ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2990/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4332 din 21 iunie 2011, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul K.V., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a anulat decizia nr. 1217 din 26 august 2010 și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică avută anterior emiterii deciziei, obligând pârâta la plată către reclamant a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate și celelalte drepturi salariale de care acesta ar fi beneficiat, de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective. Totodată, Curtea de Apel a respins capătul de cerere privind daunele morale ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că prin decizia nr. 1217 din 26 august 2010, emisă de pârâtă, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, gradația 4 în cadrul Direcției Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ - Serviciul Patrimoniu, Parc Auto și Administrativ, decizia fiind întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 70/2010, H.G. nr. 725/2010, art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) - 7, art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999. A mai reținut prima instanță că deși, pârâta a invocat faptul că necesitatea reorganizării a fost stabilită prin O.U.G. nr. 70/2010 și H.G.

nr. 725/2010, din conținutul deciziei nu reiese care este motivul de fapt pentru care a procedat la eliberarea din funcție a reclamantului. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că în motivarea deciziei contestate nu se face trimitere la situațiile prevăzute în procedura de restructurare și reorganizare și nu se precizează în care din situațiile acolo prevăzute se afla reclamantul, astfel că pârâta nu poate justifica nici oportunitatea și nici legalitatea măsurii de eliberare din funcție a reclamantului, deși decizia contestată se întemeiază, între altele și pe prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999. De asemenea, judecătorul fondului a constatat că susținerile pârâtei legate de necesitatea obiectivă a restructurării, impusă prin O.U.G.

nr. 70/2010, nu sunt de natură a acoperi nelegalitatea deciziei contestate, întrucât discuția nu se poartă cu privire la oportunitatea restructurării, ci cu privire la modul în care această restructurare a fost efectiv pusă în practică. Conchizând, prima instanță a constatat că cererea de acordare a daunelor morale nu este dovedită, având în vedere că, din circumstanțele speței nu reiese că atitudinea pârâtei a fost de natură a provoca reclamantului suferințe morale. Împotriva sentinței civile nr. 4332 din data de 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul K.V.

A învederat recurenta pârâtă, prin motivele de recurs, că sentința atacată este nelegală și netemeinică, activitatea instituției fiind reorganizată conform prevederilor legale în vigoare, prin reducerea postului ocupat de intimații reclamant. În consecință, potrivit art. 1 alin. (5) din Procedura de restructurare și reorganizare la nivelul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, aprobată prin decizia nr. 1077 din 12 august 2010, și art. 99 alin, (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a intervenirii acestui motiv de drept, conducătorul instituției a dispus eliberarea din funcție a reclamantului, cu acordarea perioadei de preaviz, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

A mai arătat recurenta că pe site-ul instituției s-a aflat tabelul cu listele publice vacante comunicate de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, intimatul având astfel posibilitatea să opteze pentru unul din posturile vacante existente, conform pregătirii profesionale. Pe de altă parte, a concluzionat recurenta că este cert că reorganizându-se activitatea pârâtei, postul ce fusese ocupat de intimat nu mai există, cu toate consecințele ce decurg din această situație, astfel încât recurenta funcționează în alte condiții decât acelea existente anterior reorganizării. Intenția legiuitorului de a oferi garanția unui post funcționarului public, s-a relevat, nu poate paraliza activitatea unei instituții, supusă, în mod obligatoriu, reducerii de personal și care din motive obiective nu poate oferi celui eliberat din funcție un post corespunzător pregătirii sale.

Analizând considerentele din sentința pronunțată de judecătorul fondului, recurenta a solicitat a se observa că hotărârea atacată nu este motivată în fapt și în drept în conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanța, s-a precizat, avea obligația esențială de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată și pentru ce a admis susținerile părții reclamante și pentru care motiv a respins susținerile pârâtei, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră o altă probă, de ce a dat normei de drept o anumită interpretare și pentru care motiv a fost aplicată, motivele pentru care s-au înlăturat cererile pârâtei.

Judecătorul fondului, a mai relevat recurenta, a constatat în mod eronat că „pârâta nu poate justifica nici oportunitatea și nici legalitatea măsurii de eliberare din funcția publică a reclamantului”, întrucât eliberarea s-a dispus în temeiul procedurii de reorganizare, aplicabilă autorității publice pârâte, necesară a fi aplicată ca urmare a apariției reglementărilor în vigoare incidente. Restructurarea, s-a precizat, a fost pusă în practică, în mod legal, contrar aprecierilor instanței, referitor la modalitatea de înfăptuire a acesteia. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 70/2010, H.G.

nr. 752/2010, H.G. nr. 725/2010. Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul K.V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate. Sub aspectul motivului de recurs referitor la nemotivarea sentinței de fond, intimatul a apreciat că această critică este neîntemeiată, judecătorul fondului arătând motivele pentru care a admis în parte acțiunea reclamantului, precum și situația de fapt relevantă în cauză cât și dispozițiile legale incidente.

Sub aspectul fondului procesului, intimatul a solicitat a se constata că în situația reclamantului nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, întrucât este vorba doar de o redenumire atâta timp cât prin reorganizarea activității nu a fost redus postul ocupat prin concurs de către reclamant (atât Direcția Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ cât și Serviciul Patrimoniu, Parc Auto și Administrativ păstrându-și atribuțiile inițiale). În aceste condiții, a apreciat intimatul că au fost încălcate dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

A învederat intimatul că chiar în situația în care s-ar considera că s-a produs o reorganizare efectivă a activității prin reducerea postului său, decizia de eliberare din funcție este nelegală, în cauză fiind incidente prevederile art. 100 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 188/1999, care prevăd că în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente dacă este schimbată denumirea. A mai susținut intimatul că recurenta a încălcat și prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 precum și dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009 întrucât nu au existat criteriile necesare reorganizării activității Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și mai mult aceste criterii nu au fost stabilite cu consultarea reprezentanților salariaților.

În fine, intimatul a arătat că decizia de eliberare din funcția publică a reclamantului este nelegală întrucât în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură erau posturi corespunzătoare pregătirii intimatului și care au fost scoase ulterior la concurs așa cum rezultă din anunțul din 20 septembrie 2011 emis de recurentă. Recursul este fondat și va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului K.V., pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. Prima instanță și-a întemeiat soluția de admitere în parte a acțiunii reclamantului K.V.

(cu consecința anulării deciziei nr. 1217 din data de 26 august 2010, a dispunerii reintegrării în funcția publică avută anterior și a obligării pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate și celelalte drepturi salariale de care intimatul ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective) în exclusivitate pe împrejurarea că în motivarea actului administrativ contestat nu s-a făcut trimitere la situațiile prevăzute în procedura de restructurare și reorganizare și nu s-a precizat în care din situațiile acolo prevăzute se afla reclamantul.

Prin raportare la această împrejurare, judecătorul fondului a constatat, eronat, că pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu a putut justifica nici oportunitatea și nici legalitatea măsurii de eliberare a reclamantului din funcția publică, și că susținerile pârâtei recurente referitoare la necesitatea obiectivă a restructurării, impusă de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 70/2010 nu sunt de natură a acoperi pretinsa nelegalitate a deciziei atacate, atâta timp cât chestiunea relevantă adusă în discuție nu vizează oportunitatea restructurării ci modul în care această restructurare a fost efectiv pusă în realizare, în practică.

Este incontestabil, în litigiu, că urmare a intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, a Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia și a Hotărârii Guvernului nr. 752/2010 privind măsurile de reorganizare a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a Agenției Domeniilor Statului, precum și stabilirea numărului de posturi pentru acestea, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și centrele județene ale aceștia au suferit un proces de restructurare și reorganizare.

În conformitate cu art. 6 alin. (1) și (2) din H.G. 725/2010, „(1) Structurile care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale sunt prevăzute în anexa nr. 2. (2) Atribuțiile și responsabilitățile, structura organizatorică, statele de funcții și numărul de posturi pentru instituțiile publice din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat”. La pct. 4 din Anexa nr. 2 a Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 - Structurile care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură figura cu un număr de 4.862 posturi.

De asemenea, se constată că potrivit art. 1 alin. (1) - (2) din H.G. nr. 752/2010, „(1) Numărul maxim de posturi prevăzut pentru Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este de 4.862. (2) încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat și pe noile funcții din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, precum și stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează cu respectarea termenelor și a procedurii stabilite de legea aplicabilă fiecărei categorii de funcții”. În temeiul prevederilor legale mai sus menționate, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a procedat la reorganizarea instituției, întocmind și transmițând spre aprobare și avizare structura organizatorică și statul de funcții, la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și la Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Drept consecință, după avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, structura organizatorică și statul de funcții al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură au fost aprobate prin Ordinul nr. 2022/2010 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Procedura de restructurare și reorganizare la nivelul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a fost aprobată prin decizia nr. 1077 din 12 august 2010 a Directorului general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care a fost adusă la cunoștința personalului prin postare la avizierul instituției precum și pe site-ul agenției . Direcția patrimoniu, achiziții publice și administrativ din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură era structurată, anterior intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 70/2010, a Hotărârii Guvernului nr. 752/2010 și a Hotărârii Guvernului nr. 725/2010, pe două servicii, anume Serviciul achiziții (10 posturi) și Serviciul patrimoniu, parc auto și administrativ (în cadrul căruia era încadrat reclamantul (14 posturi).

După restructurare, Serviciul achiziții a rămas cu 9 posturi (fiind redus un post devenit vacant prin transferul în interesul serviciului a unui funcționar public la o altă instituție publică) și Serviciul patrimoniu, gestiune parc auto și administrativ cu același număr de posturi (9), fiind reduse un număr de 5 posturi, din care 1 post de consilier clasa I, grad profesional superior (postul deținut de reclamant), 1 post vacant de consilier clasa I, grad profesional debutant, 2 posturi vacante de referent clasa III, grad profesional superior și 1 post de șofer.

În aceste condiții, în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar și a prevederilor art. 1 alin. (5) din Procedura de restructurare și reorganizare la nivelul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, aprobată prin decizia nr. 1077 din data de 12 august 2010 a Directorului General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (care precizau că „În cazul în care, în cadrul compartimentului supus restructurării/reorganizării, nu mai există posturi de aceeași categorie, clasă și/sau grad profesional cu posturile ocupate anterior de funcționarii publici, funcționarilor publici respectivi li se va acorda preaviz, fără a mai susține examenul prevăzut de prezenta procedură, cu respectarea prevederilor legale în vigoare”), a fost emisă decizia nr. 1217 din data de 26 august 2010 prin care s-a dispus, la încetarea termenului de preaviz de 30 de zile, urmare reducerii personalului ca urmare a reorganizării activității recurentei (prin reducerea postului ocupat de intimat) eliberarea reclamantului K.V.

din funcția publică de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, gradația 4, la Direcția patrimoniu, achiziții publice și administrativ, Serviciul patrimoniu, parc auto și administrativ din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Nu au fost încălcate, de către autoritatea publică recurentă, dispozițiile art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât se constată, pe de o parte, că în perioada de preaviz, de la data comunicării deciziei contestate, în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu existau funcții publice vacante „corespunzătoare”, și, pe de altă parte, că pe site-ul recurentei a fost postat tabelul cu listele funcțiilor publice vacante comunicate de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, reclamantul având astfel posibilitatea să opteze pentru unul din posturile vacante existente, conform pregătirii profesionale.

Se reține, de asemenea, că nu au fost nesocotite, de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nici prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atâta vreme cât în cursul lunii septembrie 2010 nu s-a înființat vreun post similar celui desființat prin reducerea postului ocupat de reclamant, ci s-a organizat un examen pentru ocuparea posturilor rămase vacante ca urmare a restructurării/reorganizării din aparatul central al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, examen la care intimatul nu a înțeles să se înscrie. Nu sunt întemeiate nici susținerile reclamantului K.V.

referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, rezultând în mod evident că textul invocat nu este aplicabil în litigiu întrucât autoritatea pârâtă a fost restructurată și reorganizată în baza altor acte normative și nu a fost înscrisă în anexa la legea menționată. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în litigiu și că în mod greșit, prin hotărârea atacată a fost admisă acțiunea reclamantului, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și modificarea sentinței civile nr. 4332 din data de 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII- a de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului K.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 4332 din 21 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.