ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3765/2012

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin sentința nr. 10963 din 22

noiembrie 2010, Tribunalul București - secția a VI-a comercială a admis cererea

de chemare în judecată astfel cum a fost completată formulată de reclamanta SC O.C.

SRL prin administrator judiciar G.I. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC W.C.

SRL și SC C.E.B. (România) SA precum și cererea de intervenție accesorie

formulată de intervenienta K.T.K.B. A.S. si a constatat ca drepturile și

obligațiile care incumbă părților sunt cele izvorâte din contractul de

antrepriză în construcții modificat prin act adițional.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, prin decizia nr. 486 din 3 noiembrie 2011 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta SC W.C. SRL împotriva sentinței nr. 10963 din 22 noiembrie

2010 pronunțate de Tribunalul București - secția a Vl-a comercială.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pârâta SC W.C. SRL solicitând modificarea

hotărârii atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată și a

cererii de intervenție accesorie.

Prin decizia nr. 3135 din 12 iunie

2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă,

în dosarul nr. 31804/3/2009, a fost admis recursul declarat de pârâta SC W.C.

SRL București împotriva deciziei nr. 486 din 3 noiembrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București - secția a VI-a civilă, pe care a modificat-o în

sensul că a admis apelul pârâtei împotriva sentinței nr. 10963 din 22 noiembrie

2010 pronunțată de Tribunalul București - secția a VI-a comercială, pe care a

schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea atât sub aspectul cererii

principale, cât și, pe cale de consecință sub aspectul cererii accesorii în

constatare.

Pentru a decide astfel, înalta Curte a

apreciat ca fiind fondate criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ. privind inadmisibilitatea constatării nulității absolute a

cererilor de plată a scrisorilor de garanție.

Împotriva acestei decizii, SC O.C. SRL

prin administrator judiciar T.A. SPRL a formulat contestație în anulare

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

solicitând admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate și

rejudecând recursul declarat de pârâta SC W.C. SRL București respingerea

acestuia, cu consecința menținerii deciziei nr. 486 din 3 noiembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă.

În motivarea cererii, contestatoarea a

susținut, în esență, că instanța de recurs a pronunțat decizia a cărei anulare

o solicită cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (5) C. proc. civ.,

respectiv, rară să fie legal citată la sediul administratorului judiciar T.A. SPRL

din București, pentru termenul din 5 iunie 2012, când cauza a fost reținută în

pronunțare.

În acest sens a arătat că împotriva

sa, prin sentința comercială pronunțată la 1 octombrie 2009 de Tribunalul

București în dosarul nr. 38081/3/2009, a fost deschisă procedura insolvenței,

fiind desemnat administrator judiciar G.I. SPRL, care a fost ulterior înlocuit,

prin încheierea din 25 noiembrie 2011, cu T.A. SPRL, notificarea privind schimbarea

administratorului judiciar fiind publicată în Buletinul Procedurilor de

Insolvență nr. 981 din 26 ianuarie 2012.

A mai susținut, SC O.C. SRL că, deși a

indicat instanței de recurs prin cererea de amânare, transmisă prin fax la

termenul de judecată din 5 iunie 2012, că nu a fost citată pentru termenul

respectiv, instanța i-a respins cererea de acordare a unui nou termen în cauză,

procedând la reținerea cauzei în pronunțare, ignorând viciul de procedură

semnalat.

Analizând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept

invocat,

Înalta

Curte

urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a

pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să

își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată. Codul de

procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare,

contestația în anulare de drept comun (art. 317 invocat în speță) și

contestația în anulare specială (art. 318).

Contestatoarea SC O.C. SRL prin

administrator judiciar T.A. SPRL și-a întemeiat în drept calea extraordinară de

atac, pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii", numai dacă aceste motive nu au

putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau când deși au fost

invocate în fața instanței de recurs au fost respinse motivat de necesitatea

efectuării unor verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el

să fi fost judecat în fond.

Din

analiza dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ.

rezultă că:

Pentru a

fi admisibilă contestația în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale,

este necesar a fi îndeplinite o serie de condiții cumulative, respectiv:

obiectul căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă,

partea care exercită calea de atac să nu fi putut invoca motivul contestației

în anulare pe calea apelului sau recursului și, în măsura în care motivul a

fost invocat în fața instanței de recurs să fi fost respins din necesitatea

efectuării unor verificări ale

situației

de fapt, sau recursul să fi fost respins tară a fi fost judecat în fond.

Or, în cauză,

se poate observa că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate

evocate.

Astfel,

verificând actele dosarului de recurs, se constată că pentru termenul de

judecată din data de 5 iunie 2012, intimata-reclamantă SC O.C. SRL a fost

citată prin

administrator judiciar T.A. SPRL,

la adresa din

București, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de

citare aflate la fila 10 dosar recurs.

De altfel,

adresa mai sus menționată este indicată de însăși

intimata-reclamantă pentru comunicarea actelor de procedură, prin

întâmpinarea

depusă în apel, aflată la fila 66 și unde de altfel i-a și fost comunicată

hotărârea instanței de apel, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de

comunicare aflate la fila 283 dosar apel.

În ceea ce

privește judecata cauzei în recurs, intimata-reclamantă SC O.C. SRL prin

administrator

judiciar T.A. SPRL, a

transmis prin fax la dosar,

la

termenul din 5 iunie 2012, cerere de acordare a unui nou termen de

judecată

în vederea pregătirii apărării și depunerii întâmpinării - fila 38 dosar

recurs, rezultând în mod indubitabil că a primit citația și a avut cunoștință

despre existența termenului de judecată.

Astfel că, în raport de cele anterior expuse și în

considerarea

prevederilor

art. 98 C. proc. civ., potrivit cărora: "Schimbarea

domiciliului uneia din părți în timpul judecății

trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința

instanței prin petiție la dosar, iar. părții potrivnice prin scrisoare

recomandată, a cărei recipisă

de predare se va depune la dosar o dată cu

petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea

domiciliului.", Înalta Curte, având în vedere că recurenta-reclamantă nu

s-a conformat dispozițiilor legale precizate, reține că nu se poate aprecia că

SC O.C. SRL nu a fost citată cu respectarea formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității, pentru

termenul de

judecată din 5 iunie 2012, când cauza a fost reținută în

pronunțare,

pentru a se atrage incidența prevederilor art. 317 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., care reglementează unul

dintre cazurile de

admisibilitate a contestației în anulare de drept

comun.

De

asemenea, se constată că acest aspect a fost reținut și de instanța de recurs,

în încheierea de amânare a pronunțării - filele 45-

46, care a respins motivat de aceleași considerente excepția nelegalei

citări a intimatei-reclamante, ceea a ce

constituie un argument în plus

pentru respingerea prezentei contestații

în anulare, motivul invocat

fiind ridicat

și în fața instanței de recurs și respins motivat, nu din

imposibilitatea

efectuării unor verificării de fapt.

În consecință, dezlegarea dată

recursului prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul

încălcării normelor de procedură

în materia

citării, iar prezenta contestație în anulare este nefondată din

perspectiva

dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru considerentele anterior expuse,

nefiind îndeplinite cerințele art. 317

alin.

(1)

pct. 1 C. proc. civ., în temeiul

dispozițiilor

art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC O.C. SRL

prin administrator judiciar T.A. SPRL deciziei nr.

3135

din 12 iunie 2012 pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție - s

ecția a II-a civilă, în dosarul nr. 31804/3/2009.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată de

contestatoarea SC O.C.

SRL prin administrator

judiciar T.A. SPRL împotriva deciziei nr. 3135

din 12 iunie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția a

II-a civilă, în dosarul nr. 31804/3/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

2 octombrie 2012