ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4697/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul T.M.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și I.M. suspendarea executării deciziei nr. 236 din 13 octombrie 2009 emisă de pârâta I.M., prin care s-a dispus încetarea contractului de management din 25 mai 2009 potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009. Prin întâmpinare, pârâta I.M. a invocat excepția prematurității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi dispusă suspendarea actului administrativ, respectiv cazul justificat și iminența producerii pagubei.

De asemenea, pârâta a mai arătat că decizia a fost luată ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009, prin care a fost abrogată Ordonanța de Urgență nr. 37/2009, act normativ în baza căruia reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator al I.T.M. Brașov. Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov de a soluționa cauza, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția netimbrării acțiunii Prin sentința nr. 206 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a admis cererea formulată de reclamantul T.M.F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și I.M.

și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. RR din 13 octombrie 2009 emis de pârâta I.M., până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestuia. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, netimbrării acțiunii, a lipsei procedurii prealabile și a prematurității acțiunii au fost respinse prin încheierea din 6 ianuarie 2010. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că prin Ordinul din 9 octombrie 2009 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a dispus constituirea comisiilor care poartă responsabilitatea punerii în aplicare a prevederilor O.U.G.

nr. 105/2009, prin care s-a dispus ca actele de revocare din funcție și de numire a conducătorilor structurilor deconcentrate să se emită de Directorul General de Stat din cadrul I.M. Referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în privința cererii de suspendare a deciziei nr. 236 din 13 octombrie 2009 emisă de I.M., instanța de fond a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, având în vedere că prin această decizie s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului, fără a fi indicat motivul care a stat la baza luării acestei măsuri, fără a fi menționată o perioadă de preaviz și fără a fi desemnată o persoană care să îndeplinească atribuțiile legale ce reveneau reclamantului.

Sub aspectul existenței pagubei iminente, instanța de fond a reținut că prin executarea acestui ordin s-ar produce o pagubă atât în patrimoniul reclamantului, cât și în patrimoniul I.T.M. Brașov, care s-ar afla în situația de a nu fi condusă de un director coordonator și a constatat, astfel că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și I.M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în baza prevederilor art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale susține că litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă, contractul de management fiind asimilat contractului individual de muncă, pe cale de consecință, soluționarea cauzei dedusă judecății este de competența Tribunalului.

A mai arătat recurentul-pârât că decizia nr. 236 din 13 octombrie 2009 a cărei suspendare s-a solicitat este emisă de I.M., astfel că în cauză calitate procesuală pasivă o are I.M. care a preluat activitatea I.S., ca urmare a comasării prin absorbție. De asemenea, recurentul-pârât a mai arătat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă, iar acțiunea nu este timbrată. În motivarea căii de atac, recurenta I.M. susține că cererea reclamantului, de suspendare a deciziei nr. 236/2009, este tardivă și lipsită de suport practic, întrucât a produs efecte juridice, iar la data de 23 octombrie 2009 s-a organizat concurs de ocupare a locurilor devenite vacante, fiind evaluate cunoștințele și aptitudinile manageriale ale persoanelor care au candidat pentru ocuparea funcției de director coordonator în cadrul Organismelor Intermediare Regionale.

Apreciază că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite, din împrejurările cauzei nerezultând existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, iar referirile generice privind prejudiciul material și moral nu sunt susținute de probe. Susține că decizia nr. 236/2009 a fost emisă ca urmare a faptului că actul normativ în baza căruia directorii coordonatori își exercitau prerogativele - O.U.G. nr. 37/2009 - și-a încetat valabilitatea, iar noul act normativ - O.U.G. nr. 105/2009 prevede expres desființarea acestor posturi și reluarea procedurii de desemnare a directorilor coordonatori. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, Înalta Curte reține că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, ținându-se cont de obiectul cererii. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât este neîntemeiată, iar Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în mod corect a fost chemat în judecată pentru opozabilitate având în vedere că, deși decizia nr. 236/2009 este emisă de Inspectorul General al I.M., totuși aceasta stabilește încetarea contractului de management, contractul fiind încheiat între reclamant, în calitate de director coordonator, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în calitate de angajator (prin delegat inspector general din cadrul I.M.).

Sub aspectul excepției lipsei plângerii prealabile, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut corect instanța de fond că reclamantul a făcut dovada formulării plângerii prealabile împotriva deciziei atacate . Pe fondul cererii, Înalta Curte reține următoarele: Reclamantul a fost numit în baza O.U.G. nr. 37/2009 în funcția de director coordonator al I.T.M. Brașov prin Ordinul din 25 mai 2009. În baza O.U.G. nr. 105/2009, a fost emisă decizia nr. 236 din 13 octombrie 2009 prin care reclamantul a fost revocat din funcția deținută. O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională și abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, iar această din urmă ordonanță, prin decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G.

nr. 37/2009. Așadar, caracterul executoriu al unui act administrativ are ca temei fundamental prezumția de legalitate care funcționează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice act administrativ este emis în baza și în limitele legii. Or, în situația în care temeiul legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituțional, prezumția de legalitate nu mai funcționează în favoarea actului administrativ în litigiu, ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la soluționarea cererii de anulare a acestuia. Reținând existența unui caz justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, conform cărora paguba iminentă constă într-un „prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.

Prin demiterea reclamantului din funcția deținută este cert că s-ar perturba activitatea sectorului în care își desfășoară activitatea, blocându-se unele programe coordonate de acesta, și lipsirea reclamantului de veniturile salariale constituie un prejudiciu material și previzibil în sensul dispozițiilor legale sus menționate. În spiritul Recomandării nr. CM R (89) 8 din 13 septembrie 1989 cu privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă referitoare la faptul că executarea imediată și integrală a actelor contestate sau susceptibile a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului, măsura de protecție provizorie acordată reclamantului nu influențează în niciun fel decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată cu contestarea actului administrativ și care va evalua legalitatea acestuia.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de I.M. împotriva sentinței civile nr. 5/F din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrative și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.