ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1143/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE și B. S.A., a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 6/23.12.2016 emise de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și modificarea acestei hotărâri în sensul ca pârâta B. S.A. să fie obligată la emiterea facturilor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice ținând cont de operațiunea de tranzit a unei cantități de energie electrică prin rețeaua de distribuție, serviciu care a fost facturat de A. S.A. în mod eronat ca fiind aferent unei cantități de energie electrică livrată unei terțe persoane; menținerea dispozițiilor din Hotărârea nr. 6/23.12.2016 privind obligarea reclamantei de a întreprinde demersurile necesare încheierii unei convenții tripartite cu B. S.A. și CNTEE C. S.A. și privind obligarea reclamantei și a pârâtei B. S.A. de a întreprinde demersurile necesare încheierii unui act adițional la contractul pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr. x/31.12.2015; cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 4226 din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, și B. S.A., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta recurentă a susținut următoarele:

În privința motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se menționează că instanța de fond, în considerentele sentinței recurate, a reținut că în lunile mai- iunie 2016 funcționarea cu abatere de la schema normală în stația 110 kV Brădișor-Cornetu a avut loc la solicitarea reclamantei. Premisa de la care pleacă motivarea instanței este parțial adevărată. Astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 6/23.12.2016 schema tehnică de funcționare care a condus la situații atipice în circulația energiei electrice prin stația 110 kV Brădișor-Cornetu (tranzite de energie către rețeaua C.) a fost aprobată de comun acord de către B. S.A., C. S.A. și A.. A. nici nu ar fi putut funcționa cu abatere de la schema normală fără concursul B. S.A. și C. S.A.. Așadar, funcționarea cu abatere de la schema normală a avut loc cu acordul tuturor celor trei entități implicate respectiv A., B. si C..

În punctul de decontare nu există grupuri de măsurare care să indice, în mod separat energia consumată și energia tranzitată. Această concluzie reținută de Curtea de Apel București demonstrează că instanța de fond nu a înțeles din punct de vedere tehnic starea de fapt, deși noi am solicitat încuviințarea unei expertize tehnice în specialitatea energetică, care ar fi lămurit pe deplin aspectele tehnice ale speței dedusă judecății, însă instanța de fond a respins această probă apreciind că nu este utilă soluționării cauzei. Energia tranzitată rezultă în urma unui bilanț energetic orar al cantităților de energie electrică intrată și a cantităților de energie electrică ieșită în orele în care suma energiilor citite pe contorii de la generatoare este mai mică decât energia citită pe contorul de decontare pe piața angro, diferența dintre acestea este energie tranzitată iar restul până la valoarea măsurată de contorii de decontare a energiei preluate din rețeaua B. S.A. este consum propriu (energie distribuită).

S-a mai reținut în considerente că inexistența în contract a unei reglementări speciale pentru cazurile cu abatere de la schema normală și a unor grupuri de măsurare care să indice separat energia consumată de energia tranzitată, valoarea energiei electrice a fost calculată pe baza valorilor înregistrate nediferențiat la punctul de decontare potrivit regulii stabilite de art. 10 alin. (2) din contract cu respectarea art. 1270 C. civ.. Așadar instanța de fond a reținut incidența art. 1270 C. civ. privind forța obligatorie a convențiilor.

Hotărârea instanței de fond conține așadar motive contradictorii întrucât deși reține incidența art. 1270 C. civ. privind forța obligatorie a convențiilor între părți, pronunță o soluție în afara cadrului contractual negociat de părți, obligând A. la plata unui tranzit de energie electrică care nu constituie energie distribuită și drept urmare excede cadrului contractual stabilit de părți.

Părțile sunt obligate doar la drepturile și obligațiile care derivă din Contractul de distribuție nr. x/31.12.2015. Potrivit art. 10 din Contractul pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr. x/31.12.2015 încheiat între A. S.A. și B. S.A. furnizorul plătește operatorului de distribuție contravaloarea serviciilor care fac obiectul prezentului contract, la tarifele reglementate, aprobate de ANRE și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I:

a) contravaloarea serviciului de distribuție a energiei electrice se plătește lunar și se stabilește pe baza energiei active distribuite, prin aplicarea tarifului de distribuție calculate conform reglementărilor aprobate de ANRE;

b) contravaloarea energiei electrice reactive se plătește conform prevederilor Metodologiei privind stabilirea obligațiilor de plată a energiei electrice reactive și a prețului reglementat pentru energia electrică reactivă, aprobată prin ordin al președintelui ANRE.

Contractul reglementează doar plata energiei electrice distribuite, însă în speța dedusă judecății s-a produs un tranzit al energiei electrice astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 6/2016, care așa cum reține instanța de fond nu a fost reglementat contractual de părți. Situația producerii unui tranzit al energiei electrice nefiind reglementată contractual, facturile emise în temeiul contractului de distribuție nu pot conține decât contravaloarea energiei distribuite și nicidecum a unei energii tranzitate. Or, în speță, facturile refuzate la plată de A. conțin un tranzit de energie pe care A. nu l-a distribuit și drept urmare nu datorează plata acestuia.

Motivația contradictorie a instanței este relevată așadar de reținerea forței obligatorie a contractului dintre părți care obligă A. la plata energiei active distribuite și considerentul că A. este obligată să suporte contravaloarea energiei electrice în situația funcționării cu abatere de la schema normală chiar dacă acesta funcționare nu a fost reglementată contractual.

A. nu poate fi obligată să suporte contravaloarea unei energii electrice nedistribuite, doar din rațiunea că această situație de tranzit de energie electrică nu a fost reglementată contractual.

Prin Hotărârea nr. 6/23.12.2016 Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică din cadrul ANRE hotărăște totodată că este necesară încheierea unei convenții tripartite cu B. și C. S.A. privind aspectele comerciale generate de tranzitele de energie electrică între rețeaua de distribuție și cea de transport în cazurile cu abatere de la schema normal în stația de 110kV Brădișor Cornetu. Totodată, obligă A. S.A. și B. să încheie un act adițional la Contractul pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr. x/31.12.2015 prin care să se specifice modalitățile și formule de agregare pentru determinarea energiei electrice distribuite în cazurile de funcționare cu abatere de la schema normală în stația de 110kV Brădișor - Cornetu. Aceste dispoziții din Hotărârea nr. 6/2016 demonstrează că ANRE a constatat existența unui tranzit de energie și faptul că această situație atipică nu este reglementată contractual, dar s-a mulțumit să o asimileze dispozițiilor generale ale contractului atunci când a statuat că facturile emise de B. sunt în conformitate cu contractul de distribuție dintre părți.

Se mai susține că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, respectiv a art. 25 alin. (1) și a art. 44 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice deținătorul de licență și clientul final au acces reglementat la rețelele electrice de interes public. Accesul la rețelele electrice de interes public este obligatoriu, în condiții reglementate, pe care trebuie să-l îndeplinească operatorul de transport și de sistem precum și operatorul de distribuție.

Conform art. 44 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice distribuția energiei electrice se realizează de către operatorul de distribuție, persoană juridică, titular de licență. Operatorii de distribuție prestează servicii pentru toți utilizatorii rețelelor electrice de distribuție, în condiții nediscriminatorii, asigurând accesul la acestea oricărui solicitant care îndeplinește cerințele prezentei legi, cu respectarea normelor și standardelor de performanță prevăzute în reglementările tehnice în vigoare.

Instanța de fond a interpretat greșit norma legală în sensul că a apreciat că utilizatorul are dreptul de a folosi rețeaua de distribuție însă modul de folosire în concret este reglementat de părțile la contract și drept urmare trebuie respectat ca atare.

Articolele invocate de către A. vin să susțină dreptul acesteia de a solicita funcționarea cu abatere de la schema normală, drept de care societatea a făcut uz, beneficiind de acordul atât a C. S.A. cât și a B. S.A.. Așadar, articolele menționate vin să confirme dreptul A. S.A. de a funcționa cu abatere de la schema normală, neputându-se reține o culpă a societății noastre că a ales această modalitate, câtă vreme această modalitate a fost determinată de necesitatea de a evacua puterea produsă în CHE Robești și CHE Cornetu.

1.4. Apărărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și societatea Distribuție Energie Oltenia S.A., fostă B. S.A. au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate de recurentă.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, fiind afectată de viciu nelegalității hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților împrocesuate.

Instanța de fond a reținut argumentul forței obligatorie a contractului dintre părți, în contextul inexistenței în contract a unei reglementări speciale pentru cazurile de funcționare cu abatere de la schema normală și a unor grupuri de măsurare care să indice separat energia consumată de energia tranzitată, situație în care se aplică regula generală stipulată între părți prevăzută de art. 10 alin. (2) din contract, potrivit căreia, valoarea energiei electrice a fost calculată pe baza valorilor înregistrate nediferențiat la punctul de decontare. În aceste circumstanțe a fost valorificat principiul forței obligatorii a contractului.

Prin urmare se dovedește a nu fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere contradictorialitatea între considerentele hotărârii, în care unele argumente diminuează sau anihilează forța explicativă a celorlalte, iar nu situația relevată de recurentă în care considerentele avute în vedere de instanța de fond, fără a fi scoase din context, demonstrază silogismul cursiv și explicativ al soluției adopate.

Prin urmare, este nefondată această critică de nelegalitate.

Nu sunt fondate nici criticile recurentei referitoare la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 25 alin. (1) și a art. 44 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale.

Într-adevăr, dispozițiile legale menționate reglementează dreptul de acces la rețelele electrice de interes public, însă nu în mod discreționar, cum pretinde recurenta. Utilizatorul de rețea are dreptul de a folosi rețeaua de distribuție, însă în condiții de reglementare contractuală, prin determinarea convențională a contravalorii energiei electrice, a condițiilor specifice și modalităților de facturare a energiei electrice înregistrate în rețeaua de distribuție.

Normele în discuție au caracterul unor reglementări de principiu în domeniul distribuției energiei electrice și prin urmare nu sunt de natură a oferi indicii privind conduita în concret a actorilor de pe piața energiei, în situația în care se exercită dreptul pretins al reclamantei de a solicita funcționarea cu abatere de la schema normală.

Prin urmare, în mod just a reținut instanța de fond că aceste prevederi legale prevederile legale invocate de reclamantă nu pot justifica solicitarea utilizatorului rețelei de aplicare a unui algoritm de calcul a contravalorii energiei electrice care nu a fost prevăzut în contract.

Reclamanta recurentă nu se poate prevala de algoritmul de calcul tripartit convenit ad-hoc în alte situații între B. S.A., FDEE Distribuție Energie Transilvania Sud și A. pentru a fi aplicat și impus celorlalte părți și în cazul de față, în lipsa unei convenții care prin forța sa obligatorie între părțile contractante să-l reglementeze în concret.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 4226 din 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 4226 din 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2021.