ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5635/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naționala de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) susținând că pârâta ar fi refuzat nejustificat să îi soluționeze o cerere. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să soluționeze sesizarea și să-i plătească despăgubiri și daune morale de 10.000 RON.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că la data de 14.05.2019 a primit pe e-mail răspuns la sesizarea sa adresată Guvernului cu privire la creșterea ilegala si abuziva a prețului energiei electrice de către B. în sensul că sesizarea a fost trimisa ANRE pentru dispunerea masurilor care se impun.

În drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. 1 din L. nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civile nr. 1398 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ANRE și excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare.

Totodată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca prescrisă.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1398 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudeca o nouă judecată la aceeași inastnță.

Criticile aduse de recurentul-reclamantt sentinței atacate vizează, în esență, următoarele aspecte:

Recurentul a arătat că, în ce privește excepția prescripției, aceasta este neîntemeiata, hotărârea fiind astfel nelegala, data cu încălcarea normelor de drept material, întrucât intimata ANRE nu mi-a răspuns niciodată de mai mult de 2 ani și jumătatate si nu a soluționat sesizarea acestuia.

De altfel, însuși pretinsul răspuns comunicat Guvernului este fraudulos, fiind un refuz nejustificat in sensul prev. de art. 2 (1) lit. i) din Legea nr. 554/04.

Mai învederează recurentul că Guvernul i-a comunicat adresa din 14.04.19 în 24.05.2019, iar după expirarea teermenului de 30 de zile de la aceasta data curge termenul pentru introducerea cererii de chemare in judecata, iar alin. (2) al art. 11 din L. nr. 554/04 menționează ca cererea poate fi introdusa in termen de 1 an de la comunicarea răspunsului sau formularea

De asemenea, recurentul a mai susținut că reprezentanta intimatei nu a făcut dovada exercitării legale a profesiei, respectiv ca este înscrisă in tabloul cu drept de exercitare al Curții de Apel București, atât cererile, întâmpinarea, cat si reprezentarea fiind lovite de nulitate, potrivit art. 54, 87 din Statutul profesiei, astfel ca hotărârea este lovita de nulitate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei au formulat întâmpinare în cauză prin care respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind în mod corect instanța de fond a aplicat cauzei în speță prescripția dreptului material la acțiune, prin raportare la momentul la care a fost formulată cererea de chemare în judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept încadrate, relativ la motivul de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de fond a efectuat o corectă interpretare și aplicare a legii referitor la modul de soluționare a cererii reclamantei încât, criticile evocate se vădesc a fi nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanțe, fiind reiterate considerațiunile reclamantului vizând nelegalitatea sentinție atacate, în manieră evident similară cu aspectele înfățișate deja prin apărările formulate la fond.

De asemenea, se reține că cele reclamate de către recurent sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Soluția pronunțată de instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu elementele de fapt ale speței, prin prisma cărora judecătorul a ajuns la concluzia că, în cauză, expirarea termenului legal de soluționare a cererii s-a produs la data de 24.06.2019, data de la care curge termenul de 6 luni, care se împlinește la data de 24.12.2019.

A mai reținut instanța fondului că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată la data de 23 ianuarie 2020, după expirarea termenului legal de prescripție.

Relativ la cel de-al doilea motiv de casare avut în vedere de către recurentă, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reluând succint situația de fapt, este de necontestat că, prin acțiunea judiciară inițiată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei ANRE la soluționarea cererii redirecționate de către Secretariatului General al Guvernului.

Recurentul -reclamant, prin adresa de e-mail x@x.ro la data de 24.04.2019 ca fiind o petiție și a comunicat-o, conform prevederilor art. 6 indice 1 din Ordonanța nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor către ANRE, .

Secretariatul General al Guvernului a calificat cererea, având în vedere că petiția se referă și la creșterea prețului energiei electrice, astfel cum reiese din documentul depus la dosar - fila x ds fond.

Or, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.

Așadar, de la finalizarea termenului de 30 de zile se naște dreptul la acțiune al reclamantului, care poate solicita obligarea autorității publice la emiterea răspunsului. Aceeași soluție referitoare la data de început a termenului de prescripție reiese din aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004.

Față de prevederile art. 11: "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; (...)

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. (...)

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."

Așa fiind, termenul de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a început să curgă doar de la data răspunsului la contestația administrativă, comunicat la data de 24.06.2019, astfel că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă.

Orice altă interpretare nu poate fi acceptată de instanța de control judiciar, care reține neîntemeiate criticile pe acest aspect formulate de recurent, întrucât legiuitorul a avut în vedere calculul termenului de prescripție începând cu data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin înlăturarea, în anumite situații, a caracterului obligatoriu al procedurii prealabile, în cazul actelor administrative asimilate, legiuitorul a înțeles să faciliteze accesul la justiție al persoanelor vătămate, iar nu să lipsească procedura prealabilă, atunci când este exercitată, de efectele sale.

Ca atare, 24.06.2019 este data de la care curge termenul de 6 luni, care se împlinește la data de 24.12.2019 iar reclamantul a înțeles să formuluze cererea de chemare în judecată la data de 23 ianuarie 2020, după expirarea termenului legal de prescripție.

În ceea ce privește critica recurentului-reclamant privind nelegala reprezentare a intimatei-pârâte în fața instanței de fond acesta nu poate fi reținută, în contextul în care din actele procedurale emanate de la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei reiese că acestea au fost semnate de către reprezentantul legal al acesteia, respectiv de către președintele în funcție a Autorității, iar excepția, pe baza căreia a fost soluționată cauza, a fost invocată prin întâmpinarea semnată de către președinte.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurentul-reclamant A., va respinge recursul formulat de acesta, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1398 din 14 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.