ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4563/2021

Ședința publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2017 pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017 reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea Hotărârii ANRE nr. 5 din 11.10.2017 emise de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică, în sensul că obiectul disputei nu se supune dispozițiilor procedurii de recalculare a consumului de energie în caz de înregistrare eronată aprobate prin Ordinul ANRE nr. 121/2015 iar litigiul dintre părți urmează a fi soluționat, în caz de neînțelegere, potrivit normelor dreptului comun.

1.2. Hotarârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1815 din 24 mai 2019, Curtea de Apel București – Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., ca tardiv formulată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1815 din 24 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Susține recurenta că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția tardivității, având în vedere că acțiunea a fost depusă la instanța judecătorească în termenul legal de 30 de zile.

Arată că, instanța de fond a avut în vedere numai dispozițiile art. 17 lit. d) și e) din Ordinul ANRE nr. 61/2013, potrivit cărora, hotărârea Comisiei poate fi atacată de părți în terme de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București și dispozițiile art. 18 alin. (3) din același Regulament, conform cărora: "În termen de maximum 5 zile calendaristice de la data emiterii acesteia, hotărârea se comunică părților implicate, prin scrisoare cu confirmare de primire sau, după, caz, prin fax".

Mai susține recurenta că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea a fost formulată la data de 12.12.2017, în condițiile în care, ea a fost transmisă prin fax la data de 12.11.2017, conform dovezii aflate la dosar în acest sens, fiind încălcate dispozițiile art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Recurenta își întemeiază prezentul recurs pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia: casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:...8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Hotărârea nr. 5/11.10.2017 care face obiectul prezentului litigiu a fost emisă de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică din cadrul ANRE în urma parcurgerii unei proceduri speciale reglementată de Ordinul ANRE nr. 61/2013.

Potrivit art. 17 din Ordinul ANRE nr. 61/2013 "hotărârea Comisiei poate fi atacată de părți în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare la secția de contencios administrativ al Curții de Apel București".

Comunicarea hotărârii Comisiei se face potrivit art. 18 alin. (3) din Ordinul 61/2013 în termen de maximum 5 zile calendaristice de la data emiterii acesteia, prin scrisoare cu confirmare de primire sau, după caz, prin fax.

Din actele dosarului rezultă că Hotărârea Comisiei nr. 5/11.10.2017 a fost primită de către A. pe fax la data de 11.10.2017, ora 4:57 PM, fiind înregistrată sub nr. x/12.10.2017. Așadar termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut pentru introducerea cererii de chemare în judecată, calculat pe zile libere, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a început să curgă de la data de 13.10.2017, împlinindu-se la data de 11.11.2017, zi nelucrătoare, astfel că termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv 13.11.2017.

Înalta Curte constată că singura înregistrare oficială a cererii de chemare în judecată pe rolul Curții de Apel București este efectuată la data de 12.12.2017, deci cu depășirea termenului procedural de 30 de zile calendaristice de la comunicare, cu aproape o lună de zile.

Instanța de fond, în mod corect, a înlăturat susținerea reclamantei în sensul că a transmis cererea de chemare în judecată în termenul legal, la data de 12.11.2017, prin fax, având în vedere că înscrisul aflat la dosarul de fond nu conține nicio mențiune concretă cu privire la recepționarea documentelor transmise prin fax, în dreptul rubricii Result fiind înscrise mesaje de tipul: Busy, No Answer, Receipt Refused sau Login Error.

Având în vedere că faxul a fost transmis într-o zi de duminică- 12.11.2017- la ora 21:42, înafara programului de funcționare a instanței de judecată, nefiind transmis în zilele următoare exemplarul cererii de chemare în judecată cu semnătura în original, în mod corect, instanța de fond a prezumat lipsa de diligență a reclamantei în gestionarea demersului judiciar.

Prin cererea de recurs A. critica soluția instanței de fond și din perspectiva faptului că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ., referitoare la mențiunea datei și orei atestate de faxul de primire al instanței redând, în continuare textul articolului, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/17.12.2018.

Or, la data pretinsă ca fiind cea de sesizare a instanței de judecată, era în vigoare forma anterioară a dispozițiilor art. 183 din C. proc. civ., potrivit cărora:

Alin (1) "Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen".

Alin (3) "În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".

Or, recurenta nu a putut face dovada că a transmis în termen, prin scrisoare recomandată sau prin curierat rapid, cererea de chemare în judecată, acestea fiind modalitățile recunoscute de lege ca fiind dovadă a datei depunerii actului.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1815 din 24 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2021.