ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2099/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 886 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC S.P. SRL Buzău iar pârâta SC I. SA a fost obligată la plata sumei de 924.682.439 lei (ROL) reprezentând garanția de bună execuție, plus 41.592.628 lei (ROL) dobânda legală aferentă calculată pe perioada 16 iunie 2005 – 22 decembrie 2005. Prin aceeași sentință a fost admisă în parte și cererea reconvențională formulată de pârâtă iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 893.600.900 lei (ROL) cu titlu de penalități de întârziere, fiind respinsă cererea acesteia cu privire la dobânzile datorate pentru nefacturarea garanției de bună execuție.

În final s-a dispus compensarea creanțelor reciproce până la concurența sumei de 893.600.900 lei (ROL) cât și a cheltuielilor de judecată, datorate reciproc, până la concurența sumei de 4.282,3 lei (RON). Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere obligațiile asumate de părți prin contractul de subantrepriză încheiat între părți la 3 iunie 2003, având ca obiect executarea lucrărilor de consolidare reabilitare a școlilor generale din comunele Focsanei, Pitulicea și Vadu-Pașii, neexecutarea lor în termenele convenite și nerespectarea condițiilor de plată, stipulate în contract. Apelul declarat de reclamanta pârâtă SC S.P. SRL împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 239 din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a reținut că apelanta a criticat admiterea cererii reconvenționale și acordarea penalităților de întârziere pe care nu le datora, opinie neîmpărtășită de instanță cu motivarea că acestea erau stipulate în contract și corect au fost acordate de instanța de fond deoarece lucrările au fost executate cu întârziere de către reclamantă, întârzieri de 38 zile (Vadu Pașii), 53 zile (Focsanei) și 58 zile (Pitulicea). Cât privește incidența dispozițiilor H.G. nr. 273/1994 hotărâre de aprobare a Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, instanța de apel a reținut că aceste dispoziții nu pot fi invocate de apelantă întrucât procesele verbale de recepție s-au încheiat între pârâtă, antreprenor și beneficiarii lucrărilor, apelanta reclamantă nefiind semnatara acelor procese-verbale.

Nemulțumită de această decizie reclamanta SC S.P. SRL a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate. În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocă greșita înlăturare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 30 din H.G. nr. 273/1994 de aprobare a Regulamentului de recepție a lucrărilor, dispoziții potrivit cărora după recepția lucrărilor de către beneficiar nu se mai pot solicita penalizări, diminuări de valori ori alte asemenea sume decât cele consemnate în procesul verbal de recepție, excepție făcând viciile ascunse descoperite în termen legal. Câtă vreme beneficiarii lucrărilor nu au stipulat în procesele verbale de recepție încheiate cu pârâta cererea de penalități și nu au invocat nici o întârziere în lucrări, pârâta nu poate pretinde de la subantreprenor aceste penalități.

Chiar dacă ea nu a fost prezentă la recepția lucrărilor cele consemnate în respectivele procese-verbale îi sunt opozabile, deoarece, în cazul în care anumite lucrări ar fi trebuit remediate, ea era cea care ar fi trebuit să le execute. De asemenea, contractul de subantrepriză este un contract derivat din contractul de antrepriză, în el fiind preluate clauzele din contractul principal cu privire la termenele de execuție, termene pe care, ulterior, pârâta, în acord cu beneficiarul, le-a prelungit fără a aduce la cunoștința subantreprenorului acest fapt. În consecință, a solicitat înlăturarea penalităților și a compensării, solicitând respingerea cererii reconvenționale. La termenul de astăzi recurenta a depus contractul adițional la contractul cadru încheiat între beneficiar și pârâtă și contractul din 29 mai 2003 încheiat între aceștia.

Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul reclamantei este întemeiat urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Prin cererea reconvențională pârâta reclamantă a solicitat obligarea reclamantei la plata penalităților de întârziere de 0,2 % invocând neexecutarea la termen a lucrărilor de către subantreprenor, penalități acordate de instanțe cu motivarea că ele sunt stipulate în contract. Instanța de apel nu a primit apărările reclamantei privind incidența art. 30 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații, considerând că aceste norme sunt aplicabile doar în raporturile dintre beneficiar și antreprenor nu și față de subantreprenor.

Potrivit acestor dispoziții, art. 30 din H.G. nr. 273/1994 „după acceptarea recepției de către investitor cu sau fără obiecții, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remedieri de lucrări, penalizări, diminuări de valori și altele asemenea decât cele consemnate în procesul verbal de recepție” excepție făcând viciile ascunse descoperite în termenul stabilit prin lege. În speță, lucrările au fost recepționate de beneficiar fără nici o obiecțiune sau pretindere de penalități pentru întârziere, aceste procese-verbale certificând faptul, conform art. 1 din Regulament, că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție.

Chiar dacă recurenta nu a fost prezentă la recepția lucrărilor nu se poate susține că nu îi este opozabil deoarece, potrivit art. 20 din contractul de subantrepriză toate clauzele din contractul încheiat între investitor și antreprenorul general sunt valabile pentru subantreprenor, ele făcând parte integrantă din contractul de subantrepriză. În consecință, câtă vreme la recepția lucrărilor beneficiarul nu a invocat întârzieri în executare și penalități de la antreprenorul general, penalități stipulate în art. 49.1 din contract, antreprenorul nu poate pretinde de la subantreprenor penalități, deoarece s-ar îmbogăți fără justă cauză, chiar dacă acestea, la rândul lor, erau stipulate și în contractul de subantrepriză.

În consecință, curtea apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel greșit au înlăturat apărările reclamantei și au considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 30 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994, admițând cererea reconvențională a pârâtei și acordând penalități. În considerarea celor expuse curtea va admite recursul reclamantei în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica decizia din apel în sensul admiterii apelului aceleeași părți și schimbării în parte a sentinței de fond cu privire la cererea reconvențională pe care o va respinge în totalitate, înlăturând, în consecință și compensările dispuse atât cu privire la creanțe cât și cu privire la cheltuielile de judecată, la acordarea cărora pârâta reclamantă nu mai este îndreptățită.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței privitoare la soluționarea acțiunii principale și cheltuielile de judecată aferente, soluția instanței de fond pe acest aspect neformând obiectul căilor de atac. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., intimata pârâtă va fi obligată la 8.168,2 lei către recurentă, suma reprezentând cheltuielile de judecată din apel și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.P. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 239 din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia din apel în sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 886 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Buzău. Schimbă în parte sentința de fond în sensul că respinge cererea reconvențională și înlătură mențiunile privind compensarea creanțelor și a cheltuielilor de judecată. Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Obligă intimata la 8.168,2 lei, cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.