ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3823/2022

Cererea de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.07.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Compania Națională de Transport al Energiei Electrica "Transelectrica" S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind prețul și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A.; obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare de 2.669,91 RON/pe fiecare oră de funcționare în regim de compensator sincron din B. și C., valoare care să includă costurile suportate de societate și o cotă de profit reglementat; obligarea pârâtei A.N.R.E. să plătească reclamantei Hidroelectrica sumele reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a efectelor Deciziei Președintelui ANRE nr. 906/22.06.2017 privind și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem, sumă la care se adaugă dobânda legală raportată la pierderea suferită, prejudiciu aferent perioadei 21.07.2017-30.06.2018. 1.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.02.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu paratele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A,. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: anularea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind prețul și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A.; obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care sa se aprobe prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare de 3.138,59 RON/pe fiecare ora de funcționare, în regim de compensator sincron din B. si C., valoare care să includă costurile suportate de societate și o cotă de profit reglementat; obligarea pârâtei A.N.R.E. să plătească reclamantei Hidroelectrica sumele reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a efectelor Deciziei Președintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei nr. 906/22.06.2017 privind prețul și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem, sumă la care se adaugă dobânda legală, raportată la pierderea suferită, prejudiciu aferent perioadei 01.07.2018 - 31.08.2018. 1.

Prin încheierea de ședință din data de 14.02.2019, a fost admisă excepția de conexitate și s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2017. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 108 din data de 1 aprilie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca fiind neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.T.E.E Transelectrica S.A., invocată în cadrul dosarului conex nr. x/2019 și a respins cererea principală, precum și cererea de chemare în judecată din dosarul conex formulate de către reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., ca fiind neîntemeiate. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile indicate la punctul I.2 anterior a declarat recurs reclamanta A. S.A, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și: - anularea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind prețul și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem, furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A.; obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare de 2.669,91 RON/pe fiecare oră de funcționare în regim de compensator sincron din B. și C., valoare care să includă costurile suportate de societate și o cotă de profit reglementat; - obligarea intimatei A.N.R.E. la plata către recurentă a sumele reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a efectelor Deciziei Președintelui ANRE nr. 906/22.06.2017 privind și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem, sumă la care se adaugă dobânda legală raportată la pierderea suferită, prejudiciu aferent perioadei 21.07.2017-30.06.2018; - anularea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind prețul și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A. Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată nu respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece în motivarea hotărârii privind dispozițiile recurate, instanța se rezumă doar la a detalia aspecte pur teoretice privind motivarea actelor administrative și excesul de putere al autorităților publice fără a analiza în mod real argumentele invocate de recurenta-reclamantă. Astfel, în ceea ce privește argumentele referitoare la nemotivarea deciziilor atacate, instanța de fond se rezumă la a indica aspecte teoretice cu privire la actele administrative, pentru ca apoi să respingă acest motiv de anulare a deciziilor motivat de faptul că în cuprinsul deciziilor contestate se indică temeiurile de drept în baza cărora au fost adoptate, iar referatele de aprobare a deciziilor conțin o expunere amplă a motivelor pentru care au fost adoptate aceste decizii. Or, instanța nu analizează în niciun fel argumentul invocat, în sensul că simpla enumerare a temeiurilor de drept nu este de natură să justifice rațiunea emiterii unui act administrativ, deoarece obligația de a motiva un act administrativ include atât prezentarea motivelor de drept, cât și a motivelor de fapt, scopul fiind acela de a se asigura respectarea principiului transparenței decizionale în administrația publică. Faptul că în referatele de aprobare a deciziilor, ANRE a indicat o serie de motive ce se presupun a justifica adoptarea acestora nu echivalează cu motivarea deciziilor, având în vedere că în cadrul referatelor ANRE nu prezintă motive concrete, ci doar repetă în mai multe rânduri același argument eronat conform căruia recurenta-reclamantă obține profit din vânzarea energiei active, prin urmare nu i se pot recunoaște și costurile fixe în cuantumul prețului reglementat. Și în ceea ce privește motivul privind excesul de putere manifestat de ANRE la emiterea deciziilor contestate, sentința atacată este nemotivată. Astfel, în cadrul motivării, instanța se rezumă, din nou, la a prezenta aspecte pur teoretice fără a analiza în concret vreun argument al recurentei-reclamante, pentru ca mai apoi să concluzioneze că ANRE dispune de o marjă de apreciere în stabilirea prețului reglementat, motiv pentru care, în opinia instanței de fond/prețul reglementat a fost stabilit în mod legal. Or, marja de apreciere a autorității publice nu trebuie privită ca un drept absolut ce permite acesteia să încalce dispozițiile legale, ci această marjă trebuie să opereze între limitele legale, limite pe care instanța de fond nu a înțeles să le analizeze. În al doilea rând, au fost încălcate principiile contradictorialității. dreptului la apărare și oralității. Instanța nu a pus niciodată în discuția părților existența sau nu în metoda de calcul a tarifelor propuse de recurenta-reclamantă a elementelor stimulative privind creșterea eficienței economice a serviciului. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată conține motive străine de prezenta cauză Motivele total străine de prezenta cauză sunt: - Astfel, la pag. 32 din hotărâre instanța reține: "expertul a arătat că în propunerea de fundamentare a prețului reclamanta nu a evidențiat corect costurile specifice de amortizare pentru serviciul de compensare reactivă, fiind raportat la numărul de ore de funcționare a grupurilor, iar ANRE a sancționat justificat inadvertența; de asemenea nu au fost evidențiate costurile de mentenanță și reabilitare specifice serviciului de compensare reactivă, nu a fost justificat costul energiei active consumate pentru serviciile interne în timpul asigurării serviciului de compensare reactiva"; Or, recurenta nu a criticat niciodată deciziile contestate prin raportare la faptul că acestea ar stabili prețul de achiziție a STS în mod incorect fără includerea costurilor cu amortizarea sau mentenanța și reabilitarea specifice procesului de producere a energiei reactive, ci a criticat faptul ca prețul reglementat este stabilit prin includerea unui cuantum greșit al costului suportat de subscrisa cu energia activă utilizată pentru producerea energiei reactive. De altfel, nici intimatele nu au invocat nici prin întâmpinare și nici pe parcursul litigiului faptul că subscrisa nu ar fi evidențiat în mod corect aceste costuri. Rezultă, deci, că toate reținerile instanței conform cărora deciziile atacate ar fi fost emise în mod legal de ANRE deoarece nu a evidențiat corect costurile cu amortizarea, mentenanța, reabilitarea, etc. sunt complet străine de prezenta cauză. - la pagina 33 din hotărâre instanța a reținut că "nu s-a făcut dovada că cel puțin pentru propunerile tarifare aferente perioadei 1 iulie 2018-30 iunie 2019 comunicate ANRE prin adresa nr. x/11.05.2018 prin care s-a solicitat un tarif de 3.138,59 RON/pe fiecare oră de funcționare în regim compensator sincron, reclamanta ar fi avut în vedere în formularea propunerii sale și dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 45/2017 potrivit cu care metoda de caicul al tarifelor trebuie să conțină elemente stimulative privind creșterea eficienței economice a serviciului." Or, niciuna dintre intimate nu a invocat faptul că nota de fundamentare transmisă de către recurenta-reclamantă nu ar fi conținut în metoda de calcul al tarifelor elemente stimulative privind creșterea eficienței economice a serviciului. De altfel, existența sau nu a acestor elemente nu a fost pusă niciodată în discuția părților de către instanță pentru a fi necesară dovedirea acestora. Mai mult, având în vedere că reclamanta a invocat faptul că ANRE nu a ținut cont la stabilirea prețului reglementat de costul real al energiei active suportat de Hidroelectrica pentru producerea energiei reactive, iar ANRE a susținut că nu a inclus costul solicitat de reclamantă cu energia activă din cu totul alte motive decât faptul că Hidroelectrica nu ar fi inclus în metoda de calcul a tarifului și elemente stimulative privind creșterea eficienței economice a serviciului este evident că și aceste rețineri ale instanței sunt cu totul străine de prezenta cauză. - la paginile 33-34 instanța a mai reținut că: "Fără a nega îndreptățirea reclamantei de a obține o cotă de profit, astfel cum au susținut reprezentanții reclamantei și cu ocazia întâlnirii din data de 27.08.2018 care au insistat asupra faptului că: în orice companie acționariatul urmărește realizarea de profit, pentru toate segmentele de activitate (servicii-prestate)" acest obiectiv de natură privată trebuie pus în balanță cu obiectivele de ordin public, general pe care autoritatea pârâtă de reglementare este ținută să le respecte atunci când stabilește prețuri reglementate pe bază de costuri reale, justificate, în scopul protecției atât a siguranței funcționării tehnice a sistemului de energie electrică, dar și a consumatorului final, potențial afectat de creșteri ale prețului care sunt lipsite însă atât de justificare reală, dar și de un caracter rezonabil. Sub acest ultim aspect, Curtea amintește ca unul din obiectivele esențiale vizate prin Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE este tocmai protecția consumatorului. în acest sens, revine autorităților naționale de reglementare, așadar și pârâtei ANRE, obligația generală conform art. 36 din directivă de a depune eforturi pentru dezvoltarea unor sisteme sigure fiabile, eficiente și nediscriminatorii, orientate către consumator, precum și promovarea eficienței energetice pentru atingerii unor standarde ridicare ale serviciului universal și public în domeniul furnizării energiei electrice contribuind la protejarea clienților vulnerabili." Or, în primul rând, reclamanta nu a invocat nelegalitatea deciziilor contestate prin raportare la faptul că prin prețul reglementat aceasta nu poate obține maximul de profit ca urmare a serviciilor prestate, ci a invocat faptul că prin prețul reglementat Hidroelectrica nu obține nici măcar recuperarea costurilor cu energia activă utilizată pentru producerea energiei reactive, arătând totodată că, având în vedere că prin prețul reglementat, reclamanta nu recuperează nici măcar costurile suportate cu producerea energiei reactive, este evident că aceasta nu obține nici procentul de profit reglementat de Metodologie. În aceste condiții, este evident că toate reținerile instanței privind faptul că obiectivul reclamantei de a obține profit trebuie pus în balanță cu interesul public sunt complet străine de prezenta cauză, având în vedere că reclamanta nu a criticat nelegalitatea deciziilor atacate prin raportare la faptul că prețul reglementat nu asigură obținerea unui maxim de profit. În al doilea rând, dispozițiile indicate de către instanță din Directiva 2009/72/CE nu se referă la STS - energie reactivă, ci la energia electrica activă. Mai mult, după cum rezultă chiar din paragrafele citate de către instanță, independent de faptul că aceste dispoziții reglementează domeniul energiei active, iar nu a STS-energie reactivă (o noțiune complet diferită de energia electrică activă) acestea dispoziții asigura protejarea clienților vulnerabili, iar nu a tuturor consumatorilor, după cum a reținut instanța de fond. Astfel, după cum rezultă chiar din art. 3 pct. 16 Legea nr. 123/2013, clientul vulnerabil este "clientul final aparținând unei categorii de clienți casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse, se află în risc de marginalizare socială și care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecție socială, inclusiv de natură financiară. Măsurile de protecție socială, precum și criteriile de eligibilitate pentru acestea se stabilesc prin acte normative." Rezultă, deci, că noțiunea de client vulnerabil nu se confundă cu noțiunea de consumator după cum a reținut instanța de fond. Prin urmare, având în vedere că dispozițiile indicate de către instanța de fond nu se referă nici la STS-energie reactivă și nici la consumatori este evident că acestea sunt total străine de prezenta cauză. - și reținerile instanței în sensul că "Nemulțumirea reclamantei privind faptul că prin algoritmul avut în vedere la elaborarea deciziei nr. 906/2017, respectiv nr. 1001/2008, s-a ajuns la obținerea unei cote de profit de 4% în loc de maximul de cotă de profit reglementat de maxim de 5% conform art. 43 alin. (2) din Ordinul 45/2017 nu este de natură a dovedi nelegalitatea actelor administrative contestate, modalitatea de interpretare a prevederilor Ordinului 45/2017 astfel cum a fost concretizată în tarifele stabilite prin deciziile contestate nefiind din acest motiv nici arbitrară și nici disproporționată sau nerezonabilă" sunt complet străine de prezenta cauză, având în vedere că reclamanta nu a invocat niciodată nelegalitatea deciziilor contestate prin raportare la faptul că ANRE nu ar fi inclus în prețul reglementat cota de profit maximă de 5%. În concluzie, având în vedere că hotărârea recurată fie nu conține raționamentul instanței, fie se întemeiază pe motive străine de prezenta cauză este evident că instanța de fond și-a încălcat obligația de a motiva hotărârea, fiind totodată nesocotit dreptul recurentei-reclamante la un proces echitabil garantat atât de Constituția României, cât și de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Astfel cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența CEDO, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv, ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat. În privința motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a reținut în mod nelegal că deciziile atacate sunt motivate, prin raportare la faptul că în preambulul deciziilor au fost indicate temeiurile de drept care au stat fa baza emiterii acestora. Dar, simpla indicare a textelor legale ce reglementează competențele autorității publice emitente sugerează doar existența unei puteri discreționare a acesteia în adoptarea unilaterală a unor decizii și nu justifică motivele care au stat la baza acesteia. Faptul că prin referatele de aprobare a deciziilor, ANRE a indicat o serie de motive ce se presupun a justifica adoptarea acestora nu echivalează cu motivarea deciziilor, după cum a reținut instanța de fond, având în vedere că în cadrul referatelor ANRE nu prezintă motive concrete, ci doar repetă în mai multe rânduri același argument eronat conform căruia reclamanta obține profit din vânzarea energiei active, prin urmare nu i se pot recunoaște și costurile fixe în cuantumul prețului reglementat. În al doilea rând, deciziile atacate încalcă principiul așteptării legitime, deoarece sunt încălcate prevederile Metodologiei și art. 76 și art. 79 din Legea nr. 123/2017, de vreme ce tariful reglementat nu acoperă costurile fixe unitare, acestea fiind costuri justificate economic. În al treilea rând, instanța de fond a reținut în mod nelegal că în calcul prețului reglementat nu ar fi trebuit inclus costul energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive solicitat de către Hidroelectrica în cuantum de 273,22 RON/MWh (pentru Decizia nr. 906/2017), respectiv de 336,09 RON/MWh (pentru Decizia nr. 1001/2018). De asemenea, a fost încălcat principiul proporționalității, deoarece ANRE, cu încălcarea dispozițiilor indicate de către instanță, a stabilit drept costuri justificate doar costul mediu de producere a energiei active a Hidroelectrica în B. și C., iar nu și costul cu energia electrică activă neprodusă de către reclamantă. Prin urmare, având în vedere că chiar costurile considerate justificate au fost stabilite cu încălcarea dispozițiilor legale, este evident că și cota de profit stabilită prin raportare la aceste costuri a fost determinată cu încălcarea dispozițiilor legale, contrar celor reținute de către instanță.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta A. S.A, ca nefondat și menținerea, ca legală, a hotărârii primei instanțe. În motivare, intimata-pârâtă a arătat că: a) Sentința recurată este motivată, deoarece cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului, motivarea fiind clară, fluentă, inteligibilă și conduce în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv, respectiv respingerea cererii de anulare ca neîntemeiată. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești nu presupune ca instanța judecătorească să răspundă detaliat la fiecare argument invocat de părți, spre deosebire de soluția pronunțată care presupune un răspuns specific și explicit care în speță există. b) Sentința recurată nu conține motive străine de cauză. La pagina 32 din sentință, instanța de fond redă concluzia expertului la obiectivul încuviințat, și nu redă un motiv ce stă la baza hotărârii. În al doilea rând, intimata-pârâtă a arătat prin întâmpinarea depusă la fond că propunerea/fundamentarea de preț trebuie să se refere și la eficientizarea costurilor și a serviciului, astfel încât referirile instanței de fond la acest aspect nu este un motiv străin de cauză, ci o examinare a unei apărări invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare. În al treilea rând, este neîntemeiată susținerea recurente-reclamante că nu a invocat nelegalitatea deciziilor contestate prin raportare la faptul că prin prețul reglementat aceasta nu poate obține maximul de profit ca urmare a serviciilor prestate. Prin cererea de chemare în judecată recurenta susține că prețul nu are inclusă marja de profit, fapt evident neadevărat în contextul în care profitul aprobat este de 4% exact cât a fost solicitat de recurenta-reclamantă prin fundamentare. c) Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata-pârâtă a arătat că deciziile atacate sunt motivate, deoarece Referatul de aprobare conține în detaliu motivarea tuturor elementelor avute în vedere de autoritate la stabilirea prețului și cantităților reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica" S.A, astfel că atât recurenta cât și judecătorul au putut analiza motivele care au dus la stabilirea prețurilor aprobate prin Decizia nr. 906/2017. În al doilea rând, deciziile atacate au fost emise cu respectarea principiului așteptării legitime. Nu u fost încălcate prevederile Metodologiei și art. 76 și 79 din Legea nr. 123/2012. ANRE nu a luat în calculul prețului reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem costurile fixe unitare prevăzute la articolul 41 din Metodologie, calculul având în vedere numai costul specific prevăzut la art. 42 lit. a), respectiv costul cu energia activă consumată la funcționarea în regim de compensator sincron, singurul cost solicitat de recurentă și care se încadra în prevederile metodologice. În mod just, judecătorul fondului a concluzionat că în calculul prețului reglementat nu ar trebui inclus costul energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive în cuantum solicitat de către Hidroelectrica de 273,22 RON MWh/oră (pentru Decizia nr. 906/2017), respectiv de 336,09 RON/MWh (pentru Decizia nr. 1001/2018). Totodată, în mod vădit eronat, recurenta-reclamantă invocă faptul că instanța de fond în mod nelegal a reținut că deciziile atacate sunt conforme principiului proporționalității. În mod practic, prețul pentru achiziția de STS-energie reactivă pentru reglajul tensiunii în RET acoperă valoarea energiei electrice active consumate în regim de compensator sincron pentru producerea energiei reactive (calculată la costul de producere al producătorului) și o cotă de profit. Astfel, prețul aprobat a fost determinat ca raport între venitul aprobat și numărul orelor de funcționare în regim de compensator sincron, unde venitul aprobat reprezintă valoarea estimată a energiei electrice active consumate în regim de compensator sincron (element considerat de ANRE un consum propriu tehnologic asimilat sintagmei "pierderi tehnologice" de la art. 42 lit. a) plus o cotă de profit de 4%.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta - reclamantă A. S.A a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei asupra recursului său, apreciind susținerile intimatei ca fiind neîntemeiate.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 18 mai 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 22 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul și normele legale incidente și de aspectele învederate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată este motivată, respectând exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Nu este întemeiată critica recurentei-reclamante în sensul că hotărârea cuprinde doar aspecte pur teoretice, fără analiza concretă a argumentelor invocate, de vreme ce, din examinarea hotărârii recurate se observă că aceasta conține motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția instanței de fond, fiind analizate toate susținerile părților. Motivarea este clară, necontradictorie, conduce în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv. Sunt analizate inclusiv argumentele recurentei-reclamante referitoare la nemotivarea actelor administrative atacate și eventualul exces de putere manifestat de intimata-pârâtă ANRE la emiterea acestora. În acest sens, instanța de fond arată argumentele pentru care consideră că actele administrative atacate sunt motivate, respectiv faptul că cerința motivării nu se raportează doar la actul în sine, ci la ansamblul procesului de elaborare a actului, la toate actele care premerg și susțin, într-un tot unitar, actul în discuție. Ambele referate de aprobare ale deciziilor contestate cuprind o expunere amplă a motivelor de fapt și de drept care au condus autoritatea de reglementare la adoptarea unui anume tarif pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. S.A., este fundamentează tehnic soluția aprobată prin Decizie și este prezentat într-o manieră clară, detaliată algoritmul urmat de intimata-pârâtă la adoptarea deciziilor contestate. În al doilea rând, nu au fost încălcate principiile contradictorialității, dreptului la apărare și oralității, așa cum afirmă recurenta-reclamantă la pct. 2.2. din cererea de recurs, deoarece existența elementelor stimulative privind creșterea eficienței economice a serviciului prestat a fost invocată intimata-pârâtă ANRE prin întâmpinare (în care se arată că recurenta-reclamantă nu a prezentat costuri justificate și nu a demonstrat ANRE măsurile luate pentru eficientizarea acestor costuri), astfel încât recurenta-reclamantă a avut posibilitatea de a exprima punctul său de vedere cu privire la acest aspect, atât în scris, prin răspunsul la întâmpinare sau concluziile scrise, cât și cu ocazia concluziilor orale, cu respectarea principiilor contradictorialității, dreptului la apărare și oralității. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă existența a patru motive străine de cauză, din toate motivele prezentate prin hotărârea recurată, motive prezentate la paginile 32-34 din hotărâre. Potrivit textului de lege menționat, pentru a se dispune casarea hotărârii recurate este necesar ca aceasta să cuprindă numai motive străine de natura cauzei. Așadar, chiar dacă afirmația recurentei-reclamante ar fi întemeiată în sensul că hotărârea recurată ar conține patru motive străine de cauză, aceasta nu ar duce la casarea hotărârii, de vreme hotărârea conține și alte motive, pe lângă cele patru evocate de recurenta-reclamantă. Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că trei motive din cele invocate nu sunt străine de natura cauzei. Astfel, paragraful de la pagina 32 din hotărâre "expertul a arătat că în propunerea de fundamentare a prețului reclamanta nu a evidențiat corect costurile specifice de amortizare pentru serviciul de compensare reactivă, fiind raportat la numărul de ore de funcționare a grupurilor, iar ANRE a sancționat justificat inadvertența; de asemenea nu au fost evidențiate costurile de mentenanță și reabilitare specifice serviciului de compensare reactivă, nu a fost justificat costul energiei active consumate pentru serviciile interne în timpul asigurării serviciului de compensare reactivă", nu conține un motiv care a stat la baza soluției din dispozitiv, ci opinia expertului judiciar cu privire la un obiectiv încuviințat de instanță. În al doilea rând, greșit afirmă recurenta-reclamantă că niciuna dintre intimate nu a invocat faptul că nota de fundamentare transmisă de ea nu ar fi conținut în metoda de calcul elementele stimulative privind creșterea eficienței economice a serviciului la care face referire art. 10 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 45/2017, deoarece intimata-pârâtă ANRE a invocat prin întâmpinare acest aspect, arătând că recurenta-reclamantă nu a prezentat costuri justificate și că "nu a demonstrat ANRE măsurile luate pentru eficientizarea acestor costuri, prin compensarea în cadrul propriului PRE a dezechilibrelor datorate energiei electrice pe care acesta ar trebui să o achiziționeze pentru funcționare în regim de compensator sincron cu energie electrică produsă cu grupurile proprii." De asemenea, nici mențiunea de la paginile 33-34 din hotărâre "Fără a nega îndreptățirea reclamnantei de a obține o cotă de profit, astfel cum au susținut reprezentații reclamantei și cu ocazia întâlnirii din data de 27.08.2018 care au insistat asupra faptului că "în orice companie acționariatul urmărește realizarea de profit, pentru toate segmentele de activitate (servicii - prestate)", acest obiectiv de natură privată trebuie pus în balanță cu obiectivele de ordin public, general pe care autoritatea pârâtă de reglementare este ținută să le respecte atunci când stabilește prețuri reglementate pe bază de costuri reale, justificate, în scopul protecției atât a siguranței funcționării tehnice a sistemului de energie electrică, dar și a consumatorului final, potențial afectat de creșteri ale prețului care sunt lipsite însă atât de justificare reală, dar și de un caracter rezonabil. Sub acest ultim aspect, Curtea amintește că unul din obiectivele esențiale vizate prin Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE este tocmai protejarea consumatorului. În acest sens, revine autorităților naționale de reglementare, așadar și pârâtei ANRE, obligația generală conform art. 36 din directivă de a depune eforturi pentru dezvoltarea unor sisteme sigure, fiabile, eficiente și nediscriminatorii, orientate către consumator, precum și promovarea eficienței energetice pentru atingerii unor standarde ridicate ale serviciului universal și public în domeniul furnizării energiei electrice, contribuind la protejarea clienților vulnerabili." nu este străină de natura cauzei, deoarece prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a susținut că prețul nu are inclusă marja de profit. De aceea, Înalta Curte consideră că nu este întemeiat acest motiv de recurs. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că deciziile atacate sunt motivate, deoarece cerința motivării se raportează nu numai la actul administrativ privit izolat, ci și la întregul proces de elaborare a actului administrativ și la actele premergătoare care au stat la baza actului administrativ. Astfel, ambele referate de aprobare ale deciziilor atacate cuprind o prezentare amplă a motivelor de fapt și de drept care au condus autoritatea de reglementare la adoptarea unui anume tarif pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de recurenta-reclamantă, diferit însă de cel solicitat prin notele de fundamentare transmise de reclamantă. Ambele referate au putut fi consultate de recurenta-reclamantă, prin postare pe pagina de internet a ANRE, astfel încât aceasta a put cunoaște motivarea tuturor elementelor avute în vedere de autoritate la stabilirea prețului reglementat. În privința motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele arătate anterior, Înalta Curte apreciază că deciziile atacate sunt motivate. Nu este încălcat principiul așteptării legitime și nici principiul proporționalității, așa cum afirmă recurenta-reclamantă, deoarece, în primul rând, sunt respectate prevederile Metodologiei" și ale art. 76 și art. 79 din Legea nr. 123/2012. Potrivit art. 76 alin. (1) al Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, "Prețurile și tarifele reglementate pentru activitățile de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice și a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum și pentru activitatea prestată de operatorul pieței de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităților respective, cheltuielile pentru dezvoltare și protecția mediului, precum și o cotă rezonabilă de profit." Conform art. 79 alin. (4) din aceeași lege, printre principiile care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate pentru activitățile desfășurate în sectorul energiei electrice și a energiei termice este și principiul potrivit căruia prețurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic. Așadar, din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale rezultă că prețurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic. Prețul reglementat pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem (în care se include energia reactivă pentru reglajul tensiunii prin funcționare în regim de compensator sincron) se stabilește pe baza Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobate prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 45/2017 (în continuare Metodologie). La art. 39 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem aprobată prin Ordinul ANRE nr. 45/2017 se prevede expres că "Prețul reglementat aprobat de autoritatea competentă pentru fiecare furnizor și fiecare tip de STS se determină pe baza: - costurilor fixe unitare înregistrate în procesul de producere de furnizorul de STS; - costurilor unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, aferente echipamentelor dedicate asigurării fiecărui tip de STS, altele decât cele de la lit. a)". Deși prin aplicarea regulii de interpretare logică "unde legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu trebuie să distingă" ar rezulta că acest text de lege se referă la toate tipurile de STS, inclusiv STS - energie reactivă, totuși nu aceasta a fost voința legiuitorului, care a înțeles să distingă prin conținutul altor norme juridice. Astfel, la art. 44 alin. (1) din Metodologie se prevede expres: "(1) Prețul reglementat pentru furnizarea de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice, se stabilește pe baza costurilor unitare specifice cu furnizarea acestui tip de STS prevăzute la art. 42." Așadar, din interpretarea sistematică, corelată a art. 39 și 44 alin. (1) din Metodologie rezultă că în privința STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET se aplică art. 44, iar în privința celorlalte forme de STS se aplică art. 39. La aceeași concluzie se ajunge prin interpretarea teleologică a textelor menționate, voința legiuitorului fiind de a supune STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, dispozițiilor speciale ale art. 44. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca art. 39 să se aplice tuturor formelor de STS nu ar mai fi reglementat în cuprinsul art. 44 prețul reglementat pentru furnizarea de STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET. Motivul pentru care costurile fixe nu sunt luate în considerare la calculul prețului STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET este că aceasta se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice. În art. 1 din Decizia președintelui ANRE nr. 906 din 22.06.2017 privind prețul și cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de A. "Hidroelectrica S.A" contestată în cauză, se menționează că prețul aprobat este pentru "energia reactivă pentru reglajul tensiunii în RET3". De aceea, în mod legal, ANRE nu a luat în calculul prețului reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem, costurile fixe unitare prevăzute la articolul 41 din Metodologie, calculul având în vedere numai costul specific prevăzut la art. 42 lit. a), respectiv costul cu energia activă consumată la funcționarea în regim de compensator sincron, singurul cost solicitat de recurentă și care se încadrează în prevederile metodologice. În consecință, Înalta Curte consideră că nu a fost încălcat principiul așteptării legitime, de vreme ce acest principiu nu justifică o așteptare a recurentei-reclamantei rezultată din interpretarea greșită a dispozițiilor legale. În al doilea rând, în mod legal, prima instanță a concluzionat că în calculul prețului reglementat nu ar trebui inclus costul energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive în cuantum solicitat de către Hidroelectrica de 273,22 RON MWh/oră (pentru Decizia nr. 906/2017) respectiv de 336,09 RON/MWh (pentru Decizia nr. 1001/2018). Conform art. 42 lit. a) din Metodologie, "Costurile specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS includ: a) costuri rezultate din funcționarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS: piederi tehnologice, reduceri de randament, mentenanță suplimentară, energie electrică neprodusă;" Conform acestui text de lege, unul din costurile specifice cu producerea STS - energie reactivă este costul suportat cu energia electrică neprodusă. Dar, costul cu energia activă consumată la funcționarea în regim de compensator sincron este singurul cost specific care a fost solicitat istoric și fundamentat de către Hidroelectrica S.A, încă de la emiterea primei decizii în anul 2014. Pe de altă parte, recurenta-reclamantă nu a fundamentat detaliat costul suportat cu energia electrică neprodusă, astfel încât, legal, un asemenea cost nu a fost luat în calcul. ANRE a luat în calcul costul energiei active prin raportare la costul de producție a energiei active numai în C. și B., deoarece recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că energia consumată de hidroagregatele care funcționează în regim de compensator sincron este asigurată și din producția altor centrale deținute de Hidroelectrica, decât centralele Lotru și Vidraru. Ulterior, după ce această dovadă a fost făcută, prin Decizia ANRE nr. 1551/2019, au fost luate în considerare și alte centrale. Din aceste motive, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 și art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., precum și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,