ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 30/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC H. SA, a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea Deciziei A.N.R.E. nr. 2481 din 06 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei președintelui A.N.R.E. nr. 907 din 30 martie 2011 și a Deciziei nr. 2487 din 06 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei președintelui A.N.R.E. nr. 984 din 01 aprilie 2011. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de producător de energie electrică, în sensul conferit de art. 3 pct. 46 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, fiind titulara a Licenței pentru producerea energiei electrice nr. 332 acordată prin Decizia președintelui A.N.R.E.

nr. 702/2001, cu modificările ulterioare. În calitate de autoritate de reglementare, A.N.R.D.E. emite acte administrative de autoritate in baza unei delegări conferite de lege in mod expres. Reclamanta a apreciat că, în mod abuziv și nelegal, A.N.R.E. a decis emiterea deciziilor a căror anulare o solicită, având în vedere faptul că modificarea privește piața reglementată pentru perioada 08 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011, perioadă pentru care notificările conținând cantitățile livrate fuseseră deja transmise operatorilor economici. Aceste decizii sunt abuzive având în vedere și orele de programare deja stabilite în piața de energie electrică și mai ales data la care aceasta a primit cele doua decizii.

Arată reclamanta că în acest sens, aplicarea prevederilor deciziilor contestate începând cu data de 08 octombrie 2011 este imposibil de realizat, notificările conținând cantitățile livrate aferente acestei date fiind deja transmise către operatorii economici implicați. Mai susține reclamanta că aplicarea prevederilor art. 5 din aceste decizii, ar conduce la un tratament diferit între contractele din piața concurențială și cele din piața reglementată, încălcându-se astfel principiul egalității de tratament pentru toți partenerii contractuali în situații identice, iar contestarea clauzei de forța majoră de către orice partener de contract care se considera discriminat va conduce la anularea în instanțele judecătorești a Avizelor de Existenta a Cazului de Forță Majoră emis de Camera de Comerț si Industrie a României.

În ceea ce privește dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta a arătat că a urmat procedura prealabilă, în sensul că a formulat plângere prealabilă la autoritatea emitentă, înregistrata din 07 octombrie 2011 și, dat fiind că până la momentul formulării acțiunii introductive de instanță nu a primit răspunsul solicitat. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 9 alin. 10 din Legea nr. 13/2007, cu raportare la art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Apărările formulate în cauză Pârâta A.N.R.D.E., prin întâmpinare a invocat excepția rămânerii fără obiect, sens în care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind lipsită de obiect.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii introductive, ca nefondată. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta, în esență, a arătat că, în ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect, raportat la data introducerii acțiunii în instanță, obiectul acțiunii în contencios administrativ nu mai îndeplinește o condiție esențială pentru existența lui, respectiv nu este posibil, în sensul că nu se poate solicita instanței anularea unor acte ale căror efecte sunt deja epuizate, respectiv nu mai sunt aplicabile. Așa fiind, în opinia pârâtei, acțiunea se impune a fi respinsă ca fiind lipsită de obiect. Pe fondul cauzei, a susținut că A.N.R.D.E.

este instituția publică de interes național îndrituită la elaborarea, aplicarea și monitorizarea sistemului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării sectorului energiei electrice și al gazelor naturale, în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor, atribuțiile acestei autorități ale administrației publice centrale fiind expres și limitativ stabilite în baza legislației specifice. Astfel, față de obiectul cauzei deduse judecății, legalitatea, oportunitatea și temeinicia emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită instanței - Decizia nr. 2481/2011 și Decizia nr. 2487/2011 - rezidă din aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Legea energiei electrice, mai sus invocată, conform cărora A.N.R.E.

are competența de a „(…) stabili prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre producători și furnizorii consumatorilor casnici", iar actul normativ de legislație secundară care reglementează modalitățile aferente modificărilor cantităților de energie electrică din contractele reglementate de vânzare - cumpărare de energie electrică destinate consumatorilor captivi este Procedura de modificare a cantităților de energie electrică din contractele reglementate de vânzare-cumpărare, încheiate între producători și furnizorii consumatorilor captivi, aprobată prin Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1007/2006.

Așadar, în vederea minimizării costurilor suplimentare aferente pieței reglementate de energie electrică, mai exact în vederea diminuării costurilor cu achiziția energiei electrice de către furnizorii impliciți și de către operatorii de distribuție și, nu în ultimul rând, pentru protecția consumatorilor de energie electrică care plătesc toate aceste costuri prin prețul energiei electrice consumate, A.N.R.E. a decis ca energia electrică aferentă contractelor reglementate, neasigurată de SC H. SA în perioada 8 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011, să fie asigurată în mod reglementat de către: SN N. SA, S.C. Complexul Energetic Turceni SA și SC C.E.R. SA. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 6417 din 12 noiembrie 2012 a respins excepția rămânerii fără obiect, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC H. SA - societate în insolvență, prin administrator judiciar SC E.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect a cauzei, că pârâta invocă de fapt o lipsă a interesului reclamantei în continuarea prezentului litigiu, prin epuizarea efectelor deciziilor contestate, astfel că, din acest punct de vedere a recalificat excepția ca excepția lipsei de interes. De asemenea, dată fiind împrejurarea invocată de către înseși reclamantă în cuprinsul cererii sale, referitoare la emiterea deciziilor contestate la cererea sa, instanța a înțeles să invoce și acest aspect în susținerea excepției lipsei de interes în contestarea deciziilor, punând în discuția părților această excepție.

P ârâta însă a insistat în susținerea excepției rămânerii fără obiect a acțiunii reclamantei, arătând că, la data promovării acțiunii, deciziile contestate nu se mai aplicau, motiv pentru care, instanța a subliniat că, în condițiile în care deciziile contestate nu au fost anulate sau revocate, ele existând în continuare în materialitatea lor, ca acte juridice valabile, chiar dacă sunt acte administrative cu efecte temporare, nu se poate susține că acțiunea a rămas fără obiect.

De asemenea, instanța a reținut că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu fac nicio distincție între actele administrative după cum acestea mai produc efecte juridice la data învestirii instanței sau pronunțării acesteia, sau nu mai produc, astfel că ar fi o denegare de dreptate refuzul instanței de contencios administrativ de a analiza legalitatea actului administrativ cu caracter temporar, care a produs efecte juridice pentru o perioadă determinată de timp, cum sunt și deciziile emise de către pârâta A.N.R.E., în calitate de autoritate de reglementare, care, în funcție de condițiile specifice ale pieței reglementate, emite acte administrative cu aplicabilitate temporară de câteva luni.

Față de cele menționate anterior, instanța a respins excepția rămânerii acțiunii fără obiect, ca neîntemeiată. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta SC H. SA este unul dintre participanții la piața de energie electrică, având calitatea de producător de energie electrică ce folosește exclusiv ca sursă apa, în sensul conferit de art. 3 pct. 46 din Legea nr. 13/2007, titulară a Licenței nr. 332 pentru producerea energiei electrice acordată Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale - SC H. SA acordată prin Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 702/2001, cu modificările ulterioare, și calitatea de furnizor de energie electrică. în sensul conferit de art. 3 pct. 24 din Legea energiei electrice, titulară a Licenței nr. 932 pentru furnizarea de energie electrică acordată prin Decizia președintelui A.N.R.E.

nr. 1387/2010. A.N.R.E. - pârâtă în prezenta cauză, este instituția publică de interes național îndrituită la elaborarea, aplicarea și monitorizarea sistemului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării sectorului energiei electrice și al gazelor naturale, în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor, atribuțiile acestei autorități ale administrației publice centrale fiind expres și limitativ stabilite în baza legislației specifice.

Așadar, instanța a constatat că în condițiile hidrologice de secetă din partea a doua a anului 2011, reclamanta SC H. SA a solicitat și a obținut de la Camera de Comerț și Industrie a României emiterea avizelor de existență a cazului de forță majoră, iar Consiliul de Administrație al SC H. SA a aprobat Hotărârea nr. 10/2011 și Hotărârea nr. 12/2011, prin care a decis reducerea cantităților de energie electrică livrate din contractele cu furnizorii, ca urmare a scăderii producției proprii. La solicitarea reclamantei SC H. SA, pârâta A.N.R.D.E., în calitate de autoritate de reglementare, a efectuat evaluarea reducerilor de cantități reglementate de energie electrică pentru perioada 8 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011, astfel încât din cantitățile de energie electrică reglementate, aferente lunii octombrie 2011, stabilite inițial la 286.863,582 MWh prin Decizia A.N.R.E.

nr. 907 din 30 martie 2011 pentru SC H. SA și prin Decizia A.N.R.E. nr. 984 din 01 aprilie 2011 pentru Microhidrocentrale deținute de SC H. SA, a rezultat o diminuare a acestora cu 131.817,992 MWh, atât pentru contractele cu furnizorii impliciți cât și pe cele cu operatorii de distribuție. Susține instanța în argumentarea soluției, că fața de cauza dedusă judecății, legalitatea, oportunitatea și temeinicia emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită impune verificarea respectării dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Legea energiei electrice, conform cărora A.N.R.E.

are competența de a „(…) stabili prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre producători și furnizorii consumatorilor casnici", iar actul normativ de legislație secundară care reglementează modalitățile aferente modificărilor cantităților de energie electrică din contractele reglementate de vânzare - cumpărare de energie electrică destinate consumatorilor captivi este Procedura de modificare a cantităților de energie electrică din contractele reglementate de vânzare-cumpărare, încheiate între producători și furnizorii consumatorilor captivi, aprobată prin Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1007/2006 (Procedură). De asemenea conform prevederilor art. 69 din Metodologia de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinului A.N.R.E.

nr. 57/2008 „în situații excepționale Autoritatea Competentă poate notifica și declanșa procedura de stabilire/ revizuire a cantităților de energie electrică și a prețurilor din contractele reglementate la momentul considerat oportun”. Conchide instanța susținând că, în afară de această nemulțumire, referitoare la necesitatea efectuării unor cheltuieli suplimentare pentru onorarea obligațiilor sale contractuale, reclamanta nu a relevat nicio încălcare a vreunei dispoziții legale de către A.N.R.D.E. în stabilirea noilor cantități reglementate Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 6417 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta SC H. SA denumită în continuare SC H. SA, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicită examinarea hotărârii în limitele prevăzute de art. 304 1 din același cod. În motivarea cererii de recurs sunt reluate susținerile din fața instanței de fond fără să fie formulate critici propriu-zise la adresa soluției primei instanțe sau să fie indicate punctual motive de nelegalitate în raport de argumentele folosite de instanță în fundamentarea soluției. Se susține așadar SC H. SA, a acționat în conformitate cu legea și a solicitat autorității, suportul pentru situația excepțională în care se afla, arătând totodată deciziile luate privind forța majoră și necesitatea diminuării cantităților de energie electrică ce trebuia furnizată, dar pârâta, A.N.R.E., nu a înțeles, în calitatea sa de autoritate de reglementare, situația excepțională în care s-a aflat.

Mai mult, SC H. SA, a înștiințat A.N.R.E. încă din data de 30 septembrie 2011, (scrisoarea 20139 din 30 septembrie 2011) asupra algoritmului orar de alocare a energiei electrice, posibil a fi livrate, algoritm ce nu a fost contestat sau respins de către autoritate. A.N.R.E., nu mai poate interveni în contracte, prin emiterea de decizii sau ordine în baza legislației secundare, din momentul în care s-a aplicat clauza de forță majoră, iar după emiterea avizelor de către Camera de Comerț și Industrie a României, autoritatea a emis aviz în baza legislației primare, pentru toată economia națională, în condițiile în care A.N.R.E. avea prerogative doar pe un segment al economiei.

Deciziile contestate, au stabilit pentru SC H. SA o cantitate de energie electrică mai mare pe fondul unor condiții de hidraulicitate nefavorabile, știut fiind faptul că în perioada 30 septembrie 2011 - 30 aprilie 2012, și luna august 2012 SC H. SA a activat clauza de forță majoră în toate contractele aflate în derulare. În aceste condiții, A.N.R.E., ar fi trebuit să susțină societatea și să dea curs solicitării de stabilire a unor cantități de energie electrică în funcție de posibilitățile sale de producție. Argumentele A.N.R.E., sunt lipsite de substanță și se bazează pe interpretări formale și eronate ale legii, invocând posibilitatea SC H. SA de a achiziționa energie electrică de pe piața liberă pentru a-și onora obligațiile contractuale cu toate că știa ce pierderi poate genera această procedură.

Ca o concluzie, se apreciază că deciziile luate de autoritatea pârâtă în ceea ce privește cantitatea de energie ce trebuia livrată de SC H. SA, în luna decembrie 2011 și nu numai, au contribuit în mod determinat la deteriorarea rapidă și singură a indicatorilor financiari ai societății și au reprezentat o primă cauză a declanșării procedurii insolvenței. Astfel, în mod greșit și cu aplicarea greșită a obligațiilor sale, A.N.R.E. a ignorat solicitările formulate de SC H. SA privind micșorarea cantităților de energie electrică ce trebuiau furnizate de societate, motiv pentru care se impune anularea deciziilor contestate. Intimata - pârâtă A.N.R.E., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. raportat la art. 304 1 invocate de recurentă nu sunt incidente. Aspectele invocate de recurentă în susținerea motivelor de recurs sunt practic aceleași pe care le-a invocat și în fața instanței mde fond, neaducând critici concrete sentinței civile recurate. Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii pronunțate de prima instanță. Criticile aduse sentinței recurate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8, pct. 9 C. proc. civ. și 304 1 C. proc. civ.

nu-și găsesc incidență. Astfel, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost impropriu invocate, deoarece prin act juridic dedus judecății nu se poate înțelege faptul că „instanța de judecată s-a aplicat cu precădere asupra susținerilor formulate de pârâta A.N.R.E., neținând cont de susținerile subscrisei”. Interpretarea probelor, a apărărilor, caracterul acestora,constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului judiciar. Faptul că instanța a preluat numai susținerile pârâtei poate fi analizat din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., dar prin sentința recurată, instanța de fond a stabilit împrejurările de fapt și drept esențiale, în raport de probatoriul administrat și susținerile ambelor părți, a evocat normele substanțiale incidente și aplicarea lor în cauză, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținute în considerente. Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut, în condițiile în care instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale aplicabile. Legea nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă cadrul legal aferent desfășurării activității în sectorul energiei electrice și al energiei termice, iar din H.G. nr. 1428/2009 este reglementată organizarea și funcționarea A.N.R.E., instituție publică de interes național.

Potrivit art. 28 alin. (1) pct. 2 și pct. 4 din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare „Pe piața reglementată de energie electrică, autoritatea competentă stabilește prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre producătorii și furnizorii clienților captive” „După deschiderea completă a pieței de energie electrică, autoritatea competentă poate stabili prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre producători și furnizorii consumatorilor casnici”. SC H. SA are calitatea de producător de energie electrică, fiind titular al licenței nr. 332 și nr. 932. În exercitarea atribuțiilor legale, respectiv în temeiul art. 28 din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare, A.N.R.E.

a emis Decizia nr. 2481 din 6 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei nr. 907 din 30 martie 2011 și Decizia nr. 2487 din 6 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei nr. 984 din 1 aprilie 2010. Prin cele două decizii, aprobate de Comitetul de Reglementare al Autorității Naționale de Reglementare a Energiei, au fost modificate, în esență, cantitățile de energie electrică destinate consumatorilor, vândute pe bază de contracte reglementate de vânzările - cumpărările încheiate cu furnizorii pentru luna decembrie 2011. Prin modificarea Deciziei nr. 907/2011 și nr. 984/2011 s-a prevăzut ca SC H. SA să livreze în perioada 08 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011 pe piață reglementată, o cantitate de 155.045,592 MWh față de 286.981 MWh.

Este evident că cele două decizii au fost emise în raport de dispozițiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 iar oportunitatea lor a fost analizată de Consiliul de reglementare al A.N.R.E., avându-se în vedere și susținerile reclamantei-recurente. Recurenta arată că A.N.R.E. nu mai poate interveni în contracte prin emiterea de decizii sau ordine dar cele două decizii au fost emise în raport de dispozițiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare, A.N.R.E. având dreptul de a „stabili prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor dintre producătorii și furnizorii consumatorilor casnici”. Totodată, art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 1428/2009, cu modificările și completările ulterioare, privind organizarea și funcționarea A.N.R.E., stabilește că „În exercitarea atribuțiilor sale, președintele emite ordine și decizii”.

Prin cele două decizii emise de A.N.R.E. cu respectarea dispozițiilor legale arătate, nu au fost cauzate pierderi recurentei ce au dus la starea de insolvență a debitoarei, (aflată în procedura reorganizării judiciare până la data de 26 iunie 2013 când prin sentința nr. 6482, Tribunalul București a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare), așa cum se susține prin motivele de recurs, iar desfășurarea normală a activității comerciale, impune ca toți comercianții care și-au asumat obligații, în baza raporturilor juridice la care participă, să își execute obligațiile în strictă conformitate cu contractele încheiate. Dificultatea financiară a SC H. SA nu a fost generată de cele două decizii emise de A.N.R.E.

ci de alți factori care fac obiectul reglementărilor din Legea nr. 85/2006, fiind analizați în cadrul dosarului de insolvență, în măsura în care au fost invocați. Recurenta nu critică sentința atacată din perspectiva temeiului de drept invocat, arătând în esență că intimata nu a ținut cont de solicitarea sa, vizând forța majoră și de certificatul emis de Camera de Comerț și Industrie a României, dar așa cum rezulta din probele administrate, A.N.R.E. a analizat aspectele invocate, pronunțându-se în limitele competenței prevăzute la art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare.

Art. 26 alin. (1) din același act normativ arată că „Piața de energie electrică este compusă din piața reglementată și piața concurențială…” iar intimata - pârâtă a intervenit doar pe piața reglementată, având competența de a stabili prețul și cantitățile contractante, aferente tranzacțiilor, fără a putea fi reținut tratamentul discriminator, reglementarea fiind făcută pentru fiecare producător în raport de cantitățile de energie supracontractate pentru care există avize, aspect reținut corect de instant de fond. Având în vedere considerentele expuse, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, iar motivele care au format convingerea instanței sunt expuse în mod logic, ținând cont de susținerile ambelor părți, motiv pentru care, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC H. SA, prin administrator judiciar SC E.I. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 6417 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015