ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7429/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7429/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de

17 februarie 2012, reclamanta SC H. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea Deciziei

nr. 3131 din 9 decembrie 2011 și a Deciziei nr. 3135 din 9 decembrie 2011,

ambele emise de pârâtă.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este unul dintre participanții la piața de

energie electrică, având calitatea de producător de energie electrică, în

sensul conferit de art. 3 pct. 46 din Legea energiei electrice nr. 13/2007,

fiind titulara Licenței pentru producerea energiei electrice Nr. 332, acordată

prin Decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul

Energiei Nr. 702/2001.

Prin Decizia nr. 3131

din 9 decembrie 2011, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul

Energiei a modificat Decizia nr. 907 din 30 martie 2011 privind aprobarea

prețurilor și a cantităților reglementate în sectorul energiei electrice cu

modificările și completările ulterioare pentru H. SA, iar prin Decizia nr. 3135

din 9 decembrie 2011 a modificat Decizia nr. 984 din 1 aprilie 2011 privind

aprobarea prețurilor și a cantităților reglementate în sectorul energiei

electrice cu modificările și completările ulterioare pentru microhidrocentrale.

Reclamanta a criticat

Deciziile nr. 3131/2011 și nr. 3131/2011 ca fiind emise în mod abuziv, având în

vedere că modificarea privește doar cantitățile de energie electrică pe care SC

H. SA trebuie să le livreze pe piața reglementată.

Prin actele

contestate, se modifică doar cantitățile de energie electrică din contractele

reglementate, contracte în care a fost activată anterior, clauza de „forță

majoră”, începând cu data de 30 septembrie 2011.

Reclamanta a

contestat decizia Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei

motivat de faptul că, din însumarea cantităților reglementate cuprinse în cele

două decizii emise la data de 9 decembrie 2011, rezultă că SC H. SA ar fi

trebuit să livreze în total în luna noiembrie 2011, pe piața reglementată, o

cantitate de 258.927 Mwh, față de 378.315 Mwh, dar mai mult decât cantitatea de

141.800 Mwh estimată și transmisă către autoritate.

De asemenea, a susținut

că aplicarea prevederilor art. 5 din deciziile contestate ar duce la un

tratament diferit între contractele din piața concurențială și cele din piața

reglementată, încălcându-se, astfel, principiul egalității de tratament pentru

toți partenerii contractuali în situații identice. De asemenea contestarea

clauzei de forță majoră de către orice partener de contract care se consideră

discriminat va conduce la anularea în instanțele judecătorești a Avizelor de

Existență a Cazului de Forță Majoră emis de Camera de Comerț și Industrie a

României.

Având în vedere că

activarea clauzei de forță majoră s-a făcut pentru toate contractele de

vânzare-cumpărare a energiei electrice aflate în derulare, precum și faptul că

prevederile Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 12/2011 sunt obligatorii

pentru conducerea executivă a societății, aceasta se află în imposibilitate să

pună în aplicare prevederile deciziilor contestate în cauză.

Pârâta a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a cauzei și, în

subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar prin concluzii

scrise a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al

avocatului E.F.

La termenul de

judecată din 20 iunie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei

calității de reprezentat al avocatului E.F. și a rămânerii fără obiect a

acțiunii, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință menționată.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 6505 din data de 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC H. SA, prin administrator judiciar Euro Insol SPRL, reprezentată

convențional de Cab. Av E.F., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta nu a acționat abuzând de

dreptul conferit de art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 de a stabili

cantitățile contractate pe piața reglementată, aceasta acționând în limitele

conferite de lege pentru acoperirea cantității de energie electrică pe care

reclamanta nu o mai asigura pentru contractele reglementate.

Cu privire la Decizia

nr. 3135 din 9 decembrie 2011, prima instanță a constatat că aceasta modifică

Decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul

Energiei Nr. 3158 din 28 decembrie 2010 și nu Decizia Președintelui Autorității

Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 984 din 1 aprilie 2011, pe

care reclamanta a menționat-o în mod eronat.

Judecătorul fondului

a apreciat, de asemenea, ca nefiind întemeiate susținerile reclamantei în

sensul că s-a instituit un tratament discriminatoriu prin actele contestate.

Modalitatea de

reglementare impusă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul

Energiei a fost determinată de situația că reclamanta avea cantități

contractate mai mari decât pentru un an hidrologic normal (fără secetă) și,

astfel se găsea în situația de supracontractare.

Prima instanță a

considerat că situația sa nu poate fi analizată din acest punct de vedere

comparativ cu situația altor producători de energie electrică, întrucât

reglementarea se face pentru fiecare producător, în raport de cantitățile de

energie supracontractate pentru care există avize/aprobări ale Autorității

Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Reducerea unor

cantități de energie electrică de la un producător de energie prin creșterea

cantităților de energie electrică aprobate pentru alți producători, reprezintă

o modalitate de reglementare care se înscrise în sfera atribuțiilor date de

lege în competența Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei

și nu o discriminare a unui producător în raport de alt producător de energie electrică.

Nu poate fi vorba de

instituirea unor tratamente diferențiate între piața reglementată și piața

concurențială, întrucât pârâta a intervenit doar pe piața reglementată din

cadrul pieței energiei electrice.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva hotărârii

instanței de fond, a declarat recurs reclamanta SC H. SA, prin administrator

judiciar Euro Insol SPRL, solicitând instanței, în temeiul art. 304 pct. 8,

pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 304

1

C. proc. civ., admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond, admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv anularea Deciziei președintelui

Autorității Naționale de Reglementare a Energiei nr. 3131 din 9 decembrie 2012

și a Deciziei nr. 3135 din 9 decembrie 2012.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8, pct.

9 C. proc. civ. raportat la art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a

prezentat pe larg situația de fapt, arătând că instanța de fond a avut în

vedere, în esență, susținerile pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare a

Energiei, formulate prin întâmpinare, fără să țină cont de susținerile

reclamantei expuse în acțiunea principală.

În raport de situația

de fapt, instanța de fond, în mod greșit a reținut că SC H. SA nu a gestionat

riscul hidrologic și a subcontractat, societatea fiind în imposibilitate să

gestioneze un astfel de risc.

SC H. SA, a acționat

în conformitate cu legea și a solicitat autorității, suportul pentru situația

excepțională în care se afla, arătând totodată deciziile luate privind forța

majoră și necesitatea diminuării cantităților de energie electrică ce trebuia

furnizată, dar pârâta, Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, nu a

înțeles, în calitatea sa de autoritate de reglementare, situația excepțională

în care s-a aflat reclamanta.

Mai mult, SC H. SA, a

înștiințat Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei încă din data de 30

septembrie 2011, asupra algoritmului orar de alocare a energiei electrice,

posibil a fi livrate, algoritm ce nu a fost contestat sau respins de către

autoritate.

Autoritatea Națională

de Reglementare a Energiei, nu mai poate interveni în contracte, prin emiterea

de decizii sau ordine în baza legislației secundare, din momentul în care s-a

aplicat clauza de forță majoră, iar după emiterea avizelor de către Camera de

Comerț și Industrie a României, autoritatea a emis aviz în baza legislației

primare, pentru toată economia națională, în condițiile în care Autoritatea

Națională de Reglementare a Energiei avea prerogative doar pe un segment al

economiei.

Deciziile contestate,

au stabilit pentru Hidroelectrica o cantitate de energie electrică mai mare pe

fondul unor condiții de hidraulicitate nefavorabile, știut fiind faptul că în

perioada 30 septembrie 2011 - 30 aprilie 2012, H. a activat clauza de forță

majoră în toate contractele aflate în derulare.

În aceste condiții,

Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, ar fi trebuit să susțină

societatea și să dea curs solicitării de stabilire a unor cantități de energie

electrică în funcție de posibilitățile sale de producție.

Argumentele

Autorității Naționale de Reglementare a Energiei, sunt lipsite de substanță și

se bazează pe interpretări formale și eronate ale legii, invocând posibilitatea

SC H. SA de a achiziționa energie electrică de pe piața liberă pentru a-și

onora obligațiile contractuale cu toate că știa ce pierderi poate genera

această procedură.

Ca o concluzie, se

apreciază că deciziile luate de autoritatea pârâtă în ceea ce privește

cantitatea de energie ce trebuia livrată de H., în luna decembrie 2011 și nu

numai, au contribuit în mod determinat la deteriorarea rapidă și singură a

indicatorilor financiari ai societății și au reprezentat o primă cauză a

declanșării procedurii insolvenței.

Astfel, în mod greșit

și cu aplicarea greșită a obligațiilor sale, Autoritatea Națională de

Reglementare a Energiei a ignorat solicitările formulate de H. privind

micșorarea cantităților de energie electrică ce trebuiau furnizate de

societate, motiv pentru care se impune anularea deciziilor contestate.

Intimata-pârâtă

Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, a formulat întâmpinare prin

care arată că SC H. SA nu mai poate fi reprezentată de administratorul judiciar

Euro Insol SPRL, ci prin organele proprii de conducere, în condițiile în care

prin Sentința civilă nr. 6482 din 26 iunie 2013 a Tribunalului București, s-a

dispus închiderea procedurii reorganizări judiciare.

De asemenea, a arătat

că recursul este lipsit de obiect în condițiile în care Decizia nr. 313/2011 pentru

modificarea Deciziei nr. 907/2011 și Decizia nr. 3135/2011 pentru modificarea

Deciziei nr. 3158/2010 nu mai produc efecte.

Pe fondul cauzei,

intimata-pârâtă a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat,

întrucât motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct.

9 C. proc. civ., raportate la art. 304

1

C. proc. civ., invocate de

recurentă nu sunt incidente.

Hotărârea instanței

de recurs

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului dar și

de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă

motive de nelegalitate de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii

pronunțate de prima instanță.

Prioritar, în raport

de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., vor fi analizate excepțiile invocate de

intimată prin întâmpinare, respectiv lipsa calității de reprezentant și lipsa

de obiect a recursului.

Cu privire la lipsa

calității de reprezentant al SC H. SA, se constată că prin Sentința civilă nr.

6482 din 26 iunie 2013 a Tribunalului București, s-a dispus închiderea

procedurii reorganizării judiciare deschisă împotriva debitoarei, dar recursul

promovat în prezenta cauză de către administratorul judiciar Euro Insol SPRL, a

fost însușit de către reprezentanții legali ai societății, fapt ce rezultă din

Adresa nr. 125790 din 11 noiembrie 2013.

Din aceeași adresă

rezultă că societatea, prin reprezentanții legali, a ratificat și mandatul de

reprezentare convențională acordat Cabinetului de avocat F.E. de către administratorul

judiciar.

Ca urmare, excepția

lipsei calității de reprezentant legal și a excepției lipsei calității de

reprezentant convențional nu poate fi reținută în raport de dovezile

administrate și analizate anterior.

Nu poate fi reținută

nici lipsa de obiect a recursului, având în vedere că obiectul căii de atac

exercitate este sentința recurată conform art. 299 C. proc. civ., iar

admisibilitatea recursului din perspectiva obiectului său se analizează prin

raportare la dispozițiile acestei norme.

Recurenta a invocat

lipsa de obiect a recursului prin raportare la lipsa de obiect a acțiunii dar

nici lipsa de obiect a acțiunii nu poate fi reținută pentru aceleași

considerente expuse pe larg de instanța de fond în încheierea din data de 10

iunie 2012, considerente pe care Înalta Curte le însușește în totalitate.

Criticile aduse

sentinței recurate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8, pct. 9 C.

proc. civ. și 304

1

C. proc. civ. nu-și găsesc incidență.

Astfel, dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost impropriu invocate, deoarece prin act

juridic dedus judecății nu se poate înțelege faptul că „instanța de judecată

s-a aplicat cu precădere asupra susținerilor formulate de pârâta Autoritatea

Națională de Reglementare a Energiei, neținând cont de susținerile subscrisei”.

Interpretarea

probelor, a apărărilor, caracterul acestora, constituie o chestiune de fapt

care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului

judiciar.

Faptul că instanța a

preluat numai susținerile pârâtei poate fi analizat din perspectiva motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la art. 306 alin.

(3) C. proc. civ., dar prin sentința recurată, instanța de fond a stabilit

împrejurările de fapt și drept esențiale, în raport de probatoriul administrat

și susținerile ambelor părți, a evocat normele substanțiale incidente și

aplicarea lor în cauză, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținute în

considerente.

Nici motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi

reținut, în condițiile în care instanța de fond a interpretat și aplicat corect

dispozițiile legale aplicabile.

Legea nr. 13/2007, cu

modificările și completările ulterioare, reprezintă cadrul legal aferent

desfășurării activității în sectorul energiei electrice și al energiei termice,

iar din H.G. nr. 1428/2009 este reglementată organizarea și funcționarea

Autorității Naționale de Reglementare a Energiei, instituție publică de interes

național.

Potrivit art. 28

alin. (1) pct. 2 și pct. 4 din Legea nr. 13/2007 cu modificările și

completările ulterioare „Pe piața reglementată de energie electrică,

autoritatea competentă stabilește prețurile și cantitățile contractate,

aferente tranzacțiilor angro dintre producătorii și furnizorii clienților captive”

„După deschiderea

completă a pieței de energie electrică, autoritatea competentă poate stabili

prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre

producători și furnizorii consumatorilor casnici”.

SC H. SA are

calitatea de producător de energie electrică, fiind titular al licenței nr. 332

și nr. 932.

În exercitarea

atribuțiilor legale, respectiv în temeiul art. 28 din Legea nr. 13/2007 cu

modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională de Reglementare

a Energiei a emis Decizia nr. 3131/2011 pentru modificarea Deciziei nr.

907/2011 și Decizia nr. 3135/2011 pentru modificarea Deciziei nr. 3158/2010.

Prin cele două

decizii, aprobate de Comitetul de Reglementare al Autorității Naționale de

Reglementare a Energiei, au fost modificate, în esență, cantitățile de energie

electrică destinate consumatorilor, vândute pe bază de contracte reglementate

de vânzările-cumpărările încheiate cu furnizorii pentru luna decembrie 2011.

Prin modificarea

Deciziei nr. 907/2011 și nr. 3150/2011 s-a prevăzut ca SC H. SA să livreze în

luna decembrie 2011, pe piață reglementată, o cantitate de 258.927 MWh față de

385.647,385 MWh.

Este evident că cele

două decizii au fost emise în raport de dispozițiile art. 28 alin. (4) din

Legea nr. 13/2007 iar oportunitatea lor a fost analizată de Consiliul de

reglementare al Autorității Naționale de Reglementare a Energiei în ședința din

9 decembrie 2011, încheindu-se procesul-verbal, având în vedere atât

solicitarea SC H. SA cât și avizele emise de Camera de Comerț și Industrie a

României de existență a cazului de forță majoră.

Recurenta a susținut

că intimata, la elaborarea celor două decizii nu a avut în vedere solicitările

sale, fapt infirmat însă de constatările expuse pe larg atât în procesul-verbal

al ședinței Comitetului de reglementare al Autorității Naționale de

Reglementare a Energiei din data de 9 decembrie 2011 cât și în Raportul de

aprobare pentru modificare a cantităților de energie electrică livrată de

producători, aspecte reținute și fundamentate corect de prima instanță.

Recurenta arată că

Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei nu mai poate interveni în

contracte prin emiterea de decizii sau ordine dar cele două decizii au fost

emise în raport de dispozițiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 cu

modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională de Reglementare

a Energiei având dreptul de a „stabili prețurile și cantitățile contractate,

aferente tranzacțiilor dintre producătorii și furnizorii consumatorilor casnici”.

Totodată, art. 7

alin. (4) din H.G. nr. 1428/2009, cu modificările și completările ulterioare,

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare a

Energiei, stabilește că „În exercitarea atribuțiilor sale, președintele emite

ordine și decizii”.

Prin cele două

decizii emise de Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei cu

respectarea dispozițiilor legale arătate, nu au fost cauzate pierderi

recurentei ce au dus la starea de insolvență a debitoarei, (aflată în procedura

reorganizării judiciare până la data de 26 iunie 2013 când prin Sentința nr.

6482, Tribunalul București a dispus închiderea procedurii reorganizării

judiciare), așa cum se susține prin motivele de recurs, iar desfășurarea

normală a activității comerciale, impune ca toți comercianții care și-au asumat

obligații, în baza raporturilor juridice la care participă, să își execute

obligațiile în strictă conformitate cu contractele încheiate.

Dificultatea

financiară a SC H. SA nu a fost generată de cele două decizii emise de

Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei ci de alți factori care fac

obiectul reglementărilor din Legea nr. 85/2006, fiind analizați în cadrul

dosarului de insolvență, în măsura în care au fost invocați.

Recurenta nu critică

sentința atacată din perspectiva temeiului de drept invocat, arătând în esență

că intimata nu a ținut cont de solicitarea sa, vizând forța majoră și de

certificatul emis de Camera de Comerț și Industrie a României, dar așa cum

rezulta din probele administrate, Autoritatea Națională de Reglementare a

Energiei a analizat aspectele invocate, pronunțându-se în limitele competenței

prevăzute la art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 cu modificările și

completările ulterioare.

Art. 26 alin. (1) din

același act normativ arată că „Piața de energie electrică este compusă din

piața reglementată și piața concurențială …” iar intimata-pârâtă a intervenit

doar pe piața reglementată, având competența de a stabili prețul și cantitățile

contractante, aferente tranzacțiilor, fără a putea fi reținut tratamentul

discriminator, reglementarea fiind făcută pentru fiecare producător în raport

de cantitățile de energie supracontractate pentru care există avize, aspect

reținut corect de instant de fond.

Având în vedere

considerentele expuse, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat

corect dispozițiile legale incidente, iar motivele care au format convingerea

instanței sunt expuse în mod logic, ținând cont de susținerile ambelor părți,

motiv pentru care, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

CPC, va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC H. SA împotriva Sentinței nr. 6505 din 14 noiembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM