ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2099/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

886 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC S.P. SRL Buzău

iar pârâta SC I. SA a fost obligată la plata sumei de 924.682.439 lei (ROL)

reprezentând garanția de bună execuție, plus 41.592.628 lei (ROL) dobânda

legală aferentă calculată pe perioada 16 iunie 2005 – 22 decembrie 2005.

Prin aceeași sentință a fost

admisă în parte și cererea reconvențională formulată de pârâtă iar reclamanta a

fost obligată la plata sumei de 893.600.900 lei (ROL) cu titlu de penalități de

întârziere, fiind respinsă cererea acesteia cu privire la dobânzile datorate

pentru nefacturarea garanției de bună execuție.

În final s-a dispus

compensarea creanțelor reciproce până la concurența sumei de 893.600.900 lei

(ROL) cât și a cheltuielilor de judecată, datorate reciproc, până la concurența

sumei de 4.282,3 lei (RON).

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere obligațiile asumate de părți prin contractul de

subantrepriză încheiat între părți la 3 iunie 2003, având ca obiect executarea

lucrărilor de consolidare reabilitare a școlilor generale din comunele

Focsanei, Pitulicea și Vadu-Pașii, neexecutarea lor în termenele convenite și

nerespectarea condițiilor de plată, stipulate în contract.

Apelul declarat de

reclamanta pârâtă SC S.P. SRL împotriva acestei sentințe a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr. 239 din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a reținut

că apelanta a criticat admiterea cererii reconvenționale și acordarea

penalităților de întârziere pe care nu le datora, opinie neîmpărtășită de

instanță cu motivarea că acestea erau stipulate în contract și corect au fost

acordate de instanța de fond deoarece lucrările au fost executate cu întârziere

de către reclamantă, întârzieri de 38 zile (Vadu Pașii), 53 zile (Focsanei) și

58 zile (Pitulicea).

Cât privește incidența

dispozițiilor H.G. nr. 273/1994 hotărâre de aprobare a Regulamentului de

recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, instanța

de apel a reținut că aceste dispoziții nu pot fi invocate de apelantă întrucât

procesele verbale de recepție s-au încheiat între pârâtă, antreprenor și

beneficiarii lucrărilor, apelanta reclamantă nefiind semnatara acelor

procese-verbale.

Nemulțumită de această

decizie reclamanta SC S.P. SRL a declarat recurs solicitând modificarea ei

pentru netemeinicie și nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocă

greșita înlăturare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 30 din H.G. nr.

273/1994 de aprobare a Regulamentului de recepție a lucrărilor, dispoziții

potrivit cărora după recepția lucrărilor de către beneficiar nu se mai pot

solicita penalizări, diminuări de valori ori alte asemenea sume decât cele

consemnate în procesul verbal de recepție, excepție făcând viciile ascunse

descoperite în termen legal.

Câtă vreme beneficiarii

lucrărilor nu au stipulat în procesele verbale de recepție încheiate cu pârâta

cererea de penalități și nu au invocat nici o întârziere în lucrări, pârâta nu

poate pretinde de la subantreprenor aceste penalități.

Chiar dacă ea nu a fost

prezentă la recepția lucrărilor cele consemnate în respectivele procese-verbale

îi sunt opozabile, deoarece, în cazul în care anumite lucrări ar fi trebuit

remediate, ea era cea care ar fi trebuit să le execute.

De asemenea, contractul de

subantrepriză este un contract derivat din contractul de antrepriză, în el

fiind preluate clauzele din contractul principal cu privire la termenele de

execuție, termene pe care, ulterior, pârâta, în acord cu beneficiarul, le-a

prelungit fără a aduce la cunoștința subantreprenorului acest fapt.

În consecință, a solicitat

înlăturarea penalităților și a compensării, solicitând respingerea cererii

reconvenționale.

La termenul de astăzi

recurenta a depus contractul adițional la contractul cadru încheiat între

beneficiar și pârâtă și contractul din 29 mai 2003 încheiat între aceștia.

Prin întâmpinare intimata

pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul reclamantei este

întemeiat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin cererea reconvențională

pârâta reclamantă a solicitat obligarea reclamantei la plata penalităților de

întârziere de 0,2 % invocând neexecutarea la termen a lucrărilor de către

subantreprenor, penalități acordate de instanțe cu motivarea că ele sunt

stipulate în contract.

Instanța de apel nu a primit

apărările reclamantei privind incidența art. 30 din H.G. nr. 273/1994 privind

aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații,

considerând că aceste norme sunt aplicabile doar în raporturile dintre

beneficiar și antreprenor nu și față de subantreprenor.

Potrivit acestor dispoziții,

art. 30 din H.G. nr. 273/1994 „după acceptarea recepției de către investitor cu

sau fără obiecții, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remedieri de

lucrări, penalizări, diminuări de valori și altele asemenea decât cele

consemnate în procesul verbal de recepție” excepție făcând viciile ascunse

descoperite în termenul stabilit prin lege.

În speță, lucrările au fost

recepționate de beneficiar fără nici o obiecțiune sau pretindere de penalități

pentru întârziere, aceste procese-verbale certificând faptul, conform art. 1

din Regulament, că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu

prevederile contractului și ale documentației de execuție.

Chiar dacă recurenta nu a

fost prezentă la recepția lucrărilor nu se poate susține că nu îi este opozabil

deoarece, potrivit art. 20 din contractul de subantrepriză toate clauzele din

contractul încheiat între investitor și antreprenorul general sunt valabile

pentru subantreprenor, ele făcând parte integrantă din contractul de

subantrepriză.

În consecință, câtă vreme la

recepția lucrărilor beneficiarul nu a invocat întârzieri în executare și

penalități de la antreprenorul general, penalități stipulate în art. 49.1 din

contract, antreprenorul nu poate pretinde de la subantreprenor penalități,

deoarece s-ar îmbogăți fără justă cauză, chiar dacă acestea, la rândul lor, erau

stipulate și în contractul de subantrepriză.

În consecință, curtea

apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel greșit au înlăturat

apărările reclamantei și au considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 30

din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994, admițând cererea

reconvențională a pârâtei și acordând penalități.

În considerarea celor expuse

curtea va admite recursul reclamantei în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica decizia din apel în

sensul admiterii apelului aceleeași părți și schimbării în parte a sentinței de

fond cu privire la cererea reconvențională pe care o va respinge în totalitate,

înlăturând, în consecință și compensările dispuse atât cu privire la creanțe

cât și cu privire la cheltuielile de judecată, la acordarea cărora pârâta

reclamantă nu mai este îndreptățită.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale sentinței privitoare la soluționarea acțiunii principale și

cheltuielile de judecată aferente, soluția instanței de fond pe acest aspect

neformând obiectul căilor de atac.

În temeiul dispozițiilor art.

274 C. proc. civ., intimata pârâtă va fi obligată la 8.168,2 lei către

recurentă, suma reprezentând cheltuielile de judecată din apel și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S.P. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 239 din 14 noiembrie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Modifică decizia din apel în

sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 886 din 13

iunie 2006 a Tribunalului Buzău.

Schimbă în parte sentința de

fond în sensul că respinge cererea reconvențională și înlătură mențiunile

privind compensarea creanțelor și a cheltuielilor de judecată.

Păstrează restul

dispozițiilor sentinței.

Obligă intimata la 8.168,2

lei, cheltuieli de judecată către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 31 mai 2007.