ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2024

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, la data de 04.11.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (în continuare, ANRE) și B. S.A, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Hotărârii nr. 55/02.10.2020 a Comisiei de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale, constituită în cadrul ANRE.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1866 din 08.12.2021, a admis, în parte, acțiunea și a anulat Hotărârea nr. 55/02.10.2020 emisă de către Comisia pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică/gaze naturale, în ceea ce privește considerentele ce exced soluției de respingere a cererii de soluționare a disputei pentru necompetența Comisiei.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta ANRE, care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii judecătorești atacate și, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rejudecarea litigiului pe fond și respingerea în totalitate a acțiunii, în sensul menținerii ca temeinică și legală a Hotărârii nr. 55/02.10.2020 a Comisiei de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale. În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și cu interpretarea și aplicarea greșită a principiilor de soluționare a disputelor, ca și proceduri administrativ-jurisdicționale ce intră în competența ANRE. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. Prima instanță a stabilit în mod greșit că obiectul cererii de dispute adresate ANRE de către B. S.A ar fi reprezentată de "o dispută privitoare la factura nr. x/06.04.2020", fapt ce implică și aplicarea prevederilor art. 9 lit. c) din Regulament ("După înregistrarea cererii la ANRE, se parcurg următoarele etape: c) pregătirea audierii și convocarea părților; audierea părților"). Instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit la situația de fapt a speței deduse judecății prevederile art. 9 lit. c) din Regulament, întrucât a arătat faptul că "în raport de dispozițiile art. 4 lit. d) din Regulament nu se poate reține nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește necompetența Comisiei". Or, indiferent de susținerile pe care intimata le-ar fi avut în fața Comisiei cu privire la factura în discuție, acestea nu ar fi fost apte să genereze o altă soluție a Comisiei. Comisia de soluționare a disputelor din cadrul ANRE, în aplicarea procedurii administrativ-jurisdicționale derulate cu părțile din prezentul dosar, procedură reglementată de dispozițiile art. 9 lit. a) și b) din Regulament, a realizat analiza preliminară a înscrisurilor atașate de B. S.A la cererea de dispute, și a constatat că aspectele supuse analizei nu reprezintă "o dispută apărută în derularea relațiilor contractuale între aceștia", ci reprezintă un diferend apărut în legătură cu o factură fiscală, diferend care nu are la bază interpretarea sau aplicarea unor clauze contractuale. Pe cale de consecință, Comisia din cadrul ANRE a constatat că aspectele deduse soluționării exced competențelor jurisdicționale a ANRE, sens în care a devenit caducă o eventuală audiere a părților. Hotărârea a cărei anulare se solicită în prezentul dosar a fost emisă de Comisia de soluționare a disputelor într-o procedură administrativ-jurisdicțională generată de cererea B. de soluționare a unei dispute având ca obiect neplata unei facturi. Contrar celor afirmate de intimata A. S.R.L., obiectul disputei nu a fost cel de anulare/nulitate a unei facturi. Mai mult decât atât, o astfel de dispută, având ca obiect anularea unei facturi, ar fi trebuit să fie solicitată în fața ANRE de către intimata A. S.R.L., fapt niciodată realizat. Ceea ce nu a analizat deloc judecătorul fondului în cadrul sentinței recurate este faptul că intimata a stat într-o absolută pasivitate cu privire pretinsele motive de nulitate ale facturii neachitate față de B., deși a avut cunoștință de aceasta atât anterior emiterii Hotărârii contestate în prezentul dosar (a fost somată la plată, a fost invitată la conciliere, cererea de dispută i-a fost transmisă spre știință de către B.), cât și ulterior, fiind chemată în judecată de către B. pentru achitarea acesteia (dosar nr. x/2020, având ca obiect ordonanță de plată - respinsă ca inadmisibilă și dosar nr. x/2021, având ca obiect acțiune în pretenții). Pe cale de consecință, cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar - bazată în mod exclusiv pe pretinsa încălcare a dreptului la apărare pe care i-a cauzat-o modalitatea ANRE de soluționare a disputei - apare nu doar ca fiind formulată pro causa (pentru a-și asigura câștig de cauză în dosarele de instanță deschise de B. pentru achitarea facturii), ci și ca lipsită de interes. În fine, recurenta a prezentat în detaliu situația litigioasă a facturii anterior arătate, factură ce nu a fost achitată de intimată.

Soluția instanței de recurs Așa cum s-a menționat la pct. 1 al deciziei de față, intimata A. S.R.L. a supus controlului instanței de contencios administrativ legalitatea Hotărârii nr. 55/02.10.2020 emise de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale, constituită în cadrul ANRE. Prima instanță a admis în parte acțiunea și a anulat Hotărârea nr. 55/02.10.2020, în ceea ce privește considerentele ce exced soluției de respingere a cererii de soluționare a disputei pentru necompetența Comisiei. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a cadrului normativ aplicabile, Înalta Curte apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"). Prin Hotărârea nr. 55/02.10.2020, Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale, constituită în cadrul ANRE, a respins cererea de soluționare a disputei intervenite ca urmare a neplății de către societatea C. S.R.L. a facturii fiscale seria x nr. x din data de 06.04.2020, în valoare de 2.821.102,29 RON, scadentă la data de 26.04.2020, emisă de către B. S.A., întrucât a constatat faptul că nu are competență să se pronunțe în această speță. Hotărârea anterior arătată a fost emisă în baza cererii intimatei B. S.A. de soluționare a disputei pe care o are cu intimata A. S.R.L., ca urmare a refuzului acesteia din urmă de a achita c/valoarea facturii nr. x Emitentul acestei hotărâri a reținut că obiectul disputei deduse soluționării nu intră sub incidența Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale, aprobat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 61/2013, în raport de prevederile art. 4 lit. d) din acest Regulament. Potrivit acestei dispoziții regulamentare, nu intră sub incidența Regulamentului disputele a căror rezolvare nu intră în competența autorității de reglementare, inclusiv aspectele legate de proprietate. Recurenta susține că prima instanță a stabilit în mod greșit că obiectul cererii de dispute adresate ANRE de către B. S.A ar fi reprezentată de "o dispută privitoare la factura nr. x/06.04.2020", fapt ce implică și aplicarea prevederilor art. 9 lit. c) din Regulament ("După înregistrarea cererii la ANRE, se parcurg următoarele etape: c) pregătirea audierii și convocarea părților; audierea părților"). Instanța de control judiciar apreciază că este nefondată această critică de nelegalitate a sentinței. Înalta Curte constată că prima instanță a validat în mod corect soluția adoptată prin Hotărârea nr. 55/02.10.2020 în privința necompetenței Comisiei de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale, constituită în cadrul ANRE de soluționare a diferendului cu care a fost învestită, în aplicarea prevederilor art. 4 lit. d) din acest Regulament. De asemenea, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 8 alin. (4) din același Regulament în care se menționează faptul că, în situațiile prevăzute la art. 4, Comisia stabilește că procedura de soluționare a disputei nu poate fi declanșată, caz în care emite o hotărâre de respingere a cererii ca inadmisibilă, care se comunică solicitantului în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la primirea cererii de soluționare. În plus de aceasta, instanța de fond a reținut și faptul că părțile litigante nu au avut poziții divergente pe chestiunea necompetenței Comisiei în soluționarea disputei cu care a fost investită de intimata B. S.A.. Însă, în cuprinsul Hotărârii nr. 55/02.10.2020 (pct. 2 și 3 din pct. III), emitentul acesteia a reținut următoarele aspecte: "2) A. S.R.L. nu a contestat factura seria x nr. x din data de 06.04.2020 emisă de B. S.A. și nici nu și-a exprimat printr-un document scris intenția de a refuza la plată această factură; 3. În aceste condiții, nu există în fapt o divergență între aceste părți privind emiterea facturii respective sau privind suma de plată aferentă, iar creditorul, în speță societatea B. S.A., poate să își recupereze creanța exigibilă constând în obligația de plat a unei sume de bani rezultată din aplicarea prevederilor legale mai sus menționate, pe calea unei acțiuni comune îndreptate împotriva debitorului A. S.R.L.." Instanța de fond a apreciat faptul că argumentația anterior prezentată în actul administrativ contestat a fost elaborată în urma parcurgerii unei proceduri nelegale de către Comisia emitentă și, mai mult decât atât, aceasta excedea soluției pronunțate de Comisie. În concret, instanța a arătat că hotărârea contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 9 lit. c) din Regulament, prin omisiunea de a convoca și de a audia intimata din prezenta cauză, dar și prin faptul că nu i s-a solicitat un punct de vedere, producând astfel o vătămare părții care nu a avut ocazia să își exercite dreptul la apărare cu privire la disputa invocată de către partea adversă. Ca atare, câtă vreme prin hotărârea în cauză sunt constatate aspecte contrare intereselor intimatei (considerentele privind necontestarea facturii, neexprimarea intenției de a refuza la plată factura și cele prin care se constată că nu există în fapt o divergență între părți privind emiterea facturii respective sau privind suma de plată aferentă), vătămarea produsă intimatei nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestora. Recurenta arată că ceea ce nu a analizat deloc judecătorul fondului în cadrul sentinței recurate este faptul că intimata a stat într-o absolută pasivitate cu privire pretinsele motive de nulitate ale facturii neachitate față de B., deși a avut cunoștință de aceasta atât anterior emiterii Hotărârii contestate în prezentul dosar (a fost somată la plată, a fost invitată la conciliere, cererea de dispută i-a fost transmisă spre știință de către B.), cât și ulterior, fiind chemată în judecată de către B. pentru achitarea acesteia. Instanța de control judiciar apreciază că este nefondată această critică de nelegalitate a sentinței. În mod indiscutabil, recurenta nu trebuia să verifice activitatea intimatei C. S.R.L., respectiv dacă această parte și-a îndeplinit obligația de raportare a diferențelor dintre alocările și cantitățile de gaze naturale distribuite și diferențelor dintre alocările finale vs. cele inițiale, pentru perioada octombrie 2018 - decembrie 2019, dacă aceasta a emis refuz de plată a facturii nr. x din 06.04.2020, dacă s-a prezentat sau a refuzat să se prezinte la conciliere și, în fine, dacă a achitat sau nu debitul consemnat în factură. Așa cum a argumentat și prima instanță, în condițiile în care recurenta, prin Comisia de specialitate, s-a dezinvestit de soluționarea litigiului, apreciind că acesta nu se află în sfera sa de competență, fiind vorba despre un litigiu de drept comun, nu putea să formuleze astfel de aprecieri în cuprinsul actului administrativ dedus judecății în prezenta cauză.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.