ÎCCJ, decizie (scj.ro #83112)

Revizuire

întemeiată

pe

art.

322 pct.

9 C

. proc.

civ

.

Cuprins

pe

materii

:

Drept

procesual

civil.

Căile

extraordinare

de

atac

Index

alfabetic

:

revizuire

-

hotărâre

CEDO

C. proc.

civ

., art.

322 pct. 9, art.

324

alin

.

(3)

Convenția

Europeană

a

Drepturilor

Omului

,art

. 6 § 1

Respingerea

de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului

ca inadmisibilă a unei cereri -

reținând că hotărârea judecătorească criticată nu

prejudiciază partea - face ca cererea de revizuire a respectivei

hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

9 C

.

proc

.

civ

., să fie respinsă ca nefondată.

Secția comercială, Decizia nr. 3879

din 11 noiembrie 2010

Prin sentința civilă nr. 2969 din 7

noiembrie 2003, Tribunalul Buzău a respins cererea de reintegrare în

spațiile de producție, formulată de SC B. 96 I. SRL și cererea

de evacuare din aceste spații formulate de SC C.I. SRL Constanța ca

fiind rămasă fără obiect. A

admis în parte acțiunea reconvențională – conexată –

și a obligat SC B.96 I. SRL la plata sumei de 25.656 USD reprezentând

prețul de licitație al imobilelor și 654.287.496 lei (rol)

cheltuieli de conservare, actualizate, cu 38.864.766 lei cheltuieli de

judecată, respingând capătul de cerere privind instituirea dreptului

de retenție.

Prin decizia civilă nr. 182 din 27 februarie

2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de SC B. 96 I. SRL,

a schimbat în parte sentința civilă de mai sus în sensul că a

respins cererea reconvențională, menținând restul

dispozițiilor, cu 19.435.000 lei (rol) cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 2320 din 5 aprilie 2005, Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, a

admis recursul declarat de pârâta SC C.I. SRL împotriva deciziei instanței

de apel pe care a modificat-o în sensul că a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta SC B. 96 I. SRL împotriva sentinței primei

instanțe, cu 20.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina

intimatei.

Prin decizia nr. 1081 din 15 martie 2006, Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, a

admis contestația în anulare formulată de contestatoarea SC B. 96 I.

SRL împotriva deciziei instanței de recurs pe care a anulat-o și, în

rejudecarea recursului, prin decizia nr. 195 din 17 ianuarie

2007, a

respins ca nefondat

recursul declarat de SC C.I. SRL împotriva deciziei nr. 182 din 27 februarie

2004 a

Curții de Apel

Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ.

Împotriva deciziei nr. 195 din 17 ianuarie 2007 SC

C.I. SRL, prin administrator judiciar, a formulat la 17 martie 2010 cerere de

revizuire prin care, cu invocarea motivului prevăzut de art. 322 pct.

9 C

.

proc

.

civ

., a solicitat revizuirea menționatei decizii

prin care, prin încălcarea art. 6 § 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale –

constatată prin hotărârea CEDO din 22 septembrie 2009 – s-au produs

consecințe patrimoniale grave prin determinarea ajungerii

revizuientei

în procedura

insolvenței

,

consecințe ce nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii

atacate.

Examinând cererea de revizuire formulată de

revizuientă

s-a constatat că aceasta nu este

fondată.

Se reține, în acest sens, că prin

hotărârea pronunțată la 22 septembrie 2009, ca urmare a cererii

înregistrată de

revizuientă

cu numărul

38969/2002, cerere prin care aceasta a formulat critici întemeiate și pe

decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a cărei

revizuire cere, CEDO a declarat inadmisibilă cererea întemeiată pe

critici vizând hotărârea Înaltei Curți de Casație și

Justiție din 17 ianuarie 2007 (punctul 1 din dispozitivul hotărârii

CEDO).

Față de această constatare cererea de

revizuire a hotărârii CEDO formulată la 10 februarie 2010 de Guvernul

României (…) nu are temei și justificare, eventuala admitere a acesteia

neputând modifica decizia CEDO privind caracterul inadmisibil al criticilor

reclamantei –

revizuienta

de față – cu

privire la decizia nr. 195 din 17 ianuarie

2007 a

Înaltei Curți de

Casație și Justiție a cărei revizuire este cerută.

Cum termenul de revizuire de 3 luni de la data

publicării hotărârii CEDO în Monitorul Oficial al României,

prevăzut în art. 324 alin. (3) C.

proc

.

civ

., este un termen stabilit în beneficiul

revizuientei

, promovarea de către aceasta a cererii de

revizuire înainte de publicarea hotărârii CEDO în Monitorul Oficial al

României nu poate fi considerată ca prematură, față de

caracterul definitiv al menționatei hotărâri CEDO intervenit la data

de 22 decembrie 2009, așa cum Curtea a informat pe reclamantă –

revizuienta

în cauza de față (...).

Astfel fiind, cum

decizia

recurată

nu a fost reținută

prin hotărârea CEDO ca prejudiciind pe

revizuientă

,

nu se poate reține ca fondat motivul de revizuire întemeiat pe prevederile

art. 322 pct.

9 C

.

proc

.

civ

., cererea de

revizuire formulată fiind respinsă ca nefondată.