ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3835/2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., a solicitat anularea Deciziei președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1551/28.08.2019, obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la emiterea unei decizii prin care să se aprobe prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de reclamantă la o valoare care să includă costurile suportate de societate și o cotă de profit reglementat.

Prin încheierea de la termenul din data de 18.06.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.

Prin sentința nr. 890 din data de 2 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. și a anulat în parte Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019, în ceea ce privește art. 1 raportat la Anexa 1, referitor la prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020; a obligat pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei la emiterea unei decizii privind prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, potrivit Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, și în acord cu considerentele sentinței; a obligat pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei la plata către reclamantă a sumei de 7.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 890 din data de 2 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. și pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Recurenta reclamantă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5) și 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a sentinței recurate, admiterea în tot a acțiunii și obligarea A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare care să includă costurile suportate de societate și o cotă de profit reglementat, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

A prezentat părțile implicate în litigiu și rolul lor în legătură cu serviciile tehnologice de sistem, situația de fapt privind emiterea deciziei contestate, faptul că anterior emiterii Deciziei contestate a transmis către A.N.R.E., prin adresa nr. x/09.07.2019,

A subliniat recurenta reclamantă că nu înțelege să critice soluția instanței cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Transelectrica sau în ceea ce privește anularea în parte a Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019 cu privire art. 1 raportat la Anexa 1, ci soluția de obligare a pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei Decizii privind prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, potrivit Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, și în acord cu considerentele hotărârii de fond, precum și soluția de respingere a criticilor sale privind nemotivarea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 și excesul de putere manifestat de A.N.R.E. Mai exact, a solicitat obligarea A.N.R.E. emiterea unei decizii privind prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020 care să includă atât costurile fixe unitare suportate, cât și costurile specifice suportate cu producerea STS - energie reactivă, iar instanța a obligat A.N.R.E. la emiterea unei decizii privind prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020 care să includă doar costurile specifice suportate cu producerea STS - energie reactivă (respectiv, costurile rezultate din funcționarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS, anume energie electrică neprodusă), recursul vizează soluția instanței de respingere a solicitării sale de obligare a A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care prețul reglementat să fie stabilit și prin includerea costurilor fixe suportate la producerea STS - energie reactivă și soluția de respingere a criticilor privind nemotivarea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 și excesul de putere manifestat de A.N.R.E. la emiterea acestei Decizii.

A arătat că instanța de fond a reținut în mod nelegal că A.N.R.E. în mod corect nu a inclus în calculul prețului reglementat și costurile fixe unitare suportate cu producerea STS - energie reactivă, deoarece art. 44 alin. (1) din Metodologie ar reprezenta o excepție de la art. 39 și urm. din Metodologie, motiv pentru care în calculul prețului reglementat pentru furnizarea STS - energie reactivă s-ar include doar costurile unitare specifice. Aceste argumente sunt contrazise chiar de către A.N.R.E., care a inclus în calcul prețului reglementat un cost fix suportat cu producerea STS - energie reactivă, deși a susținut că acesta este specific, mai exact, la stabilirea prețului reglementat intimata a luat în considerare costul de producție a energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive, la care se adaugă o cotă de profit de 5%, considerând că reprezintă un cost specific, conform art. 42 din Metodologia aprobată prin Ordinul A.N.R.E. nr. 45/2017, costul pe care îl are cu producția energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive. Or, art. 42 din Metodologie nu include în costurile specifice și costul suportat cu producerea energiei active (materia primă) utilizată pentru producerea energiei reactive. În schimb, costul suportat cu materia primă utilizată pentru producerea STS reprezintă, conform art. 41 lit. a) din Metodologie, un cost fix aferent procesului de producere. Rezultă, deci, că A.N.R.E. a inclus în tariful determinat un cost fix, motiv pentru care reținerile instanței conform cărora art. 44 ar reprezenta o excepție de la art. 39 și urm. din Metodologie nu pot fi reținute.

De altfel, întreaga Metodologie trebuie interpretată în mod unitar, în sensul că art. 44 din Metodologie trebuie interpretat prin coroborare cu dispozițiile art. 39 și urm., rezultând în mod clar că prețul pentru fiecare tip de STS se determină prin raportare atât la costurile fixe unitare, cât și la costurile unitare specifice, nu doar prin raportare la costurile specifice. De altfel, dacă ar accepta interpretarea instanței de fond, atunci prevederile Metodologiei ar încălca dispozițiile Legii nr. 123/2012, act normativ în temeiul căreia a fost emisă Metodologia și ale cărui prevederi ar fi trebuit respectate la elaborarea acesteia.

Față de art. 76 alin. (1) și art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, rezultă că tariful reglementat trebuie să acopere costurile justificate economic de către prestatorul de serviciu, or, este evident că și costurile fixe unitare sunt costuri justificate economic, fapt dovedit chiar de A.N.R.E. care le include în stabilirea tarifului pentru celelalte STS.

În plus, subliniază că nici raționamentul instanței, în sensul că nu poate analiza apărările sale cu privire la faptul că prevederile Metodologiei ar încălca dispozițiile Legii nr. 123/2012, deoarece nu ar fi formulat o acțiune în anulare împotriva acestui Ordin, nu poate fi reținut, Legea nr. 123/2012 reprezentând un act normativ cu forță superioară Metodologiei, având în vedere că aceasta din urmă a fost aprobată printr-un Ordin A.N.R.E. și în temeiul dispozițiilor Legii nr. 123/2012, care conferă autorității de reglementare competența de a emite metodologii de stabilire a tarifelor reglementate. Or, în aceste condiții, este evident că instanța are competența de a stabili că, în situația în care Metodologie încalcă Legea nr. 123/2012, în cauză ar trebui aplicate cu prioritate dispozițiile acestei legii, iar nu dispozițiile Metodologiei. Pe cale de consecință, în acord cu prevederile art. 76 alin. (1) și art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, A.N.R.E. ar fi trebuit să stabilească prețul reglementat cu includerea costurilor fixe unitare înregistrate cu producerea STS. Costurile fixe pe care le înregistrează în procesul de producție a STS - energie reactivă sunt mult mai mari decât cele specifice, motiv pentru care este evident că se impune includerea acestora în tariful reglementat pentru a se asigura recuperarea costului de producție a STS - energie reactivă.

În continuare, recurenta a invocat faptul că instanța de fond a reținut în mod nelegal că nu se impune anularea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 ca urmare a lipsei motivării acesteia, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.. A arătat că obligația de motivare a actului administrativ reprezintă o obligație legală a autorității emitente, menită să înlăture săvârșirea abuzului de putere, în acest sens invocând art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Lipsa motivării actului administrativ nu reprezintă un motiv de nulitate condiționată a actului administrativ pentru a putea opera doar în cazul existenței unei vătămări, ci un motiv de nulitate absolută necondiționată care operează indiferent de existența sau nu a unei vătămări. Instanța de fond în mod nelegal a reținut că în cauză nu se impune anularea actului administrativ deoarece, deși acesta nu este motivat, nu ar fi fost vătămată de lipsa motivării. În plus, nu se poate considera că nu ar fi fost vătămată de lipsa motivării Deciziei, deoarece aceasta ar fi avut acces la documentația pe care s-a întemeiat Decizia și la referatul de aprobare în care s-ar fi prezentat în mod clar și transparent și fără echivoc motivele care ar fi stat la baza emiterii Deciziei contestate. Faptul că prin referatul de aprobare a Deciziei A.N.R.E. a indicat o serie de motive ce se presupun a justifica adoptarea Deciziei nu echivalează cu motivarea Deciziei, având în vedere că în cadrul referatului A.N.R.E. nu prezintă motive concrete, ci doar repetă în mai multe rânduri același argument eronat, conform căruia obține profit din vânzarea energiei active, prin urmare nu i se pot recunoaște și costurile fixe în cuantumul prețului reglementat. A.N.R.E. nu explică acest raționament și nu indică unde ar fi reglementată obligația sa legală de a produce STS - energie reactivă pe cheltuiala proprie în situația în care obține profit din activitatea pe care o desfășoară, în niciun caz nu se poate reține că în referatul de aprobare se prezintă în mod, clar, transparent și fără echivoc motivele care au stat la baza emiterii acestei Decizii, după cum reține instanța de fond.

În continuare, recurenta reclamantă a arătat că instanța de fond a reținut în mod nelegal că A.N.R.E. nu a manifestat exces de putere la emiterea Deciziei nr. 1551/28.08.2019. Instanța de fond în mod nelegal a stabilit că prevederile Metodologiei nu impun includerea costurilor fixe suportate cu producerea STS -energie reactivă. Astfel, atât timp cât, potrivit prevederilor Metodologiei și ale Legii nr. 123/2012, A.N.R.E. era obligată să includă și costurile fixe la determinarea prețului reglementat, este evident că A.N.R.E. a manifestat exces de putere la emiterea Deciziei contestate prin care a stabilit prețul reglementat fără includerea costurilor fixe suportate cu producerea acestui tip de STS. Nu a invocat existența excesului de putere doar prin raportare la neincluderea costurilor fixe în calculul prețului reglementat, ci și prin raportare la nemotivarea Deciziei atacate. Or, instanța de fond a stabilit în mod expres că Decizia contestată nu este motivată, aspect ce demonstrează în mod indubitabil abuzul de putere manifestat de A.N.R.E. la emiterea acesteia.

Totodată, a învederat că excesul de putere manifestat de A.N.R.E. la emiterea Deciziei contestate rezultă și din diminuarea prin această Decizie în mod retroactiv și abuziv a tarifului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019, precum și din faptul că A.N.R.E. nici măcar nu a motivat luarea acestei măsuri. A.N.R.E. nu precizează care a fost motivul pentru care nu a emis în luna iunie 2019 o Decizie care să reglementeze întreaga perioada iulie 2019 - august 2020, ci a preferat să prelungească în mod nejustificat Decizia nr. 1440/29.08.2019, ca mai apoi prin Decizia contestată să afirme că tariful stabilit prin Decizia 1203/2019 este eronat și trebuie corectat. Mai mult, a învederat că excesul de putere al A.N.R.E. rezultă și din faptul că nu a luat în considerare la calculul prețului reglementat prețul energiei electrice active neproduse (respectiv, costul cu funcționarea neeconomică). Or, instanța de fond a admis acest capăt al acțiunii, reținând că A.N.R.E. în mod nelegal nu inclus în calculul prețului reglementat acest cost.

Instanța de fond a reținut în mod nelegal că prin Decizia nr. 1551/28.08.2019 nu a fost diminuat în mod nelegal și abuziv tariful reglementat prin Decizia nr. 1203/24.06.2019. Prin acțiunea în anulare nu a criticat Decizia nr. 1203/2019, aceasta făcând obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel București, ci faptul că prin Decizia nr. 1551/2019 A.N.R.E. a diminuat în mod retroactiv și abuziv tariful reglementat prin Decizia nr. 1203/2019. Practic, a fost prelungită perioada de aplicare a Deciziei A.N.R.E. nr. 1440/29.08.2018 cu 2 luni, respectiv de la 01.07.2019-31.08.2019. Prin emiterea Deciziei contestate, A.N.R.E. a corectat tariful stabilit prin Decizia nr. 1203/2019, indicând că pentru perioada 1 iulie - 31 august 2019 se aplică un preț reglementat de 144,69 RON/oră-grup, iar nu tariful de 157,38 RON. Pe cale de consecință, pentru a compensa presupusul câștig în perioada iulie- august 2019, diminuează prețul reglementat pentru perioada 1 septembrie 2019-30 iunie 2020 la suma de 141,48 RON/oră-grup.

Este evident că instanța de fond era competentă și învestită și cu analizarea abuzului de putere demonstrat de A.N.R.E. la diminuarea prin Decizia nr. 1551/2019 a tarifului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019 și nu poate fi reținut nici raționamentul instanței în sensul că Decizia A.N.R.E. nr. 1551/2019 nu dispune o diminuare a prețului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019. În plus, nu a criticat faptul că Decizia nr. 1551/2019 se referă la întreaga perioadă de 01.07.2019-30.06.2020, după cum reține instanța, ci a criticat faptul că A.N.R.E. în mod nelegal și abuziv a dispus diminuarea prin Decizia nr. 1551/2019 a tarifului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019.

Recurenta reclamantă a mai invocat faptul că instanța de fond în mod nelegal nu a obligat intimata A.N.R.E. la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ.. Contrar celor reținute de către instanța de fond, nu a solicitat doar obligarea A.N.R.E. la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat obligarea ambelor intimate în solidar la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, contrar celor reținute de către instanță, reducerea onorariului de avocat nu poate fi dispusă deoarece nu ar fi fost întemeiate toate criticile de nulitate invocate, atât timp cât cele validate au dus la admiterea în proporție de 90% a cererii de chemare în judecată. În condițiile în care cererea de chemare în judecată formulată a fost admisă în proporție de 90% ca urmare a validării argumentelor sale, iar nu prin raportare la alte aspecte invocate de instanță din oficiu, reducerea onorariului de avocat la un procent de aproximativ 32 % este complet nelegală.

Recurenta pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) și 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței civile recurate și, în principal, trimiterea cauzei în vederea rejudecării, iar în subsidiar rejudecarea și respingerea acțiunii.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., a arătat că judecătorul fondului și-a argumentat soluția pe motive străine de cererea de chemare în judecată, motive care, oricum, sunt contradictorii. Deși de la pag. 17 până la pag 22 judecătorul fondului respinge, argumentat, toate criticile reclamantei, efectuează o analiză proprie a speței, fără nicio legătură cu argumentele invocate în cererea de chemare în judecată. Mai mult decât atât, o astfel de abordare este neconformă dispozițiilor C. proc. civ., în contextul în care judecătorul este ținut în judecarea cauzei de limitele învestirii de către reclamant prin acțiunea introductivă. Deși judecătorul fondului a reținut faptul că "nu este pertinent calculul efectuat de reclamantă prin prisma costurilor fixe realizate în anul 2018 la hidrocentralele Vidraru și Lotru (..)" și nu pot fi "validate nici apărările privind pretinsul exces de putere opus autorității publice pârâte (...) astfel că nu există vreun temei pentru care în calculul prețului litigios să se regăsească acele costuri fixe unitare pretinse de Hidroelectrica", totuși a stabilit faptul că A.N.R.E. nu a respectat prevederile Metodologiei prin considerarea costului cu energia electrică activă consumată pentru producerea energiei reactive, apreciind că acest cost nu este explicit prevăzut la art. 42 din Metodologie. De asemenea, reclamanta a contestat prețul pentru furnizarea STS aprobat de A.N.R.E. și a solicitat, contrar prevederilor Metodologiei, luarea în considerare la calculul acestuia a costurilor fixe aferente procesului de producere, costuri care sunt prevăzute la art. 41 din Metodologie. Acest aspect a fost reținut și de judecătorul fondului, din acest motiv criticile reclamantei au fost și respinse din acest punct de vedere, pe de altă parte a reținut, în mod total contradictoriu, faptul că energia reactivă produsă pentru furnizarea de STS face parte din procesul de producere a energiei electrice, astfel că se poate constata că judecătorul fondului a reținut că sunt nefondate toate criticile reclamantei, însă a invocat propriile motive ce au condus la anularea parțială a Deciziei A.N.R.E. nr. 1551/2020, astfel că se impune casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării aceleiași instanțe.

În continuare, recurenta pârâtă a arătat că Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1551/2020 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, fiind greșită interpretarea acestora de către judecătorul fondului, motiv de casare prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

Instanța de fond nu a înțeles cadrul legal aplicabil, în speță prevederile Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 45/2017. Dintre tipurile de STS prevăzute la art. 27 din Metodologie, numai unul privește reglajul tensiunii în rețea, care se realizează prin producere/consum de energie reactivă, restul contribuie la reglajul frecvenței și se realizează prin reglajul puterii active. Mai mult, abordarea generală aplicabilă STS vizează toate articolele din Secțiunea a 2-a a Cap. IV din Metodologie, mai puțin art. 44, care se referă explicit numai la furnizarea de STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET. Astfel, prin precizările explicite și exprese ale art. 44, Metodologia face distincție între modalitatea de calcul a prețului pentru asigurarea STS - energie reactivă față de celelalte tipuri de STS. Instanța de fond nu a înțeles ce înseamnă acest STS și cum funcționează, respectiv energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în rețea. Această energie nu are nicio legătură cu procesul de producere a energiei active pe care Hidroelectrica o vinde, fiind necesară pentru orele de gol, în special noaptea, când nu se produce energie activă.

Or judecătorul fondului, într-o analiză proprie ce excede oricărui cadru legal, a asimilat energia reactivă celei active pe care Hidroelectrica ar fi putut să o vândă pe piață, raționament profund eronat. Pentru realizarea serviciului tehnologic de sistem energie electrică reactivă pentru reglajul tensiunii cu grupuri hidroenergetice funcționând în regim de compensator sincron, grupurile hidroenergetice de Ia CHE Lotru și de Ia CHE Vidraru sunt singurele din SEN calificate să furnizeze acest tip de STS, funcționând în regim de compensator sincron.

Intervalele în care OTS trebuie să aibă disponibil acest serviciu de sistem îl reprezintă preponderent orele din golul de noapte, orele din golul de zi și zilele de sâmbătă și duminică, care de regulă sunt intervale de timp cu consum redus și în care, de regulă, atât cantitățile, cât și prețurile de tranzacționare sunt mici din lipsă de cerere de energie electrică. Cu excepția orelor din golul de noapte, din golul de zi și din zilele de sâmbătă și duminică, acest reglaj se realizează de celelalte grupuri din sistem funcționând în regim de generator, în mod gratuit. Prin urmare, în mod total eronat s-a reținut că acest tip de activitate face parte din procesul de producere al energiei electrice, iar reclamanta ar putea vinde această energie pe piață și ar fi obținut profit.

În mod eronat instanța a reținut că A.N.R.E. nu a respectat prevederile propriei Metodologii, prin includerea în calculul prețului reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica"S.A a costurilor fixe prevăzute la art. 41 alin. (1) din Metodologie. A.N.R.E. nu și-a fundamentat raționamentul de calcul al prețului pe baza acestui articol, așa cum nici în referatul de aprobare A.N.R.E. nu a făcut trimitere la acest articol. Analiza instanței de fond este profund eronată și denotă o neînțelegere a cadrului legal aplicabil, cu atât mai mult cu cât nici măcar Hidroelectrica nu a invocat astfel de argumente. A.N.R.E. nu a luat în calculul prețului reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem costurile fixe unitare prevăzute la articolul 41 din Metodologie, calculul având în vedere numai costul specific prevăzut la art. 42 lit. a), respectiv costul cu energia activă consumată la funcționarea în regim de compensator sincron.

Recurenta pârâtă a prezentat modul de determinare a prețului litigios și a subliniat că modul de determinare a prețului reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem aprobat nu are nicio legătură cu aplicarea prevederilor art. 41 din Metodologie, referitoare la costurile fixe. Dacă, la stabilirea prețului reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, A.N.R.E. ar fi încălcat propria Metodologie prin aplicarea prevederilor art. 41 din Metodologie, ar fi trebuit ca respectivele categorii de costuri fixe să reprezinte elemente din componența venitului aprobat, însă, așa cum rezultă din calculele prezentate în Referatul de aprobare a Deciziei, acesta acoperă numai valoarea energiei electrice active consumate în regim de compensator sincron pentru producerea energiei reactive, prin raportare la prevederile art. 44 alin. (1) și ale art. 42 lit. a) din Metodologie.

Costul cu energia activă consumată la funcționarea în regim de compensator sincron este singurul cost specific care a fost solicitat istoric de către Hidroelectrica S.A, încă de la emiterea primei Decizii în anul 2014, și, de altfel, singurul cost care a fost considerat justificat și recunoscut de A.N.R.E., deoarece corespunde evident unui consum necesar, fără de care nu s-ar produce energie reactivă.

Deși ca denumire nu era enumerat în mod explicit de Metodologie, acest cost a fost încadrat de către A.N.R.E. la art. 42 lit. a) din Metodologie, costuri rezultate din funcționarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS, încă din anul 2017, și asimilat unui cost cu pierderile tehnologice, motivat de faptul că în sine acest consum de energie activă reprezintă un consum propriu tehnologic necesar pentru prestarea serviciului tehnologic de sistem - energie reactivă, având în vedere faptul că energia activă consumată este asigurată din producția celorlalte grupuri ale Hidroelectrica. Hidroelectrica S.A. nu a avut niciodată vreo obiecție cu privire la Metodologie sau la încadrarea de către A.N.R.E. a acestui cost în categoria menționată, astfel încât A.N.R.E. a considerat că reglementarea existent este suficient de clară și nu s-a identificat necesitatea introducerii unei prevederi exprese în acest sens.

Menționează că prevederile art. 42 din Metodologie îi sunt aplicabile numai Hidroelectrica S.A., care este singurul operator care poate furniza serviciul de sistem - energie reactivă, iar ulterior solicitării instanței de judecată menționată prin încheierea din data de 18.06.2020, de identificare exactă a costului specific recunoscut în prețul aprobat pentru Hidroelectrica S.A. conform art. 42 lit. a) din Metodologie, A.N.R.E. a constatat că e posibil ca reglementarea să nu fie suficient de clară pentru cei care nu o aplică în mod direct și, cu prima ocazie când a apărut necesitatea modificării Metodologiei, a procedat la clarificarea acestui aspect prin completarea art. 42 lit. a) din Metodologie, prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 180/2020.

Instanța a reținut, nejustificat, ca relevantă în cadrul costurilor specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS prevăzute Ia art. 42 lit. a) din Metodologie, categoria costurilor privind energia electrică neprodusă. Soluția instanței se bazează pe o premisă greșită, aceea că aceste costuri ar exista, Or acestea nu există și nici nu au fost solicitate vreodată de Hidroelectrica, practic instanța de fond a invocat niște costuri doar pentru a avea un motiv de anulare a Deciziei.

Este de acord cu faptul că energia electrică neprodusă reprezintă un cost specific care corespunde funcționării neeconomice a grupurilor hidrogeneratoare și care este determinat de imposibilitatea valorificării energiei electrice active pe piața de energie și ar fi trebuit luat în considerare la stabilirea prețului de furnizare a serviciului tehnologic de sistem - energie reactivă, dacă acesta ar fi existat și dacă ar fi fost solicitat de către Hidroelectrica, însă, în realitate, acest cost nu există și istoric nu a fost niciodată solicitat de Hidroelectrica S.A.

La stabilirea prețului reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica" S.A, A.N.R.E. a avut în vedere, așa cum este confirmat și de C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în calitate de operator de sistem cu atribuții privind siguranța funcționării Sistemului Electroenergetic Național, prin adresa nr. x/08.02.2021, faptul că grupurile hidroenergetice Lotru și Vidraru sunt folosite pentru furnizarea serviciilor tehnologice de sistem - energie activă (reglaj secundar și reglaj terțiar rapid) pe piața de echilibrare, și numai dacă mai sunt alte grupuri hidroenergetice din CHE Lotru și CHE disponibile și în rezervă (nu au program de funcționare pentru producerea de energie activă) se pot utiliza pentru furnizarea serviciilor tehnologice de sistem - energie reactivă. C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. solicită Hidroelectrica să furnizeze serviciul tehnologic de sistem - energie reactivă numai în situația în care acestea nu sunt programate să funcționeze în regim de generator în baza unei notificări fizice în Piața de echilibrare sau în baza unor contracte pentru producerea de energie electrică încheiate pe piață. Astfel, se prevede că funcționarea în regim de generator (adică intervalele orare în care aceste grupuri sunt notificate pentru producerea de energie electrică activă) este prioritară față de cea în regim de compensator sincron și nu se emit niciodată dispoziții de dispecer pentru funcționarea în regim de compensator în detrimentul funcționării în regim de generator ca urmare a unor notificări fizice sau a necesității utilizării grupurilor pentru echilibrare, funcționarea grupurilor în regim de generator nefîind afectată. În fapt, nu există energie electrică neprodusă determinată de funcționarea generatoarelor în regim de compensator sincron, prin urmare instanța în mod eronat a considerat că reclamanta ar fi prejudiciată prin neluarea în considerare a acestei categorii de costuri, iar aplicarea acestei hotărâri a instanței ar presupune recunoașterea unui cost corespunzător egal cu zero. Ca o confirmare a celor precizate anterior, Hidroelectrica S.A nu a solicitat recunoașterea unui asemenea cost în cadrul niciuneia din fundamentările de preț pentru furnizarea STS adresate A.N.R.E., astfel că este nefundamentată afirmația instanței potrivit căreia "reglementarea art. 42 lit. a) din metodologie o îndreptățește pe reclamantă să solicite luarea în considerare a unor astfel de costuri, motiv pentru care A.N.R.E. nu dispune de vreo marjă de apreciere în a le refuza spre a fi avute în vedere ".

Raportat la toate cele prezentate, a arătat recurenta reclamantă, este eronată constatarea instanței de judecată cu privire la faptul că A.N.R.E. nu a respectat propria Metodologie și că în acest fel decizia este nelegală, iar stabilirea prețului aprobat prin Decizia contestată a fost efectuată de A.N.R.E. cu respectarea în totalitate a prevederilor Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, sentința atacată este argumentată cu interpretări personale ale instanței de fond, care nu a înțeles cadrul legal aplicabil speței.

În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.500 RON, chiar și diminuate față de solicitarea acesteia, apreciază că sunt nejustificate și exagerate. Au fost solicitate cheltuieli de judecată inclusiv pentru redactarea plângerii prealabile, act ce nu face parte din parcursul procesual al prezentei cauze, mai mult decât atât, în ceea ce privește onorariul de avocat aferent dosarului, aproximativ 17.000 RON, suma este exagerată în raport de faptul că dosarul s-a judecat la primul termen la care părțile au putut pune concluzii pe fond, nefiind administrate alte probe în afara înscrisurilor de la dosar. Solicitarea cu privire la onorariul avocațial, încuviințată în parte, nu a fost motivată, nefiind indicate criteriile în baza cărora au fost achitate aceste sume, respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, principiul stabilit de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. nu înseamnă ca partea căzută în pretenții va fi obligată cu necesitate la achitarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de partea câștigătoare, întrucât dispozițiile art. 451 alin. (2) permit în mod expres judecătorului sa diminueze cuantumul cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, în ipotezele expres prevăzute de lege, iar existența și aplicabilitatea acestei norme legale nu poate fi negată sau ignorată.

Prin întâmpinare, recurenta pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a invocat excepția lipsei de interes a recursului formulat de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., motivat de faptul că soluția îi este favorabilă recurentei reclamante, iar nemulțumirea recurentei este legată de considerentele sentinței și nicidecum de soluția ce se regăsește în dispozitivul acesteia în ceea ce privește anularea Deciziei nr. 1551/28.08.2019, în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta reclamantă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei ca nefondat.

Examinând excepția lipsei de interes în formularea recursului de către recurenta reclamantă, invocată de recurenta pârâtă, și sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin recursurile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în calitate de principal furnizor de servicii tehnologice de sistem necesare în Sistemul Electroenergetic Național (SEN), vinde către Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., operator de transport și de sistem care asigură, la nivelul Sistemului Electroenergetic Național, transportul energiei electrice prin intermediul rețelei electrice, precum și realizarea de reglaje necesare pentru menținerea cantității de energie electrică în SEN la un nivel de echilibru care să satisfacă cererea de consum fără să pună în pericol siguranța sistemului prin încărcarea excesivă a acestuia, serviciile tehnologice de sistem utilizate pentru asigurarea stabilității tensiunii în cadrul Rețelei Electrice de Transport, asigurând energia reactivă pentru reglajul tensiunii. S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. realizează serviciul tehnologic de sistem energie reactivă pentru reglajul tensiunii prin funcționare în regim de compensator sincron prin grupurile generatoare din centralele hidroelectrice Vidraru și Lotru.

Prin Decizia nr. 1551/28.08.2019 privind prețul și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., emisă de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, au fost aprobate prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. pentru perioada 01.09.2019 - 30.06.2020, astfel cum a fost prevăzut în anexa 1 (art. 1), precum și cantitățile orare de servicii tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A., astfel cum au fost prevăzute în anexa 2 (art. 2), urmând ca C.N.T.E.E. "Transelectrica" S.A. să achiziționeze în perioada 01 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, în regim reglementat, cantitățile orare stabilite la prețul aprobat (art. 3); prin anexa 1 la Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019 s-au indicat, aferent energiei reactive pentru reglajul tensiunii în RET, un preț de 141,48 RON/oră-grup, respectiv o cantitate de 7.184 ore-grup.

Reclamanta S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. a solicitat anularea Deciziei președintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019, obligarea A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. la o valoare care să includă costurile suportate de societate și o cotă de profit reglementat.

Prin sentința recurată, instanța de fond a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată în parte, a anulat în parte Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019, în ceea ce privește art. 1 raportat la Anexa 1 referitor la prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, a obligat pârâta la emiterea unei decizii privind prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, potrivit Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, și în acord cu considerentele sentinței, și anume:

Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes în formularea recursului de către recurenta reclamantă, invocată de recurenta pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este neîntemeiată, susținerile invocate de pârâtă nefiind de natură să conducă la concluzia lipsei de interes în formularea recursului.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune ce trebuie îndeplinită inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recursul are ca obiect sentința prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, a fost anulată în parte Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019 și a fost obligată pârâta la emiterea unei decizii privind prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, potrivit Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, și în acord cu considerentele sentinței, astfel cum s-a reținut anterior.

Reclamanta justifică în mod evident interes în formularea recursului, care vizează atât soluția instanței de respingere a solicitării sale de obligare a A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care prețul reglementat să fie stabilit și prin includerea costurilor fixe suportate la producerea STS - energie reactivă, cât și respingerea criticilor formulate privind nemotivarea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 și excesul de putere manifestat de A.N.R.E. la emiterea acestei Decizii, având, astfel, ca finalitate, pe de o parte, admiterea în tot a acțiuni, pe de altă parte constatarea caracterului întemeiat al celor două critici invocate de reclamantă pentru anularea actului administrativ contestat.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la recursul formulat de reclamantă, care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.,"hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material":

Este nefondat motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond a reținut în mod nelegal că nu se impune anularea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 ca urmare a lipsei motivării acesteia.

Susține recurenta reclamantă, invocând și dispozițiile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, privind "Dreptul la bună administrare", că lipsa motivării actului administrativ nu reprezintă un motiv de nulitate condiționată a actului administrativ, pentru a putea opera doar în cazul existenței unei vătămări, ci un motiv de nulitate absolută necondiționată care operează indiferent de existența sau nu a unei vătămări. În plus, susține recurenta reclamantă, nu se poate considera că nu ar fi fost vătămată de lipsa motivării deciziei deoarece ar fi avut acces la documentația pe care s-a întemeiat această deciziei și la referatul de aprobare, având în vedere că în cadrul referatului A.N.R.E. nu prezintă motive concrete, ci doar repetă în mai multe rânduri același argument eronat conform căruia obține profit din vânzarea energiei active, prin urmare nu i se pot recunoaște și costurile fixe în cuantumul prețului reglementat.

Înalta Curte reține că motivarea, atât în fapt cât și în drept, reprezintă o condiție de legalitate a actului administrativ, o garanție împotriva arbitrariului și o dovadă de transparență. Actele administrative trebuie motivate pentru a da posibilitatea cunoașterii motivelor pentru care au fost emise, a elementelor de fapt și de drept care au determinat adoptarea acestora, persoanei interesate să aprecieze asupra legalității și temeiniciei actului administrativ, iar instanței de judecată să efectueze controlul jurisdicțional, fundamentarea în fapt și în drept a actelor administrative fiind o componentă esențială în aprecierea legalității.

Deși exercitarea competențelor autorității implică o marjă de apreciere din partea acesteia și se concretizează în oportunitatea pe care autoritatea o are în vedere pentru luarea unei decizii obiective, în raport de circumstanțele concrete, acest fapt nu presupune lipsa de transparență în luarea unei decizii, astfel că motivarea actului administrativ, constituind o garanție împotriva arbitrariului, trebuie să conțină elementele de fapt și de drept care să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei și, de asemenea, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind, însă, de circumstanțele fiecărei situații care a determinat emiterea actului administrativ. Motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, dar aprecierea asupra acesteia se realizează în concret, în raport de natura juridică și obiectul actului administrativ.

Actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză cuprinde în partea introductivă dispozițiile legale în temeiul cărora este emis, art. 22 alin. (3), art. 28 lit. a) și art. 36 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, art. 5 alin. (1) lit. b) și lit. c), art. 8 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările și completările ulterioare.

A observat instanța de fond corect faptul că, deși autoritatea publică pârâtă nu a indicat în conținutul actului administrativ unilateral litigios niciun alt motiv pentru care a procedat la emiterea acestuia, și a omis inserarea unei trimiteri explicite la documentația în care se reflectă operațiunile tehnico administrative intervenite anterior și pe care s-ar fi fundamentat decizia privind prețul și cantitățile vizând achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, nu se poate reține, pentru acest motiv, vreo vătămare suferită de reclamantă sub aspectul motivării actului administrativ unilateral, întrucât acesta a fost emis în baza Referatului de aprobare a deciziei privind prețul și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în cadrul căruia se detaliază exhaustiv motivele de fapt care fundamentează prețul și cantitățile în discuție, comunicat reclamantei la data învestirii instanței de judecată, astfel că aceasta a cunoscut în mod concret motivele avute în vedere de autoritatea publică pârâtă în scopul emiterii deciziei.

Prin Referatul de aprobare a deciziei sunt indicate cadrul de reglementare și actele în baza cărora se emite actul administrativ, motivele care au condus la emiterea acestuia, măsurile propuse, inclusiv notele de fundamentare transmise de către reclamantă și motivele pentru care au fost respinse o parte din solicitările acesteia, se detaliază motivele și calculele ce au fundamentat prețurile și cantitățile stabilite prin decizia contestată.

Având în vedere cuprinsul referatului de aprobare, care prezintă în mod clar și neechivoc raționamentul instituției emitente, pe de o parte decizia și referatul de aprobare au permis reclamantei cunoașterea motivelor care au stat la baza emiterii deciziei și a celor stabilite prin aceasta și, pe cale de consecință, au permis formularea acțiunii în anulare, iar pe de altă parte este posibilă exercitarea controlului de legalitate a deciziei de către instanța de judecată. În raport de aceste considerente, în mod corect s-a constatat că este nefondat motivul de nelegalitate a deciziei pentru nemotivare.

Motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă privind faptul că instanța de fond în mod nelegal a reținut că pârâta A.N.R.E. a stabilit în mod corect că la determinarea prețului reglementat nu se iau în considerare și costurile fixe suportate de reclamantă este nefondat.

Susține recurenta că art. 44 din Metodologie trebuie interpretat prin coroborare cu dispozițiile art. 39 și urm., rezultând în mod clar că prețul pentru fiecare tip de STS se determină prin raportare atât la costurile fixe unitare, cât și la costurile unitare specifice, nu doar prin raportare la costurile specifice, cum a reținut instanța de fond, în caz contrar prevederile Metodologiei ar încălca dispozițiile Legii nr. 123/2012, act normativ în temeiul căruia a fost emisă Metodologia și ale cărui prevederi ar fi trebuit respectate la elaborarea acesteia, fiind evident că și costurile fixe unitare sunt costuri justificate economic, fapt dovedit chiar de A.N.R.E., care le include în stabilirea tarifului pentru celelalte STS.

Înalta Curte reține că dispozițiile Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 stabilesc cadrul de reglementare pentru desfășurarea activităților în sectorul energiei electrice și al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiții de accesibilitate, disponibilitate și suportabilitate și cu respectarea normelor de siguranță, calitate și protecție a mediului.

Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, "Prețurile și tarifele reglementate pentru activitățile de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice și a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum și pentru activitatea prestată de operatorul pieței de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităților respective, cheltuielile pentru dezvoltare și protecția mediului, precum și o cotă rezonabilă de profit", iar potrivit art. 79 alin. (4) lit. b), "(4) Principiile ce stau la baza stabilirii preț