ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1735/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.08.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.:

- anularea Răspunsului nr. x/16.02.2021 și obligarea pârâtei ANRE la acordarea, către societatea reclamantă, a acreditării și a dreptului de a primi și tranzacționa certificate verzi aferente energiei produse de societate pentru perioada 01.08.2020 -14.10.2020;

- obligarea pârâtei Transelectrica la înregistrarea societății în Registrul de evidență al beneficiarilor de certificate verzi și a certificatelor emise și emiterea de certificate verzi pentru perioada 01.08.2020 -14.10.2020.

Prin sentința civilă nr. 1821 din 17 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Compania Națională de Transport al B. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1821 din 17 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, partea recurentă arată că a dobândit de la C. S.R.L., în baza unei operațiuni de transfer de active, dreptul de proprietate asupra activului Parcului fotovoltaic D., jud. Timiș, transferul de active fiind făcut conform art. 44 din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 12/2015, în condițiile în care operațiunea este supusă Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.

Prin contractul de transfer de active nr. x/23.07.2020 s-a stabilit expres la art. 3.4 lit. b), coroborat cu art. 1.2, că toată energia electrică produsă de parcul fotovoltaic și certificatele verzi aferente se cuvin societății recurente începând cu data de 01.08.2020, dată la care transferul de proprietate a devenit efectiv.

Precizează că la data de 03.08.2020 s-a depus documentația la ANRE pentru emiterea deciziei de acreditare, însă Decizia de acreditare nr. 1846 a fost emisă de ANRE abia la data de 14.10.2020.

Prin adresa nr. x/13.11.2020, recurenta a solicitat sprijinul ANRE în vederea valorificării energiei produse de la data de 01.08.2020 până la data adresei și a certificatelor verzi aferente acestei producții, iar prin răspunsul ANRE nr. x/21.12.2020, aceasta a stabilit în mod nelegal că societatea recurentă nu poate beneficia de certificate verzi pentru perioada 01.08.2020 - 14.10.2020.

Recurenta critică și faptul că instanța de fond a reținut că dreptul său de a beneficia de certificate verzi se naște doar de la momentul emiterii deciziei de acreditare și că, în speță, contractul de transfer de active nu este opozabil ANRE.

Consideră că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a art. 5 alin. (3) și art. 9 alin. (5) din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 179/2018, coroborate cu cele ale Ordinului nr. 12/2015, ale Ordinului nr. 4/2015, ale Legii 123/2012 și ale Legii nr. 220/2008, dat fiind faptul că, într-o asemenea interpretare, s-ar ajunge la concluzia că, pentru perioada 01.08.2020 - 14.10.2020, recurenta avea dreptul la certificate verzi, dar nu le putea tranzacționa.

Astfel, certificatelor verzi le lipsește una dintre componentele prevăzute de lege (posibilitatea de a fi tranzacționate), ceea ce reprezintă, în opinia recurentei, o încălcare a dispozițiilor art. 2 lit. h) și ale art. 4 și art. 6 din Legea nr. 220/2008, deși nu acesta a fost scopul urmărit de legiuitor.

Mai mult, Legea nr. 220/2008 (art. 6) și Ordinul ANRE nr. 4/2015 reglementează expres dreptul "producătorului-proprietar" de a beneficia, pe toată perioada, de certificatele verzi cuvenite pentru energia produsă, însă instanța a ignorat faptul că recurenta era, începând cu data de 01.08.2020, producătorul-proprietar al parcului fotovoltaic.

Consideră că, din momentul în care a devenit proprietar (01.08.2020), prin transfer de active, în privința întregii activități, care s-a desfășurat neîntrerupt în baza licențelor și acreditărilor existente, trebuia să beneficieze de certificatele verzi, câtă vreme obiectul transferului de active consta din întregul drept de proprietate asupra Parcului fotovoltaic D., ceea ce presupune că s-au cesionat către recurentă toate drepturile, licențele, avizele, autorizațiile, agrementele, acreditările, aprobările, contractele, precum și certificatele verzi, ce reprezintă componente ale activului "Parcul fotovoltaic D.".

Susține că dreptul de a beneficia de certificatele verzi a existat neîntrerupt, o atare existență a dreptului neputând depinde de momentul emiterii deciziei de acreditare de către ANRE, astfel că, potrivit art. 44 alin. (1) lit. b) din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 12/2015, avea dreptul de a exploata capacitatea energetică de la data emiterii licenței provizorii și transferului efectiv al D., respectiv 01.08.2020, motiv pentru care apreciază că refuzul intimatei -pârâte ANRE de a-i elibera certificatele verzi este nelegal și nejustificat.

În ceea ce privește operațiunea de transfer de active, prin care a devenit proprietar al Parcului fotovoltaic D., arată că aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 44 din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 12/2015, operațiunea fiind supusă Legii nr. 123/2012, la data de 17.06.2020 obținând Licența provizorie nr. 2224/17.06.2020 emisă de ANRE, astfel că este nelegală concluzia instanței de fond conform căreia contractul de transfer de active nu este opozabil ANRE, cu atât mai mult cu cât transferul efectiv al parcului și al capacităților energetice s-a făcut la 31.07.2020, iar pe de altă parte, doar după efectuarea efectivă a transferului, a avut dreptul să solicite emiterea deciziei de acreditare, motiv pentru care la data de 03.08.2020 a depus la ANRE documentația pentru emiterea acesteia.

Arată că legislația incidentă (art. 5 alin. (3), art. 9 alin. (5) din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 179/2018, coroborat cu Ordinul nr. 12/2015, Ordinul nr. 4/2018 și legislația primară - Legea nr. 123/2012 și Legea nr. 220/2018) trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, respectiv ca, în cazul unui transfer de active, decizia de acreditare să acopere și perioada de la data transferului până la data emiterii deciziei de acreditare, cu atât mai mult cu cât vânzătoarea parcului, societatea C. S.R.L., deținea Decizia de acreditare nr. 2578/04.09.2013, iar producția de energie electrică în D. nu a fost niciodată întreruptă pe parcursul operațiunii de transfer de active sau ulterior și energia a fost livrată în Sistemul Energetic National (SEN).

Apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a art. 6 alin. (8) din Legea nr. 220/2008, având în vedere că fostul proprietar a obținut decizia de acreditare de la darea în funcțiune a centralei, iar art. 9 alin. (5) din Anexa la Ordinului ANRDE nr. 179/2018 prevede expres dreptul acesteia de a beneficia de certificatele verzi pe întreaga perioadă, inclusiv de la data efectivă a transferului de active până la emiterea deciziei de acreditare, text de lege aplicabil în prezenta cauză.

4.1. Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii recurate.

În esență, susține că instanța de fond a interpretat în mod judicios probatoriul administrat și a făcut o aplicare corectă a normelor de drept material substanțial incidente.

Susține că până la data de 14.10.2020, societatea C. S.R.L. a avut dreptul să beneficieze de certificatele verzi aferente energiei electrice produse în D., iar, după această dată, recurenta a dobândit dreptul să beneficieze de acestea, având în vedere Decizia de acreditare nr. 1846/14.10.2020, emisă de către ANRE, la emiterea căreia și-a încetat aplicabilitatea Decizia ANRE nr. 2578/04.09.2013, prin care s-a acordat acreditarea societății C. S.R.L.

Mai arată că Decizia de acreditare nr. 1846/14.10.2020 a fost emisă în interiorul termenului stabilit de către legiuitor în acest scop, respectiv în termen de 30 de zile de la data la care documentația de modificare a acreditării a fost completă, conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi.

De asemenea, față de cele susținute de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, arată că, în ceea ce privește contractul nr. x/23.07.20202, cesiunea intervenită nu include și dreptul de a beneficia de certificatele verzi, preluarea acreditării realizându-se numai în conformitate cu prevederile Legii nr. 220/2008 și ale Regulamentului aprobat prin Ordinul ANRDE nr. 179/2018.

Precizează că doar producătorul acreditat poate beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi, contractul de transfer active de care se prevalează partea adversă nefiind opozabil ANRE pentru ca aceasta să beneficieze de certificatele verzi.

Consideră că nu poate fi reținută susținerea recurentei-reclamante în sensul că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (5) din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 179/2018, din moment ce recurenta nu se află într-una dintre situațiile stabilite prin aceste prevederi, respectiv nu a intervenit o perioadă de suspendare la cerere, aprobată de către ANRE sau din motive imputabile acesteia.

4.2 În cauză a depus întâmpinare și intimata – pârâtă Compania Națională de Transport al B. S.A., prin care a invocat, în principal, teza neîncadrării argumentelor exhibate de recurenta – reclamantă în memoriul de recurs în categoria motivelor de nelegalitate, ci în cea a criticilor de netemeinicie, iar, pe fondul cauzei, a evocat caracterul conform cu prevederile normative incidente litigiului pendinte a modului în care instanța de fond a interpretat și aplicat normele de drept material, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, normele legale incidente și apărările expuse în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. ("Transelectrica") anularea Răspunsului nr. x/16.02.2021, obligarea pârâtei ANRE la acordarea către societatea reclamantă a acreditării și a dreptului de a primi și tranzacționa certificate verzi aferente energiei produse de societate pentru perioada 01.08.2020 - 14.10.2020 și obligarea pârâtei Transelectrica la înregistrarea societății în Registrul de evidență a beneficiarilor de certificate verzi și a certificatelor emise și emiterea de certificate verzi pentru perioada 01.08.2020 -14.10.2020.

Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Compania Națională de Transport al B. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu se relevă incidența motivului de casare invocat.

În esență, recurenta-reclamantă susține că este îndreptățită la recunoașterea certificatelor verzi aferente energiei produse de societate pentru perioada 01.08.2020 -14.10.2020, cuprinsă între data la care transferul de proprietate ce a operat ca urmare a încheierii contractului de transfer de active nr. x/23.07.2020 a început să își producă efectiv efectele și data emiterii deciziei de acreditare de către ANRE.

Cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă consideră că, în virtutea transferului dreptului de proprietate, i-a fost transferat și dreptul de a beneficia de certificatele verzi aferente producției de energie pentru perioada anterioară emiterii de către ANRE a deciziei de acreditare.

În vederea soluționării problemei de drept incidente, Înalta Curte constată că se impun a fi reținute următoarele dispoziții legale:

Art. 3 alin. (3) din Legea nr. 220/2008: "Sistemul de promovare stabilit de prezenta lege se aplică producătorilor pentru energia electrică produsă din surse regenerabile, inclusiv pentru energia electrică produsă pe perioada de probă, în baza deciziei de acreditare emise de ANRE".

Art. 6 alin. (8) din Legea nr. 220/2008: "Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie beneficiază de certificate verzi conform prevederilor deciziei de acreditare emise de ANRE în baza regulamentului prevăzut la alin. (6) lit. a), începând cu data emiterii acesteia".

Art. 3 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de modificare, suspendare, întrerupere și retragere a acreditării acordate centralelor electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie, precum și de stabilire a drepturilor și obligațiilor producătorilor de energie electrică acreditați, aprobat prin Ordinul ANRDE nr. 179/2018, emis în temeiul Legii nr. 220/2008: "acreditare - acordarea dreptului unui operator economic de a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru energia electrică produsă și livrată de un grup/o centrală electrică pe care îl/o deține, de producere a energiei electrice utilizând sursele regenerabile de energie/tehnologiile de producere a energiei electrice prevăzute în anexa nr. 1, pe o perioadă stabilită în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după obținerea de către acesta a licenței pentru exploatarea comercială a capacităților de producere a energiei electrice, în situația în care legea impune obligația obținerii acestei licențe, în baza unei decizii emise de către ANRE".

Art. 9 alin. (5) din același Regulament: "(5) Emiterea de către ANRE a deciziei de acreditare a unui grup electric/unei etape dintr-o centrală/unei centrale electrice pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi conferă operatorului economic acreditat dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prin CV în vigoare la data emiterii primei decizii de acreditare a grupului electric/etapei din centrală/centralei electrice respective, pe întreaga perioadă de aplicare a sistemului de promovare prin CV prevăzută la art. 3 alin. (2) din Lege, indiferent dacă ulterior emiterii primei decizii de acreditare au intervenit perioade de suspendare la cerere motivată și aprobată de ANRE sau din motive neimputabile acestuia sau de întrerupere a deciziei de acreditare din motive neimputabile acestuia".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale anterior enunțate reiese că legiuitorul a înțeles să condiționeze dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi de emiterea deciziei de acreditare de către ANRE, respectiv de momentul la care o asemenea decizie a fost emisă.

De altfel, nicăieri în cuprinsul textelor de lege de mai sus nu se prevede nici explicit și nici implicit că dreptul de a beneficia de certificate verzi ar putea lua naștere odată cu transferul dreptului de proprietate asupra activelor.

Astfel fiind, instanța de fond a reținut în mod corect că dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi este conferit de lege doar producătorului acreditat prin decizia ANRE, contractul de transfer de active în temeiul căruia reclamanta a devenit proprietarul Parcului fotovoltaic D. neavând drept efect, în planul sferei de reglementare generate de prevederile legale indicate supra, și transferul acreditării de la societatea C. S.R.L. la societatea reclamantă.

Simpla deținere a calității de producător pentru energia electrică produsă din surse regenerabile nu este suficientă pentru a beneficia de sistemul de promovare stabilit prin Legea nr. 220/2008, fiind necesară și deținerea unei acreditări emise de ANRE.

Modificarea titularului acreditării se realizează doar în modalitatea expres reglementată de textele normative indicate în precedent, printr-o decizie emisă de pârâtă în condițiile Legii nr. 220/2008 și ale Regulamentului aprobat prin Ordinul ANRDE 179/2018, iar nu urmare perfectării unui acord de voințe între entități private (precum reclamanta și societatea C. S.R.L.). Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut că deținerea unei licențe provizorii pentru exploatarea comercială a capacităților de producție a energiei electrice nu conferă dreptul de a primi certificate verzi în perioada anterioară emiterii deciziei de acreditare nr. 1846/14.10.2020, ci reprezintă doar condiția premisă reglementată în definiția dată prin Ordinul ANRDE nr. 179/2018 noțiunii de "acreditare", ce se impune a fi îndeplinită pentru a beneficia de sistemul de promovare prevăzut de Legea nr. 220/2008.

În raport de aspectele indicate în precedent, nici susținerea recurentei-reclamante referitoare la faptul că transferul de active a fost realizat conform art. 44 din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 12/2015, respectând procedura legală, nu poate fi valorificată în sensul antamat de către recurentă, fiind, astfel, nefondată teza conform căreia efectuarea transferului de active cu respectarea dispozițiilor legale ar da dreptul la obținerea certificatelor verzi de la data operării transferului de active.

De asemenea, nici argumentația recurentei-reclamante în sensul că instanța de fond ar fi aplicat greșit dispozițiile art. 9 alin. (5) din Regulamentul de modificare, suspendare, întrerupere și retragere a acreditării acordate centralelor electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie, precum și de stabilire a drepturilor și obligațiilor producătorilor de energie electrică acreditați, aprobat prin Ordinul ANRDE nr. 179/2018 nu este una aptă a genera reformarea hotărârii recurate, în condițiile în care acest text de lege vorbește de emiterea, de către ANRE, a deciziei de acreditare a unui grup electric/unei etape dintr-o centrală/unei centrale electrice în ipoteza în care ulterior emiterii primei decizii de acreditare au intervenit perioade de suspendare la cerere motivată și aprobată de ANRE sau din motive neimputabile acestuia sau de întrerupere a deciziei de acreditare din motive neimputabile acestuia. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că ipotezele anterior enunțate nu sunt incidente în speță, astfel că textul de lege indicat supra nu este aplicabil în cauză.

Concluzionând, Înalta Curte reține că data transferului de active este anterioară datei deciziei de acreditare, însă, cum decizia de acreditare este documentul care atestă intrarea în schema de promovare prin certificate verzi, recurenta-reclamantă nu poate emite pretenții pentru obținerea și emiterea acestor certificate anterior datei emiterii deciziei de acreditare și nici pentru înregistrarea în registrul de evidență al beneficiarilor de CV și a CV emise, întrucât acordarea certificatelor se face doar în baza deciziei de acreditare emise de către ANRE, începând cu data la care aceasta a fost emisă.

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței civile nr. 1821 din 17 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin prisma criticilor aduse de recurentă și subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1821 din 17 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.