ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4724/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 7187/2/2009, SC A.M. SRL București a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Concurenței suspendarea executării deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 prin care pârâtul a dispus sancționarea societății pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 și obligarea la plata unei amenzi de 13.784 RON. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia susmenționată pârâtul a dispus în mod abuziv amendarea a 32 de agenți economici, constatând fără temei legal că aceștia au participat la o înțelegere tip cartel pe piața serviciilor de școlarizare auto din București.

Prin încheierea din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării, cu motivarea că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări de fapt și de drept care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, după cum nu subzistă nici condiția iminenței unei pagube în patrimoniul societății. Împotriva hotărârii a formulat recurs reclamanta SC A.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că în realitate, nu a existat nicio înțelegere între agenții economici referitor la majorarea unitară a tarifelor practicate pentru serviciile de școlarizare auto.

Tot astfel, nu s-a demonstrat că scopul întâlnirilor și deciziilor luate l-a constituit restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața serviciilor prestate de școlile de șoferi. Referitor la aplicabilitatea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că prin plata amenzii s-ar produce un prejudiciu important în raport de situația financiară dificilă a societății. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ condițiile privind existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care poate fi astfel, prevenită.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat numai prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, ce urmează a fi analizate de instanța sesizată cu judecarea acțiunii în anulare. În cauză, reclamanta nu a indicat și nu a dovedit existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei emise de pârât, simpla afirmație prin preluarea textului din Legea contenciosului administrativ nefiind suficientă. De asemenea, nici cea de-a doua cerință, a pericolului iminenței pagubei nu este îndeplinită, simpla susținere a societății că prin achitarea amenzii s-ar ajunge la un prejudiciu în patrimoniul său, nu se circumscrie noțiunii definite prin art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea actului administrativ contestat.

În raport de cele expuse mai sus, încheierea atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.M. SRL București împotriva încheierii din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.