ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4724/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 7187/2/2009,

SC A.M. SRL București a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Concurenței suspendarea

executării deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 prin care pârâtul a dispus sancționarea

societății pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 21/1996 și obligarea la plata unei amenzi de 13.784 RON.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin decizia susmenționată pârâtul a dispus în mod abuziv

amendarea a 32 de agenți economici, constatând fără temei legal că aceștia au participat

la o înțelegere tip cartel pe piața serviciilor de școlarizare auto din București.

Prin încheierea din 20

aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării, cu motivarea că nu

s-a făcut dovada existenței unor împrejurări de fapt și de drept care să creeze

o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, după cum nu subzistă

nici condiția iminenței unei pagube în patrimoniul societății.

Împotriva hotărârii a

formulat recurs reclamanta SC A.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat

că în realitate, nu a existat nicio înțelegere între agenții economici referitor

la majorarea unitară a tarifelor practicate pentru serviciile de școlarizare auto.

Tot astfel, nu s-a demonstrat că scopul întâlnirilor și deciziilor luate l-a constituit

restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața serviciilor prestate

de școlile de șoferi.

Referitor la aplicabilitatea

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că prin plata amenzii

s-ar produce un prejudiciu important în raport de situația financiară dificilă a

societății.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, potrivit art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării

unui act administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ condițiile privind

existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care poate

fi astfel, prevenită.

Cazul bine justificat

nu poate fi argumentat numai prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului

administrativ, ce urmează a fi analizate de instanța sesizată cu judecarea acțiunii

în anulare. În cauză, reclamanta nu a indicat și nu a dovedit existența unor împrejurări

legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității deciziei emise de pârât, simpla afirmație prin preluarea textului

din Legea contenciosului administrativ nefiind suficientă.

De asemenea, nici cea

de-a doua cerință, a pericolului iminenței pagubei nu este îndeplinită, simpla susținere

a societății că prin achitarea amenzii s-ar ajunge la un prejudiciu în patrimoniul

său, nu se circumscrie noțiunii definite prin art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004

care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea

actului administrativ contestat.

În raport de cele expuse

mai sus, încheierea atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat

recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A.M. SRL București împotriva încheierii din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.