ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5221/2021

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

I.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 iulie 2018, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., a solicitat: 1. anularea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind prețul si cantitățile reglementate pentru achiziția serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice in Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. (Hidroelectrica); 2. obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care sa se aprobe prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare de 3.138,59 RON/pe fiecare ora de funcționare în regim de compensator sincron din CHE Vidraru si CHE Lotru, valoare care sa includă costurile suportate de societate și o cota de profit reglementat; 3. obligarea pârâtei A.N.R.E. sa plătească reclamantei sumele reprezentând prejudiciul aferent perioadei 01.07.2018 - 31.08.2018, suferit ca urmare a efectelor Deciziei Președintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei nr. 906/22.06.2017, la care se adaugă dobânda legală r.

I.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință din 13.02.2019 (încheiere de dezbateri care face parte integrantă din sentința recurată), Curtea de Apel București a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de conexitate a primului capăt de cerere cu dosarul nr. x/2017 și asupra admisibilității capetelor de cerere doi și trei din acțiunea introductivă.

Prin sentința nr. 547 din 14 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a disjuns primul capăt de cerere privind anularea Deciziei ANRE nr. 1001/20.06.2018 și a dispus înregistrarea acestuia ca dosar distinct și a respins în rest acțiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., ca inadmisibilă.

În vederea soluționării excepției de conexitate, invocată atât de reclamantă, cât și de pârâta ANRE, în raport cu dosarul nr. x/2017 în care s-a contestat Decizia ANRE nr. 906 din 22.06.2017 pe care o modifică decizia contestată în prezentul litigiu, instanța de fond a dispus disjungerea primului capăt de cerere din prezentul dosar, privind anularea Deciziei nr. 1001/2018 și înregistrarea acestuia ca dosar distinct.

A analizat apoi instanța admisibilitatea celorlalte două capete de cerere, cu care a rămas învestită în prezentul dosar, reținând în primul rând caracterul temporar al deciziei contestate, mai exact strict pentru perioada 1 iulie 2018 - 31 august 2018, deci pentru mai puțin de 1 an.

Or, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la aprobarea unui nou preț reglementat, instanța reține că oă nouă decizie a fost adoptată de însăși ANRE la data de 29.08.2018, sub nr. 1440, iar în condițiile în care decizia contestată a prelungit doar prevederile celei anterioare, până la adoptarea, cu respectarea procedurii și metodologiilor incidente, a noii decizii aferentă noului an de reglementare, fără să fi analizat ANRE însăși documentația pe fond tocmai datorită invocatului caracter deficitar și lipsei unor documente esențiale, instanța nu se poate substitui ea însăși autorității de reglementare și să facă ea însăși, pentru prima oară o atare analiză.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea paratei A.N.R.E. să plătească reclamantei Hidroelectrica sumele reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a efectelor Deciziei Președintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018, instanța l-a apreciat, de asemenea, ca inadmisibil, pe motiv că modul de recuperare a eventualului prejudiciu nu se realizează prin cererea de despăgubiri, ci prin însăși soluția derivând din analiza legalității capătului de cerere disjuns.

Abia prin noua decizie nr. 1440/2018 a fost stabilit un nou preț, a cărui legalitate va fi analizată distinct, după cum tot acolo se va cenzura, în măsura unor eventuale critici, și intervalul de aplicabilitate a noului preț, mai exact dacă va trebui să acopere și perioada 1 iulie 2018 - 30 august 2018.

I.3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinței nr. 547 din 14 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că nu a fost pusă în discuția părților și este lipsită de temei legal măsura disjungerii primului capăt de cerere (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.).

A susținut că nu s-a motivat în concret, fiind invocate și argumente străine de natura cauzei, respingerea celor două capete de cerere ca inadmisibile (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.).

De asemenea, în mod greșit, cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, după disjungerea nelegală au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere considerate accesorii, dar păstrate de instanță în vederea judecării distincte în prezentul dosar (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică si legală.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susțineri din recurs.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

Or, în cererea de chemare în judecată s-a arătat că se atacă Decizia Președintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei ANRE nr. 906/22.06.2017, că - inițial - în cuprinsul art. 1 al Deciziei nr. 906/2017 a fost aprobat prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem - energie reactiva - furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 iulie 2017 - 30 iunie 2018 la un cuantum de 105,88 RON/ore-grup, pentru o cantitate de 19.291 ore-grup, fiind detaliate pe fiecare zi, în Anexa 2 la Decizie, cantitățile orare de servicii tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica in perioada 1 iulie 2017 - 30 iunie 2018.

S-a precizat că, practic, prin Decizia ANRE nr. 1001/20.06.2018 contestată în prezentul litigiu a fost prelungita doar perioada de aplicabilitate a Deciziei ANRE nr. 906/22.06.2017 cu 2 (doua) luni, de vreme ce s-a aprobat prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem - energie reactiva - furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 iulie 2017 - 31 august 2018 la un cuantum nemodificat fata de decizia inițiala de 105,88 RON/ore-grup.

Reclamanta a invocat motive de nelegalitate a Deciziei ANRE nr. 1001/20.06.2018 (abuzul de putere al ANRE la emiterea deciziei, nerespectarea Metodologiei si a principiilor cuprinse in Legea energiei si gazelor naturale, la analiza costurilor, nemotivarea deciziei etc.), iar în privința capetelor 2 și 3 ale acțiunii introductive a făcut referire expresă la prejudiciul aferent perioadei 01.07.2018-31.08.2018 suferit de Hidroelectrica.

A motivat cele două capete de cerere, susținând că, având in vedere faptul ca ANRE nu a luat in calcul pentru stabilirea tarifului reglementat pentru serviciul tehnologic de sistem prețul fundamentat de Hidroelectrica, reglementatorul a creat în patrimoniul Hidroelectrica un prejudiciu, ce rezultă din adunarea sumei care reprezintă prejudiciu pentru achiziția de energie necesară funcționării grupurilor pentru a putea realiza serviciul tehnologic de sistem, energie reactiva pentru reglajul tensiunii in RET cu costul funcționarii orelor de funcționare in perioada 1 iulie 2018 - 31 august 2018, cost care este neacoperit prin tariful orar stabilit de ANRE.

Reclamanta Hidroelectrica a precizat și că isi rezervă dreptul de a calcula în continuare și a completa valoarea prejudiciului suferit ca urmare a efectelor deciziei contestate pentru perioada 1 iulie 2018 - 31 august 2018.

Cu privire la prima critică formulată de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a procedat la disjungerea capătului 1 de cerere, care nu se afla în stare de judecată, urmând a fi conexat la un alt dosar, și la păstrarea spre soluționare a capetelor de cerere ce urmau (în opinia sa) să fie judecate la acel termen (pe cale de excepție).

Dispoziția privind disjungerea își are temeiul legal în art. 139 alin. (5) din C. proc. civ., iar măsura disjungerii cu formarea unui nou dosar în care să se pronunțe asupra excepției conexității se justifica din rațiuni de bună administrare a actului de justiție și se prefigura din perspectiva solicitării de conexare doar a unuia dintre capetele de cerere, astfel că nu se poate susține că părțile ar fi suferit vreo vătămare pentru nepunerea în discuție în mod distinct a acestei măsuri.

Prin urmare, critica nu este fondată.

Cât privește însă critica referitoare la greșita admitere a excepției inadmisibilității capetelor de cerere cu care instanța de fond a rămas învestită, aceasta apare ca fiind întemeiată.

Astfel, contrar celor expuse în sentință, Înalta Curte constată că nu erau inadmisibile de plano capetele de cerere privind obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care să se aprobe prețul reglementat de achiziție a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, care să includă costurile suportate de societate și o cotă de profit reglementat și obligarea pârâtei A.N.R.E. sa plătească reclamantei sumele reprezentând prejudiciu aferent perioadei 01.07.2018 - 31.08.2018, suferit ca urmare a efectelor Deciziei Președintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018, plus dobânda legală.

Dimpotrivă, față de prevederile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, persoanei fizice sau juridice care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin emiterea unui act administrativ îi este recunoscut dreptul la acțiune, atât pentru anularea actului administrativ, cât și pentru recunoașterea dreptului pretins sau repararea pagubei suferite.

De altfel, din motivarea sentinței rezultă că petitele 2 și 3 ale acțiunii au devenit inadmisibile în opinia judecătorului fondului doar ca urmare a măsurilor dispuse de acesta, care a considerat - în mod contradictoriu - pe de o parte, că doar cu privire la primul capăt de cerere se impunea conexarea, ignorând raportul de accesorialitate (dependență) dintre capetele de cerere ale acțiunii, iar, pe de altă parte, că se impune respingerea ca inadmisibile a capetelor de cerere accesorii.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii în ceea ce privește aspectele expuse mai sus (respingând ca inadmisibile capetele de cerere considerate accesorii, iar nu apelând la una dintre posibilitățile legale, respectiv de a conexa integral acțiunea sau de a suspenda judecata în capetele de cerere cu care a rămas învestită după disjungere, până la soluționarea capătului de cerere disjuns) - apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

În raport cu soluția ce se va pronunța de către instanța de rejudecare va fi reanalizată și situația cheltuielilor de judecată.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu prevederile art. 496 și art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. împotriva sentinței nr. 547 din 14 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea capetelor 2 și 3 de cerere.

Menține măsura disjungerii privind primul capăt de cerere.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2021.