ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3028/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 29.07.2014 reclamanta Compania Națională de Transport al A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat instanței:

- modificarea ordinului ANRE nr. 51/26.06.2014 privind aprobarea tarifului mediu pentru serviciul de transport, a tarifului pentru serviciul de sistem si a tarifelor zonale aferente serviciului de transport, practicate de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. si de abrogare a anexei nr. 1 la Ordinul președintelui ANRE nr. 96/2013 privind aprobarea tarifului mediu pentru serviciul de transport, a tarifului pentru serviciul de sistem, a tarifelor zonale aferente serviciului de transport si a tarifelor pentru energia electrica reactiva, practicate de operatorii economici din cadrul sectorului energiei electrice (denumit in continuare "Ordinul ANRE nr. 51/2014");

- emiterea un nou ordin, în conformitate cu solicitarea reclamantei.

În ședința publică de la 6.11.2018 societatea B. S.A. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, solicitând încuviințarea în principiu, iar pe fondul cauzei, să se constate inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată și, în subsidiar, că cererea de chemare în judecată este nefondată.

În apărare, intervenienta a arătat că reclamanta a solicitat fie modificarea ordinului contestat, fie obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin, ambele solicitări fiind inadmisibile în condițiile art. 18 alin. (1) din legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, intervenienta a arătat că acțiunea nu este întemeiată întrucât recalcularea coeficientului beta ar conduce la prejudicierea beneficiarilor serviciului de transport al energii electrice, iar modalitatea de stabilire a coeficientului rămâne la aprecierea ANRE.

În ședința din data de 22.01.2019, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. B. S.A.

Prin sentința civilă nr. 362 din data de 06.10.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Transport al A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și intervenienta B. S.A., ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 362 din data de 06.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Transport al A. S.A..

În dezvoltarea criticilor formulate, încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată a fost dată că aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) lit. a), n), o) și p) din Legea nr. 554/2004, precum și a dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 123/2012.

În opinia recurentei-reclamante, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că a fost dovedită în cauză vătămarea intereselor sale legitime prin emiterea ordinului contestat, care încalcă prevederile art. 76 din Legea nr. 123/2012, în sensul că nu sunt recunoscute costurile justificate și cota de profit solicitată.

A învederat recurente-reclamantă că parametrul Beta, așa cum a fost evaluat de autoritatea de reglementare intimată este diferit față de valorile determinate de recurenta-reclamantă și transmise intimatei cu adresa nr. x/1.04.2014.

Astfel, modul de aplicare a dispozițiilor art. 51 din Metodologie de către intimată, prin stabilirea paramentului Beta la valoarea de 0,43, ceea ce conduce la o valoare a RRR de 7,7%, determină prejudicii pentru recurenta-reclamantă în valoare estimată de 138,4 mil RON, cu impact semnificativ asupra intereselor financiare ale societății recurente, ca urmare a nerealizării scopului de a obține profitul scontat în vederea îndeplinirii obiectivelor și indicatorilor preconizați în Planul de administrare, a programului investițional și de mentenanță necesar pentru asigurarea siguranței Sistemului Energetic Național.

A mai arătat că, sentința instanței de fond este nelegală, întrucât instanța de fond nu a analizat solicitarea recurentei-reclamante de recalculare a valorii RRR folosind același procent de 8,52 stabilit de autoritatea intimată pentru anul 2013 și semestrul I 2014.

Solicitarea recurentei-reclamante ține seama de modelul de afaceri al acesteia, tip monopol natural reglementat în sectorul energiei electrice, care corespunde profilului standard al unui OTS, profitabilitatea activității de transport a energiei electrice fiind dată de rentabilitatea bazei reglementate a activelor, care depinde de rata reglementată a rentabilității (RRR) și de baza reglementată a activelor (BAR).

În acest context, a arătat că coeficientul Beta (beta) este parametrul care diferențiază semnificativ cele două rezultate, dincolo de valoarea celorlalte elemente care intră în componența parametrului RRR (costul capitalului propriu, costul capitalului împrumutat și structura capitalului).

Ținând cont de faptul că recurenta-reclamantă este listată din anul 2006 la Bursa de Valori București, în determinarea parametrului Beta ar fi trebuit urmărită evoluția zilnică a acțiunilor TEL în comparație cu indicele BET-C (indice compozit care include toate companiile listate pe piața reglementată BVB, Categoria I și II, cu excepția SIF-urilor, și în care sunt incluse și acțiunile CNTEE Transelectrica SA), începând de la listare până la 20 iunie 2014, metoda fiind utilizată în conformitate cu practicile internaționale recunoscute și teoria financiară academică. Astfel valoarea rezultată în urma calculului efectuat de CNTEE Transelectrica S.A. pentru indicatorul BETA este de 1,0354, ceea ce indică că acțiunea TEL a reacționat sincron cu mișcările pieței de capital. O valoare de 0,43 stabilită de autoritatea intimată pentru parametrul Beta ar arăta că acțiunea TEL este defazată față de mișcările pieței de capital, lucru contrazis de statisticile prezentate de Bursa de Valori București care indică o valoare apropiată de 1.00. Recurenta-reclamantă a subliniat faptul că reducerea valorii ratei reglementate a rentabilității de la 8,52% la 7,7% reprezintă o reducere cumulată a profitului reglementat al companiei de aproximativ 138 mil RON, pe parcursul celor cinci ani ai perioadei de reglementare.

Totodată, a arătat că nu urmărește creșterea profitului ca pe un scop în sine, ci în mod legitim obținerea unui nivel adecvat al profitului prin asigurarea premiselor obținerii unei profitabilități rezonabile situată în linie cu așteptările furnizorilor de capital, care să asigure o performanță financiară necesară accelerării programului de investiții.

Recurenta-reclamantă a învederat că factorului determinant care a condus la rezultate semnificativ diferite între valoarea RRR evaluată de intimată și cea evaluată de recurenta-reclamantă este localizat la nivelul coeficientului Beta, invocând inadecvanța utilizării metodei indirecte pentru evaluarea coeficientului Beta utilizată în studiul elaborat de Renaissance Advisor, pe baza căruia intimata a fundamentat decizia cu privire la valoarea RRR. În opinia recurentei-reclamante, metoda adecvată pentru determinarea coeficientului Beta este metoda directă, având în vedere caracterul direct observabil și măsurabil al datelor care intră în calculul coeficientului.

A arătat, de asemenea, că o modificare a valorii ratei reglementate a rentabilității cu aproape două puncte procentuale nu ar avea un impact major asupra consumatorilor finali, în condițiile în care ar genera o creștere cuprinsă între 0,31% în cazul RRR și 8,52%% respectiv de 0,37% în cazul valorii RRR de 9,87% pentru consumatorii casnici de tip "Da" (cu un consum mediu anual de energie electrică sub 1000 Kwh). În cazul consumatorilor industriali, majorarea ar fi cuprinsă între 0,45% și 0,53% în funcție de cele două valori ale RRR invocate de recurenta-reclamantă.

A învederat și faptul că, în dosar au fost efectuate două expertize tehnice în specialitatea financiară - investiții financiare și alte entități de valoare imobiliare, în ambele rapoarte valorile determinate de către experți pentru coeficientul Beta fiind apropiate de cea determinată și de societatea recurentă- reclamantă, respectiv de 1,0237/1,0187 față de 0,43 stabilită de autoritatea intimată.

În concluzie, a arătat recurenta-reclamantă că, deși se află într-o poziție de monopol natural, aceasta nu înseamnă că nu este supusă riscurilor, ca orice altă companie, risc comensurat de factorul Beta.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 5.10.2021, intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

În esență, a arătat că autoritatea de reglementare a respectat Metodologia de stabilire a tarifelor pentru servicii de transport al energiei electrice aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 53/2013, analiza și decizia asupra tuturor elementelor care contribuie la determinarea tarifului mediu pentru servicii de transport fiind atributul exclusiv al autorității intimate, care are dreptul, dar și obligația de a lua în considerare o creștere rezonabilă a tarifului astfel încât să nu fie afectați consumatorii finali.

Totodată, a învederat că prin tariful aprobat recurenta-reclamantă are asigurate veniturile necesare realizării planului de investiții asumat pentru perioada a treia de reglementare, stabilite cu luarea în considerare a rentabilității capitalului calculată la 7,7%.

În opinia intimatei, stabilirea unei valori a coeficientului Beta doar pe baza datelor specifice recurentei-reclamante, fără a ține seama de valorile specifice ale acestui coeficient în companiile echivalente din sectorul utilităților din Europa, dar și de metodele aplicate de alte autorități de reglementare în condiții similare ar fi condus la o maximizare nejustificată a profitului recurentei-reclamante datorită poziției de monopol absolut pe care îl deține pe piața din România, în detrimentul celor 8,8 milioane de consumatori de energie electrică care ar fi suportat costuri mai mari decât ar fi rezonabil.

A mai arătat că, în reglementarea activității recurentei-reclamante nu există o obligație legală în sarcina intimatei de a lua în considerare listarea companiei la bursă și, prin urmare, asigurarea unui anumit nivel de profit pentru acționari, ci există obligația ANRE de a aplica prevederile legale, urmărind în principal modul de realizare a obligațiilor legale ale acestei companii, în calitate de operator de transport și de sistem, legate de prestarea serviciului public de transport pentru toți utilizatorii rețelelor electrice de transport, pe bază de criterii obiective, determinate într-o manieră transparentă și care acoperă doar costurile justificate economic, în conformitate cu prevederile art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 5.10.2021, intimata-intervenientă accesorie B. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând circumstanțele esențiale ale cauzei.

În esență, a arătat că nemulțumirea recurentei-reclamante nu se grefează pe modalitatea de calcul a parametrului Beta ci pe faptul că, în urma modificării altor parametri din calculul prețului de transport, acesta a înregistrat o scădere. În realitate, modificarea RRR de la 8,52% la 7,7% a fost dispusă de autoritatea de reglementare ca urmare a modificării valorii a doi parametri de calcul, respectiv nivelul dobânzii emisiunilor de obligațiuni de stat, adică rata rentabilității investițiilor fără risc pe termen de cinci ani, în medie de 5,06% față de 6% în calculul din 2013 (cu efect de reducere a RRR) și raportul capital împrumutat/capital propriu de 40%/60% față de raportul de 50%/50% în calcul din 2013 (cu efect de creștere a RRR).

În acord cu autoritatea în favoarea căreia a intervenit, a arătat că nu există temei legal care să prevadă stabilirea coeficientului Beta prin raportare la evoluția acțiunilor recurentei-reclamante, modalitatea de stabilire a acestui coeficient fiind lăsată de legiuitor la aprecierea autorității de reglementare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 11 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări și dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal Ordinul ANRE nr. 51/26.06.2014 din perspectiva stabilirii parametrului Beta la valoarea de 0,43 care a determinat o valoare a ratei reglementate a rentabilității (RRR) de 7,7%, ceea ce a condus la prejudicierea intereselor financiare ale societății recurente-reclamante.

Soluționând cauza, instanța de fond a găsit neîntemeiate toate criticile de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, reținând, în esență, că dreptul de apreciere al autorității intimate a fost exercitat cu respectarea limitelor de competență prevăzute de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite premisele unui exces de putere.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând vătămarea dreptului recurentei-reclamante prin încălcarea competenței prevăzută de lege de către autoritatea de reglementare sunt apreciate ca nefondate.

Înalta Curte reține că Legea nr. 554/2004, în art. 2 alin. (1) lit. n), definește excesul de putere ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

În analiza excesului de putere nu poate fi ignorată ideea că în raporturile de drept administrativ primează interesul public ce vizează realizarea competențelor autorităților publice.

Din această perspectivă, instanța de fond a sesizat în mod corect că autoritatea de reglementare beneficiază de o putere discreționară care presupune libertatea de apreciere de a acționa într-un sens sau altul în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor.

Astfel, autoritatea intimată, în calitatea sa de autoritate de reglementare, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007 are ca obiect de activitate "elaborarea, aprobarea și monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național necesar funcționării sectorului și pieței energiei electrice, termice și a gazelor naturale in condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor ".

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 33/2007 "ANRE este abilitată cu următoarele atribuții și competențe în sectorul energiei electrice și energiei termice produse în cogenerare: aprobă tarifele reglementate pentru serviciile de transport și de distribuție a energiei electrice și termice, pentru serviciul de sistem, precum și tarifele de racordare la rețelele de transport și distribuție, în conformitate cu prevederile metodologiilor de stabilire a tarifelor" .

Conform art. 76 alin. (1) din Legea nr. 123/2012 prețurile și tarifele reglementate pentru activitățile de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice și a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum și pentru activitatea prestată de operatorul pieței de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităților respective, cheltuielile pentru dezvoltare și protecția mediului, precum și o cotă rezonabilă de profit.

În raport de dispozițiile legale sus arătate, se poate concluziona că la stabilirea prețurilor și tarifelor reglementate pentru activitatea de transport a energiei electrice, autoritatea publică trebuie să aibă în vedere costurile justificate economic care să corespundă cerințelor prudenței, eficienței și celor mai bune condiții de piață, precum și o cotă rezonabilă de profit.

Înalta Curte reține că Metodologia de stabilire a tarifelor pentru servicii de transport a energiei electrice a fost aprobată prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 53/2013, iar Metodologia de stabilire a tarifelor pentru servicii de sistem a fost adoptată prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 87/2013, ambele acte administrative cu caracter normativ fiind adoptate în baza Legii nr. 123/2012 și a O.U.G. nr. 33/2007, acte normative cu forță juridică superioară.

Din examinarea prevederilor cuprinse în cele două acte normative rezultă că, atât venitul pentru serviciul de transport aferent fiecărei perioade tarifare a unei perioade de reglementare, cât și tariful pentru servicii de transport se determină în raport de criteriile expres prevăzute în cuprinsul metodologiilor.

Or, în cadrul criticilor formulate prin cererea de chemare în judecată, dar și în recurs, recurenta-reclamantă nu precizează în mod concret erorile de calcul săvârșite de autoritatea de reglementare sau care este textul din metodologiile de calcul nesocotit la adoptarea valorii parametrului Beta, susținând doar prejudicierea intereselor financiare ale societății prin luarea în considerare în proiecția de tarife pentru perioada a treia de reglementare a parametrului de calcul RRR (rata reglementată a rentabilității) la o valoare mai mică decât așteptările sale.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut instanța de fond că recurenta-reclamantă nu a criticat valoarea celor doi parametri și nici modalitatea de calcul reglementată prin metodologiile sus arătate, în condițiile în care examenul de legalitate a unui act administrativ unilateral, fie individual, fie normativ se realizează numai prin prisma legii sau a altui act, chiar infralegislativ, cu forță juridică superioară.

Simpla invocare a faptului că în determinarea parametrului Beta, autoritatea intimată ar fi trebuit să urmărească evoluția zilnică a acțiunilor Transelectrica în comparație cu indicele BET-C, fără a arăta temeiul legal nesocotit de autoritate nu poate conduce la nelegalitatea Ordinului nr. 51/2014.

De altfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autoritatea intimată a utilizat parametrul Beta cu valoarea de 0,43 și pentru perioada anterioară de reglementare, modificarea valorii parametrului RRR (de la 8,52% la 7,7%) producându-se nu ca urmare a modificării parametrului Beta, ci a altor doi indicatori, respectiv: nivelul dobânzii emisiunilor de obligațiunii de stat și raportul capital împrumutat/capital propriu.

Important de menționat faptul că, pentru cea de a treia perioadă de reglementare stabilirea valorii RRR s-a aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 51/2014 și s-a efectuat cu respectarea prevederilor Secțiunii 10 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de transport al energiei electrici, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 53/2013.

Astfel, rata dobânzii emisiunilor de stat a fost redusă de ANRE având în vedere nivelul ratei pentru emisiunile pe piața primară cu maturitate la 5 ani, la începutul anului 2014, raportul capitalului propriu/capital împrumutat fiind acceptat la nivelul solicitat de recurenta-reclamantă, având în vedere bilanțul contabil de la data de 31.12.2013.

Criticile recurentei-reclamante în sensul că autoritatea intimată nu a luat în considerare faptul că recurenta-reclamantă a fost listată la bursă și nici caracterul direct observabil al evoluției prețului acțiunilor Transelectrica și al indicilor bursieri nu pot fi primite, întrucât Metodologia de stabilire a tarifelor pentru servicii de transport a energiei electrice nu reglementează o formulă pentru stabilirea coeficientului Beta. Potrivit art. 51, secțiunea 10 din cuprinsul metodologiei sus menționate, coeficientul Beta reprezintă valoarea riscului unei investiții, valoare inclusă în formula de calcul a ratei reglementate a rentabilității.

Nici criticile cu privire la metoda de evaluare a coeficientului Beta în cadrul studiului autorității de reglementare nu pot fi primite, de vreme ce metodologia de calcul nu reglementează o modalitate de evaluare, autoritatea intimată având facultatea de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile în vederea atingerii scopului prevăzut de lege.

În acest context, stabilirea unei valori a coeficientului Beta doar pe baza datelor specifice recurentei-reclamante (abordarea directă) nu ar fi reflectat valoarea reală a riscului unei investiții, în condițiile în care recurenta-reclamantă este singurul operator care asigură serviciul de transport al energiei electrice, domeniu considerat de lege ca monopol natural.

Procedând astfel, autoritatea intimată ar fi nesocotit dispozițiile art. 3 lit. c) din Metodologia de calcul, conform cărora modalitatea de stabilire a veniturilor reglementate și de calcul a tarifelor pentru serviciul de transport al energiei electrice trebuie să asigure "prevenirea obținerii de către operatorul de transport și de sistem a oricăror avantaje posibile cauzate de poziția de monopol".

Or, recurenta-reclamantă, aflându-se într-o poziție de monopol natural, nu se confruntă cu aceleași riscuri pe care le au companiile listate la bursă, care își desfășoară activitatea pe piața liberă, astfel încât abordarea directă propusă de recurenta-reclamantă i-ar fi creat un avantaj injust, crescând în mod artificial tariful de transport prevăzut de aceasta.

Prin urmare, în stabilirea coeficientului Beta autoritatea de reglementare beneficiază de o marjă de apreciere, în limitele competenței sale, în raport cu realitatea socială și condițiile economice ale mediului local, în corelare cu condițiile reglementate și fără riscuri semnificative.

Din această perspectivă, se cuvine a fi arătat faptul că, în cuprinsul documentului - Reprezentarea regulamentului privind energia electrică și utilitățile din Europe - se arată că în ciuda metodelor ample de reglementare, un obiectiv pe care autoritățile europene îl au în comun este o dorință de obținere a unor servicii mai bune la prețuri mai mici sau echivalente, existând o tendință clară a autorității de reglementare de descreștere generalizată asupra ratei rentabilității. Această tendință descrescătoare reflectă o descreștere a componentei de datorie a profitului permis, precum și a primei de risc asociat cu activități regulate și o reponderare a componentei datoriei din gradul de îndatorare pentru a se potrivit cu structura de capital real a companiilor. Totodată, descreșterea reflectă și dorința autorității de reglementare de a ține pasul cu mediile economice.

În cadrul aceluiași studiu, referitor la coeficientul Beta se arată că reprezintă o chestiune de judecată locală, autoritatea de reglementare națională continuând să își aplice propria judecată în stabilirea acestui parametru pe baza opiniei lor unice cu privire la gradul relativ de risc asociat cu acest tip de activități în mediul local.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, reținând că referirile generice la prejudicierea societății nu sunt suficiente în susținerea nelegalității ordinului contestat, din moment ce Metodologiile de calcul conțin date concrete pentru fiecare element de cost, iar criticile recurentei-reclamante nu vizează eroarea de calcul prin raportare la metodologii, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință legală.

Pentru considerentele arătate, negăsind fondate criticile recurentei-reclamante, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională de Transport al A. S.A. împotriva sentinței nr. 362 din 6 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.