune la dispoziția reclamantului.

De altfel, din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că pe site-ul agenției cât și la

avizierul APIA au fost aduse la cunoștință lista compartimentelor restructurate

și lista persoanelor supuse restructurării, iar în perioada concediului medical

recurentul a fost prezent la autoritatea pârâtă în datele de 19 august 2010, 24

august 2010, situație care rezultă din răspunsul la interogatoriu, de altfel

necontestate de părți.

Prin urmare,

recurentul a avut cunoștință de procedura de ocupare a posturilor urmare a

reorganizării, însă, nu și-a exprimat opțiunea pentru participarea la examen.

În consecință, în mod

corect instanța de fond a reținut că nu au fost încălcate nici dispozițiile

art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999.

Motivele de

nelegalitate a deciziei a cărei anulare s-a solicitat, urmare a încălcării art.

10 din Legea nr. 54/2003, nu pot fi reținute.

Este adevărat că prin

Sentința civilă nr. 152 din 10 septembrie 2010 a Judecătoriei sector 1

București s-a admis cererea de modificare a componenței organizației sindicale

“Sindicatul Național APIA”, astfel cum a fost stabilită prin procesul-verbal al

Adunării generale din 30 iunie 2010, potrivit căruia recurentul-reclamant a

fost ales în funcția de membru al Comitetului sindical, însă această situație

este ulterioară emiterii Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, dată la care

recurentul-reclamant nu îndeplinea nicio funcție în cadrul organizației

sindicale, astfel că interdicția prevăzută la art. 10 din legea menționată nu

este aplicabilă reclamantului, cu atât mai mult cu cât la data de 10 septembrie

2010, procedura de reorganizare era finalizată la nivelul autorității pârâte.

Deși recurentul-reclamant

a reiterat motivele de nelegalitate a Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010 prin

prisma nerespectării dispozițiilor art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009,

fără a menționa însă criticile aduse sentinței recurate din această perspectivă,

instanța de recurs apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că

aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în speța de față deoarece

autoritatea pârâtă a fost restructurată și reorganizată în baza altor acte

normative, nefiind înscrisă în anexa la legea menționată.

Față de toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și

completările ulterioare, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Ș.T.M. împotriva

Sentinței nr. 152 din 13 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.