ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7429/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 17 februarie 2012, reclamanta SC H. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea Deciziei nr. 3131 din 9 decembrie 2011 și a Deciziei nr. 3135 din 9 decembrie 2011, ambele emise de pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este unul dintre participanții la piața de energie electrică, având calitatea de producător de energie electrică, în sensul conferit de art. 3 pct. 46 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, fiind titulara Licenței pentru producerea energiei electrice Nr. 332, acordată prin Decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei Nr. 702/2001.

Prin Decizia nr. 3131 din 9 decembrie 2011, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a modificat Decizia nr. 907 din 30 martie 2011 privind aprobarea prețurilor și a cantităților reglementate în sectorul energiei electrice cu modificările și completările ulterioare pentru H. SA, iar prin Decizia nr. 3135 din 9 decembrie 2011 a modificat Decizia nr. 984 din 1 aprilie 2011 privind aprobarea prețurilor și a cantităților reglementate în sectorul energiei electrice cu modificările și completările ulterioare pentru microhidrocentrale. Reclamanta a criticat Deciziile nr. 3131/2011 și nr. 3131/2011 ca fiind emise în mod abuziv, având în vedere că modificarea privește doar cantitățile de energie electrică pe care SC H. SA trebuie să le livreze pe piața reglementată.

Prin actele contestate, se modifică doar cantitățile de energie electrică din contractele reglementate, contracte în care a fost activată anterior, clauza de „forță majoră”, începând cu data de 30 septembrie 2011. Reclamanta a contestat decizia Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei motivat de faptul că, din însumarea cantităților reglementate cuprinse în cele două decizii emise la data de 9 decembrie 2011, rezultă că SC H. SA ar fi trebuit să livreze în total în luna noiembrie 2011, pe piața reglementată, o cantitate de 258.927 Mwh, față de 378.315 Mwh, dar mai mult decât cantitatea de 141.800 Mwh estimată și transmisă către autoritate. De asemenea, a susținut că aplicarea prevederilor art. 5 din deciziile contestate ar duce la un tratament diferit între contractele din piața concurențială și cele din piața reglementată, încălcându-se, astfel, principiul egalității de tratament pentru toți partenerii contractuali în situații identice.

De asemenea contestarea clauzei de forță majoră de către orice partener de contract care se consideră discriminat va conduce la anularea în instanțele judecătorești a Avizelor de Existență a Cazului de Forță Majoră emis de Camera de Comerț și Industrie a României. Având în vedere că activarea clauzei de forță majoră s-a făcut pentru toate contractele de vânzare-cumpărare a energiei electrice aflate în derulare, precum și faptul că prevederile Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 12/2011 sunt obligatorii pentru conducerea executivă a societății, aceasta se află în imposibilitate să pună în aplicare prevederile deciziilor contestate în cauză. Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a cauzei și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar prin concluzii scrise a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al avocatului E.F.

La termenul de judecată din 20 iunie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității de reprezentat al avocatului E.F. și a rămânerii fără obiect a acțiunii, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință menționată. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 6505 din data de 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC H. SA, prin administrator judiciar Euro Insol SPRL, reprezentată convențional de Cab. Av E.F., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta nu a acționat abuzând de dreptul conferit de art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 de a stabili cantitățile contractate pe piața reglementată, aceasta acționând în limitele conferite de lege pentru acoperirea cantității de energie electrică pe care reclamanta nu o mai asigura pentru contractele reglementate. Cu privire la Decizia nr. 3135 din 9 decembrie 2011, prima instanță a constatat că aceasta modifică Decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei Nr. 3158 din 28 decembrie 2010 și nu Decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 984 din 1 aprilie 2011, pe care reclamanta a menționat-o în mod eronat.

Judecătorul fondului a apreciat, de asemenea, ca nefiind întemeiate susținerile reclamantei în sensul că s-a instituit un tratament discriminatoriu prin actele contestate. Modalitatea de reglementare impusă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a fost determinată de situația că reclamanta avea cantități contractate mai mari decât pentru un an hidrologic normal (fără secetă) și, astfel se găsea în situația de supracontractare. Prima instanță a considerat că situația sa nu poate fi analizată din acest punct de vedere comparativ cu situația altor producători de energie electrică, întrucât reglementarea se face pentru fiecare producător, în raport de cantitățile de energie supracontractate pentru care există avize/aprobări ale Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Reducerea unor cantități de energie electrică de la un producător de energie prin creșterea cantităților de energie electrică aprobate pentru alți producători, reprezintă o modalitate de reglementare care se înscrise în sfera atribuțiilor date de lege în competența Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei și nu o discriminare a unui producător în raport de alt producător de energie electrică. Nu poate fi vorba de instituirea unor tratamente diferențiate între piața reglementată și piața concurențială, întrucât pârâta a intervenit doar pe piața reglementată din cadrul pieței energiei electrice. Recursul exercitat în cauză Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat recurs reclamanta SC H. SA, prin administrator judiciar Euro Insol SPRL, solicitând instanței, în temeiul art. 304 pct. 8, pct. 9 C. proc.

civ., raportat la art. 304 1 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv anularea Deciziei președintelui Autorității Naționale de Reglementare a Energiei nr. 3131 din 9 decembrie 2012 și a Deciziei nr. 3135 din 9 decembrie 2012. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8, pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a prezentat pe larg situația de fapt, arătând că instanța de fond a avut în vedere, în esență, susținerile pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, formulate prin întâmpinare, fără să țină cont de susținerile reclamantei expuse în acțiunea principală.

În raport de situația de fapt, instanța de fond, în mod greșit a reținut că SC H. SA nu a gestionat riscul hidrologic și a subcontractat, societatea fiind în imposibilitate să gestioneze un astfel de risc. SC H. SA, a acționat în conformitate cu legea și a solicitat autorității, suportul pentru situația excepțională în care se afla, arătând totodată deciziile luate privind forța majoră și necesitatea diminuării cantităților de energie electrică ce trebuia furnizată, dar pârâta, Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, nu a înțeles, în calitatea sa de autoritate de reglementare, situația excepțională în care s-a aflat reclamanta. Mai mult, SC H. SA, a înștiințat Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei încă din data de 30 septembrie 2011, asupra algoritmului orar de alocare a energiei electrice, posibil a fi livrate, algoritm ce nu a fost contestat sau respins de către autoritate.

Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, nu mai poate interveni în contracte, prin emiterea de decizii sau ordine în baza legislației secundare, din momentul în care s-a aplicat clauza de forță majoră, iar după emiterea avizelor de către Camera de Comerț și Industrie a României, autoritatea a emis aviz în baza legislației primare, pentru toată economia națională, în condițiile în care Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei avea prerogative doar pe un segment al economiei. Deciziile contestate, au stabilit pentru Hidroelectrica o cantitate de energie electrică mai mare pe fondul unor condiții de hidraulicitate nefavorabile, știut fiind faptul că în perioada 30 septembrie 2011 - 30 aprilie 2012, H. a activat clauza de forță majoră în toate contractele aflate în derulare.

În aceste condiții, Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, ar fi trebuit să susțină societatea și să dea curs solicitării de stabilire a unor cantități de energie electrică în funcție de posibilitățile sale de producție. Argumentele Autorității Naționale de Reglementare a Energiei, sunt lipsite de substanță și se bazează pe interpretări formale și eronate ale legii, invocând posibilitatea SC H. SA de a achiziționa energie electrică de pe piața liberă pentru a-și onora obligațiile contractuale cu toate că știa ce pierderi poate genera această procedură. Ca o concluzie, se apreciază că deciziile luate de autoritatea pârâtă în ceea ce privește cantitatea de energie ce trebuia livrată de H., în luna decembrie 2011 și nu numai, au contribuit în mod determinat la deteriorarea rapidă și singură a indicatorilor financiari ai societății și au reprezentat o primă cauză a declanșării procedurii insolvenței.

Astfel, în mod greșit și cu aplicarea greșită a obligațiilor sale, Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei a ignorat solicitările formulate de H. privind micșorarea cantităților de energie electrică ce trebuiau furnizate de societate, motiv pentru care se impune anularea deciziilor contestate. Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, a formulat întâmpinare prin care arată că SC H. SA nu mai poate fi reprezentată de administratorul judiciar Euro Insol SPRL, ci prin organele proprii de conducere, în condițiile în care prin Sentința civilă nr. 6482 din 26 iunie 2013 a Tribunalului București, s-a dispus închiderea procedurii reorganizări judiciare. De asemenea, a arătat că recursul este lipsit de obiect în condițiile în care Decizia nr. 313/2011 pentru modificarea Deciziei nr. 907/2011 și Decizia nr. 3135/2011 pentru modificarea Deciziei nr. 3158/2010 nu mai produc efecte.

Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat, întrucât motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., raportate la art. 304 1 C. proc. civ., invocate de recurentă nu sunt incidente. Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii pronunțate de prima instanță. Prioritar, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., vor fi analizate excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, respectiv lipsa calității de reprezentant și lipsa de obiect a recursului.

Cu privire la lipsa calității de reprezentant al SC H. SA, se constată că prin Sentința civilă nr. 6482 din 26 iunie 2013 a Tribunalului București, s-a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare deschisă împotriva debitoarei, dar recursul promovat în prezenta cauză de către administratorul judiciar Euro Insol SPRL, a fost însușit de către reprezentanții legali ai societății, fapt ce rezultă din Adresa nr. 125790 din 11 noiembrie 2013. Din aceeași adresă rezultă că societatea, prin reprezentanții legali, a ratificat și mandatul de reprezentare convențională acordat Cabinetului de avocat F.E. de către administratorul judiciar. Ca urmare, excepția lipsei calității de reprezentant legal și a excepției lipsei calității de reprezentant convențional nu poate fi reținută în raport de dovezile administrate și analizate anterior.

Nu poate fi reținută nici lipsa de obiect a recursului, având în vedere că obiectul căii de atac exercitate este sentința recurată conform art. 299 C. proc. civ., iar admisibilitatea recursului din perspectiva obiectului său se analizează prin raportare la dispozițiile acestei norme. Recurenta a invocat lipsa de obiect a recursului prin raportare la lipsa de obiect a acțiunii dar nici lipsa de obiect a acțiunii nu poate fi reținută pentru aceleași considerente expuse pe larg de instanța de fond în încheierea din data de 10 iunie 2012, considerente pe care Înalta Curte le însușește în totalitate. Criticile aduse sentinței recurate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8, pct. 9 C. proc.

civ. și 304 1 C. proc. civ. nu-și găsesc incidență. Astfel, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost impropriu invocate, deoarece prin act juridic dedus judecății nu se poate înțelege faptul că „instanța de judecată s-a aplicat cu precădere asupra susținerilor formulate de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, neținând cont de susținerile subscrisei”. Interpretarea probelor, a apărărilor, caracterul acestora, constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului judiciar. Faptul că instanța a preluat numai susținerile pârâtei poate fi analizat din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. raportat la art. 306 alin. (3) C. proc. civ., dar prin sentința recurată, instanța de fond a stabilit împrejurările de fapt și drept esențiale, în raport de probatoriul administrat și susținerile ambelor părți, a evocat normele substanțiale incidente și aplicarea lor în cauză, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținute în considerente. Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut, în condițiile în care instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale aplicabile. Legea nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă cadrul legal aferent desfășurării activității în sectorul energiei electrice și al energiei termice, iar din H.G.

nr. 1428/2009 este reglementată organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare a Energiei, instituție publică de interes național. Potrivit art. 28 alin. (1) pct. 2 și pct. 4 din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare „Pe piața reglementată de energie electrică, autoritatea competentă stabilește prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre producătorii și furnizorii clienților captive” „După deschiderea completă a pieței de energie electrică, autoritatea competentă poate stabili prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre producători și furnizorii consumatorilor casnici”.

SC H. SA are calitatea de producător de energie electrică, fiind titular al licenței nr. 332 și nr. 932. În exercitarea atribuțiilor legale, respectiv în temeiul art. 28 din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei a emis Decizia nr. 3131/2011 pentru modificarea Deciziei nr. 907/2011 și Decizia nr. 3135/2011 pentru modificarea Deciziei nr. 3158/2010. Prin cele două decizii, aprobate de Comitetul de Reglementare al Autorității Naționale de Reglementare a Energiei, au fost modificate, în esență, cantitățile de energie electrică destinate consumatorilor, vândute pe bază de contracte reglementate de vânzările-cumpărările încheiate cu furnizorii pentru luna decembrie 2011. Prin modificarea Deciziei nr. 907/2011 și nr. 3150/2011 s-a prevăzut ca SC H. SA să livreze în luna decembrie 2011, pe piață reglementată, o cantitate de 258.927 MWh față de 385.647,385 MWh.

Este evident că cele două decizii au fost emise în raport de dispozițiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 iar oportunitatea lor a fost analizată de Consiliul de reglementare al Autorității Naționale de Reglementare a Energiei în ședința din 9 decembrie 2011, încheindu-se procesul-verbal, având în vedere atât solicitarea SC H. SA cât și avizele emise de Camera de Comerț și Industrie a României de existență a cazului de forță majoră. Recurenta a susținut că intimata, la elaborarea celor două decizii nu a avut în vedere solicitările sale, fapt infirmat însă de constatările expuse pe larg atât în procesul-verbal al ședinței Comitetului de reglementare al Autorității Naționale de Reglementare a Energiei din data de 9 decembrie 2011 cât și în Raportul de aprobare pentru modificare a cantităților de energie electrică livrată de producători, aspecte reținute și fundamentate corect de prima instanță.

Recurenta arată că Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei nu mai poate interveni în contracte prin emiterea de decizii sau ordine dar cele două decizii au fost emise în raport de dispozițiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei având dreptul de a „stabili prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor dintre producătorii și furnizorii consumatorilor casnici”. Totodată, art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 1428/2009, cu modificările și completările ulterioare, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare a Energiei, stabilește că „În exercitarea atribuțiilor sale, președintele emite ordine și decizii”.

Prin cele două decizii emise de Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei cu respectarea dispozițiilor legale arătate, nu au fost cauzate pierderi recurentei ce au dus la starea de insolvență a debitoarei, (aflată în procedura reorganizării judiciare până la data de 26 iunie 2013 când prin Sentința nr. 6482, Tribunalul București a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare), așa cum se susține prin motivele de recurs, iar desfășurarea normală a activității comerciale, impune ca toți comercianții care și-au asumat obligații, în baza raporturilor juridice la care participă, să își execute obligațiile în strictă conformitate cu contractele încheiate. Dificultatea financiară a SC H. SA nu a fost generată de cele două decizii emise de Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei ci de alți factori care fac obiectul reglementărilor din Legea nr. 85/2006, fiind analizați în cadrul dosarului de insolvență, în măsura în care au fost invocați.

Recurenta nu critică sentința atacată din perspectiva temeiului de drept invocat, arătând în esență că intimata nu a ținut cont de solicitarea sa, vizând forța majoră și de certificatul emis de Camera de Comerț și Industrie a României, dar așa cum rezulta din probele administrate, Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei a analizat aspectele invocate, pronunțându-se în limitele competenței prevăzute la art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare.

Art. 26 alin. (1) din același act normativ arată că „Piața de energie electrică este compusă din piața reglementată și piața concurențială …” iar intimata-pârâtă a intervenit doar pe piața reglementată, având competența de a stabili prețul și cantitățile contractante, aferente tranzacțiilor, fără a putea fi reținut tratamentul discriminator, reglementarea fiind făcută pentru fiecare producător în raport de cantitățile de energie supracontractate pentru care există avize, aspect reținut corect de instant de fond. Având în vedere considerentele expuse, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, iar motivele care au format convingerea instanței sunt expuse în mod logic, ținând cont de susținerile ambelor părți, motiv pentru care, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) CPC, va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC H. SA împotriva Sentinței nr. 6505 din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM