ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 555/2024

Ședința publică din data de 1 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 5.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României prin Premierul C. și Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, precizând că acțiunea are ca obiect: "comunicarea de informații de interes public cf Lg 544/2001 și despăgubiri", fiind scutită de orice taxă potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâților de a comunica măsurile luate față de abuzurile administrative majore comise de ANRE și intrarea imediată în legalitate prin comunicarea informațiilor solicitate și să le fie plătite de către pârâți despăgubiri de 4.000.000 RON.

Prin încheierea din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel București a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de recuzare formulată de petenții A. și B., ca netimbrată.

Prin sentința civilă nr. 338 din 23 februarie 2023, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii și sentinței menționate la pct. I.2 au declarat recurs reclamanții A. și B..

4.1. Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

4.2. Legal citat, intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, fiind o hotărâre prin care instanța de judecată și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București în raport de prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

În situația hotărârilor de declinare a competenței sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă insatanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Așadar, recurenții au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.

Cât privește recursul formulat împotriva încheierii din 6 decembrie 2023, prin care curtea de apel a respins cererea de recuzare, ca netimbrată, se reține că, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Având în vedere că hotărârea prin care s-a soluționat cauza (sentința civilă nr. 338/23.02.2023) nu este o hotărâre definitivă, ci este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deoarece prin aceasta nu s-a soluționat fondul cauzei, fiind o hotărâre de dezînvestire a instanței în favoarea celei competente să soluționeze fondul, instanța de control constată că recurenții nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate și, prin urmare, recursul formulat împotriva acestei încheieri este, de asemenea, inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. și B. împotriva încheierii din 6 decembrie 2022 și împotriva sentinței civile nr. 338 din 23 februarie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 1 februarie 2024.