ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3135/2012

Asupra cauzei penale de față:

Prin

sentința penală nr. 698 din data de 14 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr.

1195/94/2011, Judecătoria Buftea, a admis cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei formulată de reprezentantul Ministerului Public. în temeiul

art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei, după cum

urmează:

- pentru inculpatul F.N., din infracțiunile

prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. și art. 6

alin. (1) din Legea nr. 289/2005 cu aplicare art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a)

C. pen. în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005.

- pentru inculpatul N.M., din infracțiunile

prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. și art. 6

alin. (1) din Legea nr. 289/2005 și art. 243 alin. (1) C. pen. cu aplicare art.

37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005,

art. 243 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.

nr. 289/2005 cu aplicare art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat

inculpatul F.N., la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani. În temeiul art. 81 C. pen.,

a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de

5 (cinci) ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În temeiul art. 359 C. proc.

pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror

nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

a ll-a și b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea

pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M., la pedeapsa

închisorii de 5 (cinci) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de rupere de sigilii.

În temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 cu aplicare art. 37 lit. a) C.

pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani. În temeiul

art. 61 C. pen., a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul rămas

neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

998 din 05 mai 2002 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr.

2456 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel București. A constatat că fapta de furt

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g), i) C. pen., pentru

care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală

nr. 609 din 06 octombrie 2006 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia

penală nr. 358 din 06 martie 2007 a Curții de Apel București este concurentă cu

faptele care fac obiectul prezentului dosar. În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa

de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 609 din 06 octombrie 2006

a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 358 din 06

martie 2007 a Curții de Apel București, urmând ca în final inculpatul N.M. să execute

pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a și b)

C. pen. În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada

efectiv executată, de la 15 martie 2006 la data de 25 noiembrie 2008. A luat act

că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. În temeiul art. 189 C. proc.

pen. onorariul avocatului din oficiu a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului

Justiției în favoarea Baroului București (300 RON în favoarea domnului avocat V.l.).

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpații la 400 RON fiecare,

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că la data de 13 martie 2006,

orele 19:00, lucrătorii din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Ilfov, fiind

în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-au sesizat din oficiu pentru faptul că

pe strada S.I. din orașul Voluntari, județul Ilfov, inculpații F.N. și N.M., descărcau

din autoturismul marca D., mai multe baxuri și saci din plastic pe care le depozitau

în curtea imobilului de la adresa sus-menționată, respectiv domiciliul inculpatului

N.M.

Din constatări a rezultat că o altă persoană

necunoscută se afla cu cei doi inculpați, însă aceasta a reușit să fugă.

Lucrătorii Jandarmeriei au procedat la

ridicarea din imobilul situat în strada S.I., orașul Voluntari, a unei cantități

de 36 baxuri ce conținea hârtie xerox A4, precum și un număr de 21 saci din plastic

ce conțineau sodă caustică.

În urma cercetării la fața locului s-a

constatat că bunurile mai sus­menționate au fost sustrase de cei doi inculpați,

din două vagoane de marfă din stația CF Pantelimon, vagon aflat în compunerea tenului.

Înainte de săvârșirea faptei, inculpatul

N.M. a procedat la ruperea sigiliilor de la cele două vagoane.

Cu ocazia audierii, inculpatul F.N. a recunoscut

comiterea faptei și a declarat că la data de 13 martie 2006, aproximativ la ora

16:00, inculpatul N.M. și numitul l.V. i-au propus să meargă cu autoturismul marca

D., în stația CF Pantelimon pentru a sustrage bunuri, hotărâre infracțională pe

care și-a însușit-o deplasându-se la locul menționat și după ce au rupt sigiliile,

au sustras bunurile menționate și le-au încărcat în autoturism, fiind surprinși

de către lucrătorii jandarmeriei.

Cu ocazia audierii, inculpatul N.M. nu

a recunoscut comiterea faptei.

La data de 14 martie 2006 organele de poliție

au procedat la efectuarea unei reconstituiri, situație în care inculpatul F.N. a

indicat vagoanele de marfă din care au sustras bunurile.

În cauză, a fost audiat martorul Ș.C.,

care la data de 13 martie 2006, aproximativ la ora 16:00, a sesizat organele de

poliție despre faptul că trei persoane sustrag bunuri din două vagoane de marfă

staționate în gara CF Pantelimon, bunuri pe care le așezau în autoturismul sus­menționat.

Situația de fapt expusă anterior este susținută

și de depoziția martorului M.C., care la data de 13 martie 2006, aproximativ la

ora 19:30, a fost de față în momentul în care lucrătorii de jandarmi au ridicat

bunurile sustrase de la locuința inculpatului N.M.

Situația de fapt mai sus-reținută a fost

probată cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare, procesul

verbal de reconstituire și planșele foto anexate, declarațiile martorilor Ș.C. și

M.C., toate coroborate cu declarațiile inculpaților F.N. și N.M.

Pe parcursul cercetării judecătorești la

termenul de judecată de la data de 25 mai 2011 a fost audiat inculpatul F.N., care

a arătat că recunoaște faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, solicitând

ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi

penale.

La termenul de judecată de la data de 30

noiembrie 2011 s-a prezentat în fața instanței inculpatul N.M., care a recunoscut

comiterea faptelor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpatul inculpat N.M. pentru motivele consemnate în partea introductivă.

Prin decizia penală nr. 914 din 10 mai

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală, s-a respins, ca

nefondat recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva sentinței penale nr. 698/2011

a Judecătoriei Buftea.

A fost obligat recurentul la plata sumei

de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, onorariu avocat

oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților,

în mod corect, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare

stabilite de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen. (condițiile

răspunderii penale, regimul agravant aplicabil recidivei postcondamnatorii în ceea

ce-l privește pe inculpatul N.M.), limitele de pedeapsă stabilite de legea specială

și în partea specială a C. pen., gradul de pericol social (comiterea faptei de două

persoane împreună, prejudiciul produs și acoperit prin restituire, însă independent

de atitudinea inculpaților), modul de săvârșire (prin ruperea de sigilii aplicate

pe vagoanele de tren), circumstanțele personale ale inculpaților (cunoscuți cu antecedente

penale, fiind anterior condamnați pentru infracțiuni contra patrimoniului, au dovedit

perseverența și specializare infracțională și că pedepsele aplicate și executate

anterior nu și-au atins scopurile de prevenție specială și reeducare, inculpații

având în continuare o atitudine contrară ordinii juridice).

Împotriva acestei decizi a declarat recurs

inculpatul, susținând că a fost judecat în lipsă, fără a fi legal citat, a fost

condamnat pentru săvârșirea a trei fapte concurente deși el a comis doar două fapte

și nu cunoaște care este restul de pedeapsă ce urmează a fi executat.

Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

se constată că inculpatul N.M. a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de rupere de sigilii

prev. de art. 243 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen. și art.

6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că

la data de 13 martie 2006, împreună cu inculpatul F.N. a sustras, din două vagoane

de marfă din stația CF Pantelimon, aflate în compunerea trenului, mai multe baxuri

și saci din plastic pe care le-au depozitat la domiciliul său.

Lucrătorii Jandarmeriei au procedat la

ridicarea din imobilul situat în strada S.I., orașul Voluntari, a unei cantități

de 36 baxuri ce conținea hârtie xerox A4, precum și un număr de 21 saci din plastic

ce conțineau sodă caustică.

S-a mai reținut că înainte de săvârșirea

faptei, inculpatul N.M. a procedat la ruperea sigiliilor de la cele două vagoane.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor

astfel cum au fost reținute de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul, deși hotărârea atacată este definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile

judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În cauză, inculpatul a declarat recurs

împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată în calea de atac a recursului, cale

de atac care nu întrunește cerințele textului menționat și ca atare nu este admisibilă

potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor

de atac și din acest motiv apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, recursul declarat de inculpat

este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat

de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 914 din 10 mai 2012 a Curții de

Apel București, secția a

I-

a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 octombrie

2012.