ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 30/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 30/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea

instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC H. SA,

a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea Deciziei A.N.R.E.

nr. 2481 din 06 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei președintelui A.N.R.E.

nr. 907 din 30 martie 2011 și a Deciziei nr. 2487 din 06 octombrie 2011 pentru

modificarea Deciziei președintelui A.N.R.E. nr. 984 din 01 aprilie 2011.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de producător de energie

electrică, în sensul conferit de art. 3 pct. 46 din Legea energiei electrice nr.

13/2007, fiind titulara a Licenței pentru producerea energiei electrice nr. 332

acordată prin Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 702/2001, cu modificările

ulterioare.

În calitate de

autoritate de reglementare, A.N.R.D.E. emite acte administrative de autoritate

in baza unei delegări conferite de lege in mod expres.

Reclamanta a apreciat

că, în mod abuziv și nelegal, A.N.R.E. a decis emiterea deciziilor a căror

anulare o solicită, având în vedere faptul că modificarea privește piața

reglementată pentru perioada 08 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011, perioadă

pentru care notificările conținând cantitățile livrate fuseseră deja transmise

operatorilor economici.

Aceste decizii sunt

abuzive având în vedere și orele de programare deja stabilite în piața de

energie electrică și mai ales data la care aceasta a primit cele doua decizii. Arată

reclamanta că în acest sens, aplicarea prevederilor deciziilor contestate

începând cu data de 08 octombrie 2011 este imposibil de realizat, notificările

conținând cantitățile livrate aferente acestei date fiind deja transmise către

operatorii economici implicați.

Mai susține

reclamanta că aplicarea prevederilor art. 5 din aceste decizii, ar conduce la

un tratament diferit între contractele din piața concurențială și cele din

piața reglementată, încălcându-se astfel principiul egalității de tratament

pentru toți partenerii contractuali în situații identice, iar contestarea

clauzei de forța majoră de către orice partener de contract care se considera

discriminat va conduce la anularea în instanțele judecătorești a Avizelor de

Existenta a Cazului de Forță Majoră emis de Camera de Comerț si Industrie a României.

În ceea ce privește

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

reclamanta a arătat că a urmat procedura prealabilă, în sensul că a formulat

plângere prealabilă la autoritatea emitentă, înregistrata din 07 octombrie 2011

și, dat fiind că până la momentul formulării acțiunii introductive de instanță

nu a primit răspunsul solicitat.

În drept, reclamanta

a invocat dispozițiile art. 9 alin. 10 din Legea nr. 13/2007, cu raportare la art.

1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Apărările formulate

în cauză

Pârâta A.N.R.D.E.,

prin întâmpinare a invocat excepția rămânerii fără obiect, sens în care a

solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind lipsită de obiect.

Pe fondul cauzei,

pârâta a solicitat respingerea cererii introductive, ca nefondată.

În motivarea poziției

sale procesuale, pârâta, în esență, a arătat că, în ceea ce privește excepția

rămânerii fără obiect, raportat la data introducerii acțiunii în instanță,

obiectul acțiunii în contencios administrativ nu mai îndeplinește o condiție

esențială pentru existența lui, respectiv nu este posibil, în sensul că nu se

poate solicita instanței anularea unor acte ale căror efecte sunt deja

epuizate, respectiv nu mai sunt aplicabile. Așa fiind, în opinia pârâtei,

acțiunea se impune a fi respinsă ca fiind lipsită de obiect.

Pe fondul cauzei, a

susținut că A.N.R.D.E. este instituția publică de interes național îndrituită

la elaborarea, aplicarea și monitorizarea sistemului de reglementări

obligatorii la nivel național, necesar funcționării sectorului energiei

electrice și al gazelor naturale, în condiții de eficiență, concurență,

transparență și protecție a consumatorilor, atribuțiile acestei autorități ale

administrației publice centrale fiind expres și limitativ stabilite în baza

legislației specifice. Astfel, față de obiectul cauzei deduse judecății,

legalitatea, oportunitatea și temeinicia emiterii actelor administrative a

căror anulare se solicită instanței - Decizia nr. 2481/2011 și Decizia nr. 2487/2011

- rezidă din aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Legea energiei

electrice, mai sus invocată, conform cărora A.N.R.E. are competența de a „(…)

stabili prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro

dintre producători și furnizorii consumatorilor casnici", iar actul

normativ de legislație secundară care reglementează modalitățile aferente

modificărilor cantităților de energie electrică din contractele reglementate de

vânzare - cumpărare de energie electrică destinate consumatorilor captivi este

Procedura de modificare a cantităților de energie electrică din contractele

reglementate de vânzare-cumpărare, încheiate între producători și furnizorii

consumatorilor captivi, aprobată prin Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1007/2006.

Așadar, în vederea

minimizării costurilor suplimentare aferente pieței reglementate de energie

electrică, mai exact în vederea diminuării costurilor cu achiziția energiei

electrice de către furnizorii impliciți și de către operatorii de distribuție

și, nu în ultimul rând, pentru protecția consumatorilor de energie electrică

care plătesc toate aceste costuri prin prețul energiei electrice consumate, A.N.R.E.

a decis ca energia electrică aferentă contractelor reglementate, neasigurată de

SC H. SA în perioada 8 octombrie   2011 - 31 octombrie 2011, să fie asigurată

în mod reglementat de către: SN N. SA, S.C. Complexul Energetic Turceni SA și SC

C.E.R. SA.

Hotărârea instanței

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.

6417 din 12 noiembrie 2012 a respins excepția rămânerii fără obiect, ca

neîntemeiată.

Totodată, a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC H. SA - societate în insolvență, prin

administrator judiciar SC E.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., ca

neîntemeiată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect

a cauzei, că pârâta invocă de fapt o lipsă a interesului reclamantei în

continuarea prezentului litigiu, prin epuizarea efectelor deciziilor

contestate, astfel că, din acest punct de vedere a recalificat excepția ca

excepția lipsei de interes.

De asemenea, dată

fiind împrejurarea invocată de către înseși reclamantă în cuprinsul cererii

sale, referitoare la emiterea deciziilor contestate la cererea sa, instanța a

înțeles să invoce și acest aspect în susținerea excepției lipsei de interes în

contestarea deciziilor, punând în discuția părților această excepție.

P

ârâta însă a insistat în susținerea excepției rămânerii

fără obiect a acțiunii reclamantei, arătând că, la data promovării acțiunii,

deciziile contestate nu se mai aplicau, motiv pentru care, instanța a subliniat

că, în condițiile în care deciziile contestate nu au fost anulate sau revocate,

ele existând în continuare în materialitatea lor, ca acte juridice valabile,

chiar dacă sunt acte administrative cu efecte temporare, nu se poate susține că

acțiunea a rămas fără obiect.

De asemenea,

instanța a reținut că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu fac nicio

distincție între actele administrative după cum acestea mai produc efecte

juridice la data învestirii instanței sau pronunțării acesteia, sau nu mai

produc, astfel că ar fi o denegare de dreptate refuzul instanței de contencios

administrativ de a analiza legalitatea actului administrativ cu caracter

temporar, care a produs efecte juridice pentru o perioadă determinată de timp,

cum sunt și deciziile emise de către

pârâta A.N.R.E., în calitate de autoritate de

reglementare, care, în funcție de condițiile specifice ale pieței reglementate,

emite acte administrative cu aplicabilitate temporară de câteva luni.

Față de cele

menționate anterior, instanța a respins excepția rămânerii acțiunii fără

obiect, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că reclamanta SC H. SA este unul dintre participanții

la piața de energie electrică, având calitatea de producător de energie

electrică ce folosește exclusiv ca sursă apa, în sensul conferit de art. 3 pct.

46 din Legea nr. 13/2007, titulară a Licenței nr. 332 pentru producerea

energiei electrice acordată Societății Comerciale de Producere a Energiei

Electrice în Hidrocentrale - SC H. SA acordată prin Decizia președintelui A.N.R.E.

nr. 702/2001, cu modificările ulterioare, și calitatea de furnizor de energie

electrică. în sensul conferit de art. 3 pct. 24 din Legea energiei electrice,

titulară a Licenței nr. 932 pentru furnizarea de energie electrică acordată

prin Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1387/2010.

A.N.R.E. - pârâtă în

prezenta cauză, este instituția publică de interes național îndrituită la

elaborarea, aplicarea și monitorizarea sistemului de reglementări obligatorii

la nivel național, necesar funcționării sectorului energiei electrice și al

gazelor naturale, în condiții de eficiență, concurență, transparență și

protecție a consumatorilor, atribuțiile acestei autorități ale administrației

publice centrale fiind expres și limitativ stabilite în baza legislației specifice.

Așadar, instanța a

constatat că în condițiile hidrologice de secetă din partea a doua a anului

2011, reclamanta SC H. SA a solicitat și a obținut de la Camera de Comerț și Industrie a României emiterea avizelor de existență a cazului de forță

majoră, iar Consiliul de Administrație al SC H. SA a aprobat Hotărârea nr. 10/2011

și Hotărârea nr. 12/2011, prin care a decis reducerea cantităților de energie

electrică livrate din contractele cu furnizorii, ca urmare a scăderii

producției proprii.

La solicitarea

reclamantei SC H. SA, pârâta A.N.R.D.E., în calitate de autoritate de

reglementare, a efectuat evaluarea reducerilor de cantități reglementate de

energie electrică pentru perioada 8 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011, astfel

încât din cantitățile de energie electrică reglementate, aferente lunii

octombrie 2011, stabilite inițial la 286.863,582 MWh prin Decizia A.N.R.E. nr. 907

din 30 martie 2011 pentru SC H. SA și prin Decizia A.N.R.E. nr. 984 din 01

aprilie 2011 pentru Microhidrocentrale deținute de SC H. SA, a rezultat o

diminuare a acestora cu 131.817,992 MWh, atât pentru contractele cu furnizorii

impliciți cât și pe cele cu operatorii de distribuție.

Susține instanța în

argumentarea soluției, că fața de cauza dedusă judecății, legalitatea, oportunitatea

și temeinicia emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită

impune verificarea respectării dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Legea

energiei electrice, conform cărora A.N.R.E. are competența de a „(…) stabili

prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre

producători și furnizorii consumatorilor casnici", iar actul normativ de

legislație secundară care reglementează modalitățile aferente modificărilor

cantităților de energie electrică din contractele reglementate de vânzare -

cumpărare de energie electrică destinate consumatorilor captivi este Procedura

de modificare a cantităților de energie electrică din contractele reglementate

de vânzare-cumpărare, încheiate între producători și furnizorii consumatorilor captivi,

aprobată prin Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1007/2006 (Procedură).

De asemenea conform

prevederilor art. 69 din Metodologia de stabilire a prețurilor și a

cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte

reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu

grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinului A.N.R.E. nr. 57/2008 „în

situații excepționale Autoritatea Competentă poate notifica și declanșa

procedura de stabilire/ revizuire a cantităților de energie electrică și a

prețurilor din contractele reglementate la momentul considerat oportun”.

Conchide instanța

susținând că, în afară de această nemulțumire, referitoare la necesitatea

efectuării unor cheltuieli suplimentare pentru onorarea obligațiilor sale

contractuale, reclamanta nu a relevat nicio încălcare a vreunei dispoziții

legale de către A.N.R.D.E. în stabilirea noilor cantități reglementate

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței

civile nr. 6417 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București a

declarat recurs reclamanta SC H. SA denumită în continuare SC H. SA, solicitând

modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și

solicită examinarea hotărârii în limitele prevăzute de art. 304

1

din

același cod.

În motivarea cererii

de recurs sunt reluate susținerile din fața instanței de fond fără să fie

formulate critici propriu-zise la adresa soluției primei instanțe sau să fie

indicate punctual motive de nelegalitate în raport de argumentele folosite de

instanță în fundamentarea soluției.

Se susține așadar SC

H. SA, a acționat în conformitate cu legea și a solicitat autorității, suportul

pentru situația excepțională în care se afla, arătând totodată deciziile luate

privind forța majoră și necesitatea diminuării cantităților de energie

electrică ce trebuia furnizată, dar pârâta, A.N.R.E., nu a înțeles, în

calitatea sa de autoritate de reglementare, situația excepțională în care s-a

aflat.

Mai mult, SC H. SA, a

înștiințat A.N.R.E. încă din data de 30 septembrie 2011, (scrisoarea 20139 din

30 septembrie 2011) asupra algoritmului orar de alocare a energiei electrice,

posibil a fi livrate, algoritm ce nu a fost contestat sau respins de către

autoritate.

A.N.R.E., nu mai

poate interveni în contracte, prin emiterea de decizii sau ordine în baza

legislației secundare, din momentul în care s-a aplicat clauza de forță majoră,

iar după emiterea avizelor de către Camera de Comerț și Industrie a României,

autoritatea a emis aviz în baza legislației primare, pentru toată economia

națională, în condițiile în care A.N.R.E. avea prerogative doar pe un segment al

economiei.

Deciziile contestate,

au stabilit pentru SC H. SA o cantitate de energie electrică mai mare pe fondul

unor condiții de hidraulicitate nefavorabile, știut fiind faptul că în perioada

30 septembrie 2011 - 30 aprilie 2012, și luna august 2012 SC H. SA a activat

clauza de forță majoră în toate contractele aflate în derulare.

În aceste condiții, A.N.R.E.,

ar fi trebuit să susțină societatea și să dea curs solicitării de stabilire a unor

cantități de energie electrică în funcție de posibilitățile sale de producție.

Argumentele A.N.R.E.,

sunt lipsite de substanță și se bazează pe interpretări formale și eronate ale

legii, invocând posibilitatea SC H. SA de a achiziționa energie electrică de pe

piața liberă pentru a-și onora obligațiile contractuale cu toate că știa ce pierderi

poate genera această procedură.

Ca o concluzie, se

apreciază că deciziile luate de autoritatea pârâtă în ceea ce privește

cantitatea de energie ce trebuia livrată de SC H. SA, în luna decembrie 2011 și

nu numai, au contribuit în mod determinat la deteriorarea rapidă și singură a

indicatorilor financiari ai societății și au reprezentat o primă cauză a

declanșării procedurii insolvenței.

Astfel, în mod greșit

și cu aplicarea greșită a obligațiilor sale, A.N.R.E. a ignorat solicitările

formulate de SC H. SA privind micșorarea cantităților de energie electrică ce

trebuiau furnizate de societate, motiv pentru care se impune anularea

deciziilor contestate.

Intimata - pârâtă A.N.R.E.,

a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat

întrucât motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9

C. proc. civ. raportat la art. 304

1

invocate de recurentă nu sunt

incidente.

Aspectele invocate de

recurentă în susținerea motivelor de recurs sunt practic aceleași pe care le-a

invocat și în fața instanței mde fond, neaducând critici concrete sentinței

civile recurate.

Hotărârea instanței

de recurs

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului dar și

de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă

motive de nelegalitate de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii

pronunțate de prima instanță.

Criticile aduse

sentinței recurate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8, pct. 9 C.

proc. civ. și 304

1

C. proc. civ. nu-și găsesc incidență.

Astfel, dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ. au fost impropriu invocate, deoarece prin act juridic

dedus judecății nu se poate înțelege faptul că „instanța de judecată s-a

aplicat cu precădere asupra susținerilor formulate de pârâta A.N.R.E., neținând

cont de susținerile subscrisei”.

Interpretarea

probelor, a apărărilor, caracterul acestora,constituie o chestiune de fapt care

nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului

judiciar.

Faptul că instanța a

preluat numai susținerile pârâtei poate fi analizat din perspectiva motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., dar prin sentința recurată, instanța de fond a stabilit

împrejurările de fapt și drept esențiale, în raport de probatoriul administrat

și susținerile ambelor părți, a evocat normele substanțiale incidente și

aplicarea lor în cauză, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținute în

considerente.

Nici motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi

reținut, în condițiile în care instanța de fond a interpretat și aplicat corect

dispozițiile legale aplicabile.

Legea nr. 13/2007, cu

modificările și completările ulterioare, reprezintă cadrul legal aferent

desfășurării activității în sectorul energiei electrice și al energiei termice,

iar din H.G. nr. 1428/2009 este reglementată organizarea și funcționarea A.N.R.E.,

instituție publică de interes național.

Potrivit art. 28 alin.

(1) pct. 2 și pct. 4 din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările

ulterioare „Pe piața reglementată de energie electrică, autoritatea competentă

stabilește prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro

dintre producătorii și furnizorii clienților captive”

„După deschiderea

completă a pieței de energie electrică, autoritatea competentă poate stabili

prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre

producători și furnizorii consumatorilor casnici”.

SC H. SA are

calitatea de producător de energie electrică, fiind titular al licenței nr. 332

și nr. 932.

În exercitarea

atribuțiilor legale, respectiv în temeiul art. 28 din Legea nr. 13/2007 cu

modificările și completările ulterioare, A.N.R.E. a emis Decizia nr. 2481 din 6

octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei nr. 907 din 30 martie 2011 și

Decizia nr. 2487 din 6 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei nr. 984 din 1

aprilie 2010.

Prin cele două

decizii, aprobate de Comitetul de Reglementare al Autorității Naționale de

Reglementare a Energiei, au fost modificate, în esență, cantitățile de energie

electrică destinate consumatorilor, vândute pe bază de contracte reglementate de

vânzările - cumpărările încheiate cu furnizorii pentru luna decembrie 2011.

Prin modificarea

Deciziei nr. 907/2011 și nr. 984/2011 s-a prevăzut ca SC H. SA să livreze în perioada

08 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011 pe piață reglementată, o cantitate de 155.045,592

MWh față de 286.981 MWh.

Este evident că cele

două decizii au fost emise în raport de dispozițiile art. 28 alin. (4) din

Legea nr. 13/2007 iar oportunitatea lor a fost analizată de Consiliul de

reglementare al A.N.R.E., avându-se în vedere și susținerile

reclamantei-recurente.

Recurenta arată că A.N.R.E.

nu mai poate interveni în contracte prin emiterea de decizii sau ordine dar

cele două decizii au fost emise în raport de dispozițiile art. 28 alin. (4) din

Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare, A.N.R.E. având

dreptul de a „stabili prețurile și cantitățile contractate, aferente

tranzacțiilor dintre producătorii și furnizorii consumatorilor casnici”.

Totodată, art. 7 alin.

(4) din H.G. nr. 1428/2009, cu modificările și completările ulterioare, privind

organizarea și funcționarea A.N.R.E., stabilește că „În exercitarea atribuțiilor

sale, președintele emite ordine și decizii”.

Prin cele două

decizii emise de A.N.R.E. cu respectarea dispozițiilor legale arătate, nu au

fost cauzate pierderi recurentei ce au dus la starea de insolvență a

debitoarei, (aflată în procedura reorganizării judiciare până la data de 26

iunie 2013 când prin sentința nr. 6482, Tribunalul București a dispus

închiderea procedurii reorganizării judiciare), așa cum se susține prin

motivele de recurs, iar desfășurarea normală a activității comerciale, impune

ca toți comercianții care și-au asumat obligații, în baza raporturilor juridice

la care participă, să își execute obligațiile în strictă conformitate cu

contractele încheiate.

Dificultatea

financiară a SC H. SA nu a fost generată de cele două decizii emise de A.N.R.E.

ci de alți factori care fac obiectul reglementărilor din Legea nr. 85/2006,

fiind analizați în cadrul dosarului de insolvență, în măsura în care au fost

invocați.

Recurenta nu critică

sentința atacată din perspectiva temeiului de drept invocat, arătând în esență că

intimata nu a ținut cont de solicitarea sa, vizând forța majoră și de

certificatul emis de Camera de Comerț și Industrie a României, dar așa cum

rezulta din probele administrate, A.N.R.E. a analizat aspectele invocate,

pronunțându-se în limitele competenței prevăzute la art. 28 alin. (4) din Legea

nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare.

Art. 26 alin. (1) din

același act normativ arată că „Piața de energie electrică este compusă din

piața reglementată și piața concurențială…” iar intimata - pârâtă a intervenit

doar pe piața reglementată, având competența de a stabili prețul și cantitățile

contractante, aferente tranzacțiilor, fără a putea fi reținut tratamentul

discriminator, reglementarea fiind făcută pentru fiecare producător în raport

de cantitățile de energie supracontractate pentru care există avize, aspect

reținut corect de instant de fond.

Având în vedere

considerentele expuse, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat

corect dispozițiile legale incidente, iar motivele care au format convingerea

instanței sunt expuse în mod logic, ținând cont de susținerile ambelor părți,

motiv pentru care, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC H. SA, prin administrator judiciar SC E.I. S.R.L.

împotriva Sentinței civile nr. 6417 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2015