ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1554/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.C. a chemat în judecată pe

pârâta A.P.I.A. solicitând instanței suspendarea executării deciziei din 31

august 2010 emisă de directorul general al autorității pârâte prin care i s-a

acordat preaviz în vederea eliberării din funcția publică deținută, de

consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, gradație

5, la Serviciul Control Intern, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că de la data

de 15 iunie 2009 ocupă funcția publică de consilier în cadrul A.P.I.A. - Serviciul

Control Intern. Prin Ordinul nr. 2022 din 19 august 2010 al Ministrului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale s-au aprobat structura organizatorică și statul de funcții

ale A.P.I.A..

În cadrul procesului de

restructurare/reorganizare a instituției, conducerea a decis ca în structura noului

Serviciu Control Intern și Supracontrol să funcționeze un număr de cinci consilieri,

clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1. Pentru ocuparea acestor

funcții publice de execuție, A.P.I.A. (prin anunțul înregistrat din 19 august 2010)

a scos la examen doar două funcții publice de execuție din această categorie, celelalte

trei fiind ocupate în mod ilegal, fără examen, de către angajați din fosta Direcție

Inspecții, în baza calității lor de lideri de sindicat, deși aceștia nu au putut

proba cu acte solicitarea lor, ci doar cu "declarații pe proprie răspundere"

date în fața unor persoane neabilitate din cadrul Direcției Management Resurse Umane,

înscrisuri fără vreo valoare juridică.

Deși documentele depuse

de "reprezentanții" SN A.P.I.A. nu îndeplineau condițiile legale de validitate,

A.P.I.A. le-a luat în considerare și a numit în mod direct aceste persoane pe funcțiile

publice de execuție mai sus menționate, diminuând astfel șansa celorlalți angajați

de a-și păstra funcțiile publice legal deținute.

Arată că, deși a depus

nenumărate diligențe și a arătat neregulile strecurate în procesul de restructurare,

A.P.I.A. nu a suspendat examenul pentru selecția personalului și nu a înlăturat

neregulile, astfel încât drepturile sale au fost vătămate, urmând a fi eliberată

din funcția publică de consilier, grad profesional superior, treapta de salarizare

1.

Mai arată reclamanta că,

nu au fost respectate prevederile art. 1071 alin. (1) Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, republicată, "pentru respectarea drepturilor

de carieră ale funcționarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative

privind modificări ale structurii organizatorice, reorganizări sau desființări de

structuri și funcții publice, autoritățile și instituțiile publice inițiatoare din

administrația public centrală și locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum

30 de zile, în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezenta lege".

Reclamanta invocă dispozițiile

art. 2 din decizia din 12 august 2010, emisă de directorul general A.P.I.A., prin

care s-a aprobat Procedura de restructurare și reorganizare la nivelul A.P.I.A.,

și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3), alin. (5), alin. (6) și

alin. (7) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,

arătând că deși decizia a fost emisă la data de 31 august 2010, aceasta i-a fost

comunicată la data de 22 septembrie 2010 și nu în termenul de 5 zile prevăzut de

lege.

De asemenea, A.P.I.A.

nu a respectat dispozițiile art. 99 alin. (5) și alin. (6) Legea nr. 188/1999, republicată

și nu i-a pus la dispoziție vreun post vacant din cadrul instituției, ori din lista

funcțiilor publice vacante comunicată de A.N.F.P., deși în prezent s-au scos la

concurs mai multe funcții publice rămase vacante după restructurarea/reorganizarea

instituției.

Suspendarea executării

actului administrativ unilateral individual ar fi în deplin acord cu Recomandarea

nr. R(89)8 adoptată la 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului

Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Recomandarea menționată consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor

o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează

în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile

și interesele persoanelor. A apreciat că executarea imediată și integrală a actelor

administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite

circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl

impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) Legea

nr. 554/2004.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

4849 din 30 noiembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă,

reținând că aceasta nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept de natură să creeze

o îndoială în privința legalității deciziei de acordare a preavizului în vederea

eliberării din funcția publică.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta C.C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a reiterat motivele

invocate prin cererea introductivă de instanță, susținând că în mod greșit instanța

a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate

a cererii de suspendare a executării actului administrativ emis de directorul general

A.P.I.A..

Astfel condiția cazului

bine justificat rezultă din faptul că măsura restructurării reorganizării A.P.I.A.

a fost dispusă cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 6 alin. (6) Legea

nr. 329/2009.

Referitor la cea de a

doua condiție a suspendării respectiv la paguba iminentă, recurenta a susținut că

aceasta este îndeplinită și vizează pierderea drepturilor de natură salarială și

implicit a dreptului la condiții rezonabile de viață, precum și afectarea dreptului

la muncă.

Recursul este nefondat.

Prin cererea ce face obiectul

dosarului de față, reclamanta C.C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu

pârâta A.P.I.A. să dispună anularea deciziei din 31 august 2010 prin care i s-a

acordat preaviz în vederea eliberării din funcția publică deținută de consilier

clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare gradația 5 la Serviciul

Central Intern, reintegrarea pe funcția publică deținută anterior și obligarea pârâtei

la drepturile salariale cuvenite.

Prin Ordinul nr. 2022

din 19 august 2010 emis de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a aprobat

structura organizatorică și statutul de funcții al A.P.I.A. iar prin decizia din

12 august 2010 emisă de A.P.I.A. a fost aprobată procedura de restructurare și reorganizare

la nivelul A.P.I.A. a examenului organizat pentru personalul din compartimentul

supus restructurării din aparatul central, comunicat prin anunțul Direcției Management

Resurse Umane prin care se comunică organizarea examenului pentru personalul din

compartimentele supuse reorganizării.

Reclamanta a solicitat

în instanță suspendarea deciziei din 12 august 2010, cerere respinsă de instanță

la data de 20 octombrie 2010, prin soluționarea Dosarului nr. 7359/2/2010.

Cum motivele invocate

de recurenta-reclamantă cu privire la nelegalitatea operațiunilor și actelor administrative

care au condus la emiterea deciziei din 31 august 2010 au fost invocate și analizate

de către instanță și în Dosarul nr. 7539/2/2010 în mod corect instanța de fond a

reținut că acestea nu pot sta la baza suspendării executării deciziei din 2010.

De altfel, este de reținut

faptul că decizia din 31 august 2010 prin care s-a eliberat reclamantei preavizul

pentru eliberarea din funcția deținută, este un act premergător care nu produce

efecte juridice prin el însuși și doar împreună cu eventuala decizie de eliberare

din funcție a reclamantei.

Pe de altă parte, atitudinea

reclamantei de a se înscrie la examen pentru ocuparea postului de consilier superior

și retragerea cererii de participare ca și atitudinea pârâtei în răspunsul său la

plângerea prealabilă, de a-i comunica reclamantei ca în ipoteza identificării unui

post corespunzător funcției sale să se adreseze instanței, respectiv, pentru efectuarea

unui transfer în interesul serviciului, nu sunt împrejurări care să creeze o îndoială

serioasă asupra legalității deciziei din 31 august 2010, aspect reținut și de către

instanța de fond.

Față de cele ce preced

se constată că sentința atacată este temeinică și legală astfel că recursul fiind

nefondat va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C. împotriva sentinței civile nr. 4849 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 martie 2011.