ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2990/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2990/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4332 din 21 iunie 2011,

Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul K.V.,

în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură,

a anulat decizia nr. 1217 din 26 august 2010 și a dispus reintegrarea

reclamantului în funcția publică avută anterior emiterii deciziei, obligând

pârâta la plată către reclamant a unei despăgubiri egale cu drepturile

salariale indexate, majorate și actualizate și celelalte drepturi salariale de

care acesta ar fi beneficiat, de la data eliberării din funcție și până la data

reintegrării efective.

Totodată, Curtea de Apel

a respins capătul de cerere privind daunele morale ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență că prin decizia nr. 1217

din 26 august 2010, emisă de pârâtă, s-a dispus eliberarea reclamantului din

funcția publică de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de

salarizare I, gradația 4 în cadrul Direcției Patrimoniu, Achiziții Publice și

Administrativ - Serviciul Patrimoniu, Parc Auto și Administrativ, decizia fiind

întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 70/2010, H.G. nr. 725/2010, art. 97 lit.

c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) - 7, art. 100 alin. (4) din Legea nr.

188/1999.

A mai reținut prima

instanță că deși, pârâta a invocat faptul că necesitatea reorganizării a fost

stabilită prin O.U.G. nr. 70/2010 și H.G. nr. 725/2010, din conținutul deciziei

nu reiese care este motivul de fapt pentru care a procedat la eliberarea din

funcție a reclamantului.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că în motivarea deciziei contestate nu se face

trimitere la situațiile prevăzute în procedura de restructurare și reorganizare

și nu se precizează în care din situațiile acolo prevăzute se afla reclamantul,

astfel că pârâta nu poate justifica nici oportunitatea și nici legalitatea

măsurii de eliberare din funcție a reclamantului, deși decizia contestată se

întemeiază, între altele și pe prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 188/1999.

De asemenea,

judecătorul fondului a constatat că susținerile pârâtei legate de necesitatea

obiectivă a restructurării, impusă prin O.U.G. nr. 70/2010, nu sunt de natură a

acoperi nelegalitatea deciziei contestate, întrucât discuția nu se poartă cu

privire la oportunitatea restructurării, ci cu privire la modul în care această

restructurare a fost efectiv pusă în practică.

Conchizând, prima

instanță a constatat că cererea de acordare a daunelor morale nu este dovedită,

având în vedere că, din circumstanțele speței nu reiese că atitudinea pârâtei a

fost de natură a provoca reclamantului suferințe morale.

Împotriva sentinței

civile nr. 4332 din data de 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs în termen legal pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac,

casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în

contencios administrativ formulată de reclamantul K.V.

A învederat recurenta

pârâtă, prin motivele de recurs, că sentința atacată este nelegală și

netemeinică, activitatea instituției fiind reorganizată conform prevederilor

legale în vigoare, prin reducerea postului ocupat de intimații reclamant. În

consecință, potrivit art. 1 alin. (5) din Procedura de restructurare și

reorganizare la nivelul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură,

aprobată prin decizia nr. 1077 din 12 august 2010, și art. 99 alin, (1) lit. b)

din Legea nr. 188/1999, ca urmare a intervenirii acestui motiv de drept,

conducătorul instituției a dispus eliberarea din funcție a reclamantului, cu

acordarea perioadei de preaviz, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

A mai arătat recurenta

că pe site-ul instituției s-a aflat tabelul cu listele publice vacante

comunicate de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, intimatul având

astfel posibilitatea să opteze pentru unul din posturile vacante existente,

conform pregătirii profesionale. Pe de altă parte, a concluzionat recurenta că

este cert că reorganizându-se activitatea pârâtei, postul ce fusese ocupat de

intimat nu mai există, cu toate consecințele ce decurg din această situație,

astfel încât recurenta funcționează în alte condiții decât acelea existente

anterior reorganizării. Intenția legiuitorului de a oferi garanția unui post

funcționarului public, s-a relevat, nu poate paraliza activitatea unei

instituții, supusă, în mod obligatoriu, reducerii de personal și care din

motive obiective nu poate oferi celui eliberat din funcție un post

corespunzător pregătirii sale.

Analizând

considerentele din sentința pronunțată de judecătorul fondului, recurenta a

solicitat a se observa că hotărârea atacată nu este motivată în fapt și în

drept în conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanța, s-a precizat, avea obligația esențială de a demonstra în scris de ce

s-a oprit la soluția dată și pentru ce a admis susținerile părții reclamante și

pentru care motiv a respins susținerile pârâtei, pentru ce a găsit bună o probă

și nesinceră o altă probă, de ce a dat normei de drept o anumită interpretare

și pentru care motiv a fost aplicată, motivele pentru care s-au înlăturat

cererile pârâtei.

Judecătorul fondului,

a mai relevat recurenta, a constatat în mod eronat că „pârâta nu poate

justifica nici oportunitatea și nici legalitatea măsurii de eliberare din funcția

publică a reclamantului”, întrucât eliberarea s-a dispus în temeiul procedurii

de reorganizare, aplicabilă autorității publice pârâte, necesară a fi aplicată

ca urmare a apariției reglementărilor în vigoare incidente. Restructurarea, s-a

precizat, a fost pusă în practică, în mod legal, contrar aprecierilor

instanței, referitor la modalitatea de înfăptuire a acesteia.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, Legea

nr. 188/1999, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 70/2010, H.G. nr. 752/2010,

H.G. nr. 725/2010.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar intimatul K.V. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Sub aspectul

motivului de recurs referitor la nemotivarea sentinței de fond, intimatul a

apreciat că această critică este neîntemeiată, judecătorul fondului arătând

motivele pentru care a admis în parte acțiunea reclamantului, precum și

situația de fapt relevantă în cauză cât și dispozițiile legale incidente.

Sub aspectul fondului

procesului, intimatul a solicitat a se constata că în situația reclamantului nu

au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 188/1999, întrucât este vorba doar de o redenumire atâta timp cât prin

reorganizarea activității nu a fost redus postul ocupat prin concurs de către

reclamant (atât Direcția Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ cât și

Serviciul Patrimoniu, Parc Auto și Administrativ păstrându-și atribuțiile

inițiale). În aceste condiții, a apreciat intimatul că au fost încălcate

dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

A învederat intimatul

că chiar în situația în care s-ar considera că s-a produs o reorganizare

efectivă a activității prin reducerea postului său, decizia de eliberare din

funcție este nelegală, în cauză fiind incidente prevederile art. 100 alin. (1)

lit. a) și c) din Legea nr. 188/1999, care prevăd că în caz de reorganizare a

autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în

noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente dacă este schimbată

denumirea.

A mai susținut

intimatul că recurenta a încălcat și prevederile art. 100 alin. (5) din Legea

nr. 188/1999 precum și dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009

întrucât nu au existat criteriile necesare reorganizării activității Agenției

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și mai mult aceste criterii nu au

fost stabilite cu consultarea reprezentanților salariaților.

În fine, intimatul a

arătat că decizia de eliberare din funcția publică a reclamantului este

nelegală întrucât în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

erau posturi corespunzătoare pregătirii intimatului și care au fost scoase

ulterior la concurs așa cum rezultă din anunțul din 20 septembrie 2011 emis de

recurentă.

Recursul este fondat

și va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul

respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului K.V., pentru

considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Prima instanță și-a

întemeiat soluția de admitere în parte a acțiunii reclamantului K.V. (cu

consecința anulării deciziei nr. 1217 din data de 26 august 2010, a dispunerii

reintegrării în funcția publică avută anterior și a obligării pârâtei Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la plata unei despăgubiri egale cu

drepturile salariale indexate, majorate și actualizate și celelalte drepturi

salariale de care intimatul ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție

și până la data reintegrării efective) în exclusivitate pe împrejurarea că în

motivarea actului administrativ contestat nu s-a făcut trimitere la situațiile

prevăzute în procedura de restructurare și reorganizare și nu s-a precizat în

care din situațiile acolo prevăzute se afla reclamantul.

Prin raportare la

această împrejurare, judecătorul fondului a constatat, eronat, că pârâta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu a putut justifica nici

oportunitatea și nici legalitatea măsurii de eliberare a reclamantului din

funcția publică, și că susținerile pârâtei recurente referitoare la necesitatea

obiectivă a restructurării, impusă de prevederile Ordonanței de Urgență a

Guvernului nr. 70/2010 nu sunt de natură a acoperi pretinsa nelegalitate a

deciziei atacate, atâta timp cât chestiunea relevantă adusă în discuție nu

vizează oportunitatea restructurării ci modul în care această restructurare a

fost efectiv pusă în realizare, în practică.

Este incontestabil,

în litigiu, că urmare a intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului

nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea

acestuia, a Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea și

funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor

structuri aflate în subordinea acestuia și a Hotărârii Guvernului nr. 752/2010

privind măsurile de reorganizare a Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură și a Agenției Domeniilor Statului, precum și stabilirea numărului

de posturi pentru acestea, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

și centrele județene ale aceștia au suferit un proces de restructurare și

reorganizare.

În conformitate cu

art. 6 alin. (1) și (2) din H.G. 725/2010, „(1) Structurile care funcționează

în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale sunt prevăzute în

anexa nr. 2. (2) Atribuțiile și responsabilitățile, structura organizatorică,

statele de funcții și numărul de posturi pentru instituțiile publice din

subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale se aprobă prin ordin

al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, cu încadrarea în numărul

maxim de posturi aprobat”. La pct. 4 din Anexa nr. 2 a Hotărârii Guvernului nr.

725/2010 - Structurile care funcționează în subordinea Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură figura cu un număr de 4.862 posturi.

De asemenea, se

constată că potrivit art. 1 alin. (1) - (2) din H.G. nr. 752/2010, „(1) Numărul

maxim de posturi prevăzut pentru Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură este de 4.862.

(2) încadrarea

personalului în numărul de posturi aprobat și pe noile funcții din cadrul

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, precum și stabilirea

drepturilor salariale aferente se realizează cu respectarea termenelor și a

procedurii stabilite de legea aplicabilă fiecărei categorii de funcții”.

În temeiul prevederilor

legale mai sus menționate, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a

procedat la reorganizarea instituției, întocmind și transmițând spre aprobare și

avizare structura organizatorică și statul de funcții, la Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale și la Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Drept consecință,

după avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, structura organizatorică

și statul de funcții al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură au fost

aprobate prin Ordinul nr. 2022/2010 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Procedura de restructurare și reorganizare la nivelul Agenției de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură a fost aprobată prin decizia nr. 1077 din 12 august 2010 a Directorului

general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care a fost adusă

la cunoștința personalului prin postare la avizierul instituției precum și pe site-ul

agenției

.

Direcția patrimoniu, achiziții

publice și administrativ din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură era structurată, anterior intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență

a Guvernului nr. 70/2010, a Hotărârii Guvernului nr. 752/2010 și a Hotărârii Guvernului

nr. 725/2010, pe două servicii, anume Serviciul achiziții (10 posturi) și Serviciul

patrimoniu, parc auto și administrativ (în cadrul căruia era încadrat reclamantul

(14 posturi). După restructurare, Serviciul achiziții a rămas cu 9 posturi (fiind

redus un post devenit vacant prin transferul în interesul serviciului a unui funcționar

public la o altă instituție publică) și Serviciul patrimoniu, gestiune parc auto

și administrativ cu același număr de posturi (9), fiind reduse un număr de 5 posturi,

din care 1 post de consilier clasa

I,

grad profesional superior (postul deținut de reclamant),

1 post vacant de consilier clasa

I,

grad profesional debutant, 2 posturi vacante de

referent clasa III, grad profesional superior și 1 post de șofer.

În aceste condiții, în

mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1)

lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar și a prevederilor

art. 1 alin. (5) din Procedura de restructurare și reorganizare la nivelul Agenției

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, aprobată prin decizia nr. 1077 din data

de 12 august 2010 a Directorului General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură (care precizau că „În cazul în care, în cadrul compartimentului supus

restructurării/reorganizării, nu mai există posturi de aceeași categorie, clasă

și/sau grad profesional cu posturile ocupate anterior de funcționarii publici, funcționarilor

publici respectivi li se va acorda preaviz, fără a mai susține examenul prevăzut

de prezenta procedură, cu respectarea prevederilor legale în vigoare”), a fost emisă

decizia nr. 1217 din data de 26 august 2010 prin care s-a dispus, la încetarea termenului

de preaviz de 30 de zile, urmare reducerii personalului ca urmare a reorganizării

activității recurentei (prin reducerea postului ocupat de intimat) eliberarea reclamantului

K.V. din funcția publică de consilier, clasa

I,

grad profesional superior,

treapta de salarizare

I,

gradația 4, la Direcția patrimoniu, achiziții

publice și administrativ, Serviciul patrimoniu, parc auto și administrativ din cadrul

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Nu au fost încălcate,

de către autoritatea publică recurentă, dispozițiile art. 99 alin. (5) și (6) din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, întrucât se constată, pe de o parte, că în perioada

de preaviz, de la data comunicării deciziei contestate, în cadrul Agenției de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură nu existau funcții publice vacante „corespunzătoare”,

și, pe de altă parte, că pe site-ul recurentei a fost postat tabelul cu listele

funcțiilor publice vacante comunicate de către Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, reclamantul având astfel posibilitatea să opteze pentru unul din posturile

vacante existente, conform pregătirii profesionale.

Se reține, de asemenea,

că nu au fost nesocotite, de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

nici prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atâta vreme cât

în cursul lunii septembrie 2010 nu s-a înființat vreun post similar celui desființat

prin reducerea postului ocupat de reclamant, ci s-a organizat un examen pentru ocuparea

posturilor rămase vacante ca urmare a restructurării/reorganizării din aparatul

central al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, examen la care intimatul

nu a înțeles să se înscrie.

Nu sunt întemeiate nici

susținerile reclamantului K.V. referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 6

alin. (5) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții

publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și

respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional,

rezultând în mod evident că textul invocat nu este aplicabil în litigiu întrucât

autoritatea pârâtă a fost restructurată și reorganizată în baza altor acte normative

și nu a fost înscrisă în anexa la legea menționată.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în litigiu

și că în mod greșit, prin hotărârea atacată a fost admisă acțiunea reclamantului,

urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură și modificarea sentinței civile nr. 4332 din data

de 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-

a de contencios administrativ

și fiscal, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului K.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 4332

din 21 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2012.