ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4325/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4325/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 31.10.2017, reclamanții A. și B. au formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglemenare în Domeniul Energiei cerere de obligare comunicare informații de interes public, conform Legii nr. 544/2001.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 563 din 13 februarie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglemenare în Domeniul Energiei, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii pronunțate cu ignorarea probelor din dosar și a cuantumului prejudiciului solicitat a fi acoperit (2.000.000 RON), care atrăgeau competența curții de apel și nu a tribunalului.
Apărările formulate de intimată
Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității recursului, prin prisma dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința publică din data de 10.09.2020, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(1)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:
"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurenților de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 28.11.2018 s-a dispus citarea acestora cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.
De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenții nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.
Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși au fost legal citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare a actelor de procedură de la filele x, recurenții A. și B. nu au respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune aplicarea sancțiunii anulării căii de atac.
Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 563 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2020.