ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1554/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A. solicitând instanței suspendarea executării deciziei din 31 august 2010 emisă de directorul general al autorității pârâte prin care i s-a acordat preaviz în vederea eliberării din funcția publică deținută, de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, gradație 5, la Serviciul Control Intern, cu cheltuieli de judecată. A arătat că de la data de 15 iunie 2009 ocupă funcția publică de consilier în cadrul A.P.I.A. - Serviciul Control Intern. Prin Ordinul nr. 2022 din 19 august 2010 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-au aprobat structura organizatorică și statul de funcții ale A.P.I.A..

În cadrul procesului de restructurare/reorganizare a instituției, conducerea a decis ca în structura noului Serviciu Control Intern și Supracontrol să funcționeze un număr de cinci consilieri, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1. Pentru ocuparea acestor funcții publice de execuție, A.P.I.A. (prin anunțul înregistrat din 19 august 2010) a scos la examen doar două funcții publice de execuție din această categorie, celelalte trei fiind ocupate în mod ilegal, fără examen, de către angajați din fosta Direcție Inspecții, în baza calității lor de lideri de sindicat, deși aceștia nu au putut proba cu acte solicitarea lor, ci doar cu "declarații pe proprie răspundere" date în fața unor persoane neabilitate din cadrul Direcției Management Resurse Umane, înscrisuri fără vreo valoare juridică.

Deși documentele depuse de "reprezentanții" SN A.P.I.A. nu îndeplineau condițiile legale de validitate, A.P.I.A. le-a luat în considerare și a numit în mod direct aceste persoane pe funcțiile publice de execuție mai sus menționate, diminuând astfel șansa celorlalți angajați de a-și păstra funcțiile publice legal deținute. Arată că, deși a depus nenumărate diligențe și a arătat neregulile strecurate în procesul de restructurare, A.P.I.A.

nu a suspendat examenul pentru selecția personalului și nu a înlăturat neregulile, astfel încât drepturile sale au fost vătămate, urmând a fi eliberată din funcția publică de consilier, grad profesional superior, treapta de salarizare 1. Mai arată reclamanta că, nu au fost respectate prevederile art. 1071 alin. (1) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, "pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcționarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale structurii organizatorice, reorganizări sau desființări de structuri și funcții publice, autoritățile și instituțiile publice inițiatoare din administrația public centrală și locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile, în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezenta lege". Reclamanta invocă dispozițiile art. 2 din decizia din 12 august 2010, emisă de directorul general A.P.I.A., prin care s-a aprobat Procedura de restructurare și reorganizare la nivelul A.P.I.A., și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3), alin. (5), alin. (6) și alin. (7) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, arătând că deși decizia a fost emisă la data de 31 august 2010, aceasta i-a fost comunicată la data de 22 septembrie 2010 și nu în termenul de 5 zile prevăzut de lege.

De asemenea, A.P.I.A. nu a respectat dispozițiile art. 99 alin. (5) și alin. (6) Legea nr. 188/1999, republicată și nu i-a pus la dispoziție vreun post vacant din cadrul instituției, ori din lista funcțiilor publice vacante comunicată de A.N.F.P., deși în prezent s-au scos la concurs mai multe funcții publice rămase vacante după restructurarea/reorganizarea instituției. Suspendarea executării actului administrativ unilateral individual ar fi în deplin acord cu Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Recomandarea menționată consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

A apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4849 din 30 noiembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că aceasta nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială în privința legalității deciziei de acordare a preavizului în vederea eliberării din funcția publică.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a reiterat motivele invocate prin cererea introductivă de instanță, susținând că în mod greșit instanța a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ emis de directorul general A.P.I.A.. Astfel condiția cazului bine justificat rezultă din faptul că măsura restructurării reorganizării A.P.I.A. a fost dispusă cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 6 alin. (6) Legea nr. 329/2009. Referitor la cea de a doua condiție a suspendării respectiv la paguba iminentă, recurenta a susținut că aceasta este îndeplinită și vizează pierderea drepturilor de natură salarială și implicit a dreptului la condiții rezonabile de viață, precum și afectarea dreptului la muncă.

Recursul este nefondat. Prin cererea ce face obiectul dosarului de față, reclamanta C.C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. să dispună anularea deciziei din 31 august 2010 prin care i s-a acordat preaviz în vederea eliberării din funcția publică deținută de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare gradația 5 la Serviciul Central Intern, reintegrarea pe funcția publică deținută anterior și obligarea pârâtei la drepturile salariale cuvenite. Prin Ordinul nr. 2022 din 19 august 2010 emis de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a aprobat structura organizatorică și statutul de funcții al A.P.I.A. iar prin decizia din 12 august 2010 emisă de A.P.I.A.

a fost aprobată procedura de restructurare și reorganizare la nivelul A.P.I.A. a examenului organizat pentru personalul din compartimentul supus restructurării din aparatul central, comunicat prin anunțul Direcției Management Resurse Umane prin care se comunică organizarea examenului pentru personalul din compartimentele supuse reorganizării. Reclamanta a solicitat în instanță suspendarea deciziei din 12 august 2010, cerere respinsă de instanță la data de 20 octombrie 2010, prin soluționarea Dosarului nr. 7359/2/2010.

Cum motivele invocate de recurenta-reclamantă cu privire la nelegalitatea operațiunilor și actelor administrative care au condus la emiterea deciziei din 31 august 2010 au fost invocate și analizate de către instanță și în Dosarul nr. 7539/2/2010 în mod corect instanța de fond a reținut că acestea nu pot sta la baza suspendării executării deciziei din 2010. De altfel, este de reținut faptul că decizia din 31 august 2010 prin care s-a eliberat reclamantei preavizul pentru eliberarea din funcția deținută, este un act premergător care nu produce efecte juridice prin el însuși și doar împreună cu eventuala decizie de eliberare din funcție a reclamantei.

Pe de altă parte, atitudinea reclamantei de a se înscrie la examen pentru ocuparea postului de consilier superior și retragerea cererii de participare ca și atitudinea pârâtei în răspunsul său la plângerea prealabilă, de a-i comunica reclamantei ca în ipoteza identificării unui post corespunzător funcției sale să se adreseze instanței, respectiv, pentru efectuarea unui transfer în interesul serviciului, nu sunt împrejurări care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității deciziei din 31 august 2010, aspect reținut și de către instanța de fond. Față de cele ce preced se constată că sentința atacată este temeinică și legală astfel că recursul fiind nefondat va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinței civile nr. 4849 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.