ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3103/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 16

iulie 2009 și ulterior precizată, reclamanta SC A.G. SRL a solicitat instanței

anularea deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței

și totodată, suspendarea acesteia până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În subsidiar, reclamanta

a solicitat reducerea amenzii aplicate până la maxim 1% din cifra de afaceri reținută

de Consiliul Concurenței.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a fost sancționată în baza art. 55 alin. (4) din Legea concurenței

nr. 21/1996, republicată, deoarece la data de 31 ianuarie 2008, împreună cu alți

31 de agenți economici care activează pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru

obținerea permisului de conducere categoria B din Municipiul București ar fi realizat,

la sediul Federației Patronale a Școlilor de Șoferi Particulare din

România, o întelegere anticoncurențială pe orizontală care ar fi vizat 2 obiective:

1) majorarea tarifelor serviciilor de școlarizare auto pentru categoria B începând

cu data de 01 februarie 2008, și 2) fixarea unui nivel minim de 800 RON pentru

această categorie.

Reclamanta a susținut

că nu face parte din nicio federație și nu a încheiat nicio înțelegere de tip cartel

cu nimeni, iar persoana care a participat la întâlnirea din data de 31 ianuarie

2008, numitul I.M., nu a avut nici un mandat din partea sa pentru a o reprezenta

și nici nu cunoaște scopul pentru care a fost și ar fi semnat presupusul

proces-verbal de care face vorbire Consiliul Concurenței.

A mai arătat reclamanta

că tariful pe care îl practică nu a fost modificat după data de 31 ianuarie 2008

și nici cu o altă dată legată de presupusa întelegere. Tarifele practicate de SC

A.G. SRL au fost întotdeauna negociabile și în funcție de tipul sau marca autoturismului

cu care candidatul dorea să efectueze pregătirea necesară.

Prin sentința

nr. 2367 din 18 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a cotencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei

SC A.G. SRL formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 35

din 16 iunie 2009, emisă de pârât, reclamanta a fost sancționată, împreună cu alți

31 de agenți economici, pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 51 alin. (1)

lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin încălcarea prevederilor

art. 5 alin. (1), cu aplicarea art. 52 din lege.

În motivarea în fapt a

deciziei, s-a reținut că la data de 31 ianuarie 2008, 32 de agenți economici care

activează pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de

conducere categoria B din București, printre care și reclamanta, au realizat o înțelegere

anticoncurențială pe orizontală, prin următoarele modalități:

- majorarea tarifelor

serviciilor de școlarizare auto pentru categoria B, începând din data de 1

februarie 2008 și

- fixarea unui tarif minim

de 800 RON pentru serviciile de școlarizare auto pentru categoria B.

Reclamanta a susținut

că nu a avut niciun reprezentant la întâlnirea susmenționată însă din probele administrate

a reieșit că unul din participanți a fost numitul M.I., care ocupă funcția

de jurist în cadrul firmei.

Curtea a apreciat că este

nerelevant faptul că la întâlnire nu a participat un reprezentant legal al reclamantei,

fiind suficientă prezența unui angajat al acesteia care să informeze factorii de

decizie cu privire la hotărârile adoptate.

Poziția pe care numitul

M.I. o ocupă în cadrul firmei, precum și faptul că acesta a semnat procesul verbal

al ședinței depus la dosar, conduc indubitabil la concluzia că persoana respectivă

a avut mandatul tacit al reclamantei.

În acest context, prima

instanță a apreciat că reclamanta a participat la întâlnire din data de 31

ianuarie 2008, contrar susținerilor din cererea introductivă.

În altă ordine de idei,

prima instanță a reținut că nu este relevantă susținerea reclamantei,

în sensul că nu a majorat tarifele ulterior întâlnirii, întrucât art. 51 din Legea

nr. 21/1996 sancționează încălcarea interdicției prevăzute la art. 5 alin. (1)

lit. a), fără a distinge dacă înțelegerile oculte sunt sau nu urmate de punerea

în executare.

În ceea ce privește sancțiunea

aplicată, prima instanță a constatat că pârâtul a avut în vedere circumstanțele

prevăzute la art. 52 din Legea nr. 21/1996, astfel că nu poate dispune individualizarea

acesteia în funcție de criteriile propuse de reclamantă, care excedează cadrul legal.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând ca temei legal motivele

de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat,

în principal, casarea hotărârii pronunțate de tarifelor serviciilor de școlarizare

auto pentru categoria B modificarea sentinței în sensul admiterii cererii astfel

cum a fost formulată.

Recurenta a arătat că

hotărârea recurată este insuficient motivată, instanța reținând în considerente

numai argumentele pârâtei, în condițiile în care materialul probatoriu administrat

de Consiliul Concurenței este nerelevant.

A învederat recurenta

că nu a făcut parte din vreun cartel, nu a încheiat nicio înțelegere de tip

anticoncurențial privind modificarea tarifului și fixarea acestuia la

nivelul minim de 800 RON pentru serviciile oferite de școlile de șoferie

și nu a mandatat pe nimeni să participe la astfel de întâlniri.

Recurenta consideră că

instanța de fond s-a cantonat într-un formalism excesiv și a pronunțat soluția numai

în considerarea participării recurentei la ședința din 31 august 2008, fără să ia

în considerare faptul că societatea recurentă nu a implementat presupusa înțelegere,

tarifele serviciilor de școlarizare auto pentru categoria B nefiind modificate după

data de 31 ianuarie 2008.

Cu privire la individualizarea

sancțiunii, recurenta a precizat că instanța a respins nemotivat cererea

subsidiară a societății de diminuare a amenzii aplicate.

Prin urmare, a considerat

reclamanta că măsura sancționatorie aplicată este exagerată, nefiind direct proporțională

cu gravitatea faptei reținută în sarcina sa.

Prin întâmpinare, intimatul

Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința

menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Intimatul a susținut că

în mod nejustificat reclamanta a considerat, prin motivele sale de recurs, că nu

a participat la realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale în data de 31 ianuarie

2008, nefăcând parte din nici un cartel, că materialul probator nu este relevant

și că instanța de fond a respins în mod nemotivat cererea subsidiară a societății

de diminuare a amenzii aplicate.

Recursul este nefondat.

Consiliul Concurenței,

prin Ordinul nr. 143/2008, a deschis o investigație pe piața serviciilor de școlarizare

auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B, privind posibila încălcare

a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței, și a ajuns la concluzia

că în data de 31 ianuarie 2008, 32 de agenți economici, printre care și recurenta

SC A.G. SRL, au realizat o înțelegere anticoncurențială, având ca obiect majorarea

și fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru serviciile oferite.

Recurenta-reclamantă a

fost sancționată prin decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 a Consiliului Concurenței,

cu amendă contravențională alături de alți agenți economici pentru realizarea unei

înțelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de școlarizare

auto categoria B, în București, precum și fixarea tarifului la un nivel minim de

800 RON.

Sentința recurată reflectă

interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 21/1996 și cuprinde motivele pe care se sprijină prin analizarea situației de

fapt care rezultă din probele administrate în privința legalității deciziei contestate.

Legea nr. 21/1996, prin

art. 5 alin. (1) interzice orice înțelegeri

exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici,

orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate,

care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței

pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc

:

lit.

a) - fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a

prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor,

precum și a oricăror alte condiții comerciale;

Analiza motivelor de recurs,

a probelor cauzei și a legislației aplicabile relevă că în cursul anilor 2007 și

2008 reprezentanții mai multor societăți comerciale din Municipiul București, care

aveau ca obiect de activitate școlarizarea pentru obținerea permisului auto categoria

B au avut mai multe întâlniri în cadrul cărora s-au luat decizii cu privire la tariful

ce urmează a se practica pentru serviciile prestate.

Aceste înțelegeri sunt

interzise de Legea nr. 21/1996.

Astfel, potrivit art.

5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, este interzisă fixarea concertată, în

mod direct sau indirect, a prețurilor, a tarifelor.

Exceptările de la interdicțiile

prevăzute în art. 5 alin. (1) sunt expres reglementate în alin. (2) al aceluiași

text.

În concret, cu privire

la motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că sunt nefondate, după cum

urmează:

Susținerea recurentei

privind neparticiparea la realizarea înțelegerii anticoncurențiale din data de 31

ianuarie 2008 este neîntemeiată, întrucât din procesul verbal al întâlnirii din

data de 31 ianuarie 2008, în care s-a stabilit majorarea tarifelor privind taxa

de școlarizare pentru obținerea permisului de conducere pentru categoria B, precum

și fixarea unui tarif minim de 800 RON, rezultă că și SC A.G. SRL a participat la

această întâlnire.

Niciuna dintre societățile

participante la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, deci nici reclamanta, nu a furnizat

dovezi în sensul exprimării, în cadrul întâlnirii cu agenții economici concurenți,

a unui punct de vedere care să fie foarte clar pentru ceilalți agenți economici

prezenți, în sensul că se distanțează de ideea fixării și majorării de prețuri discutată

și preconizată.

Nu este întemeiat nici

motivul de recurs referitor la lipsa de relevanță a materialului probatoriu aflat

la dosarul pricinii, afirmația intimatei Consiliul Concurenței privind realizarea

unei înțelegeri cu obiect anticoncurențial pe piața în cauză, de către 32 de agenți

economici, fiind neîndoielnic probată prin inspecțiile inopinante la sediile mai

multor agenți economici care activau pe piața respectivă, precum și la sediul Federației

Patronale a Școlilor de Șoferi Particulare din România, în cadrul cărora au fost

ridicate procese-verbale întocmite de agenții economici participanți la înțelegerea

anticoncurențială din 31 ianuarie 2008.

Recurenta a participat

la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008, cunoscând obiectul întâlnirii, cu scopul

realizării înțelegerii anticoncurențiale, prin îndeplinirea obiectivului comun unic,

acela de a majora și de a fixa la nivelul de 800 RON tariful pentru serviciile de

școlarizare auto.

În cauză, Consiliul Concurenței,

pe lângă faptul că a demonstrat încheierea, între cei 32 de agenți economici, a

unei înțelegeri de fixarea a tarifului, a probat și punerea în aplicare a tarifului

majorat și a unui tarif minim de 800 RON.

Or, implementarea înțelegerii

anticoncurențiale a reprezentat o confirmare în plus a existenței unei înțelegeri

anticoncurențiale pe piața serviciilor oferite de școlile de șoferi pentru obținerea

permisului de conducere categoria B.

În concluzie, din întreg

probatoriul administrat înaintea primei instanțe, rezultă că participanții la întâlnirea

din 31 ianuarie 2008, printre care și reclamanta recurentă SC A.G. SRL, au încheiat

o înțelegere privind nivelul tarifelor practicate pe termen lung, această înțelegere

reprezentând fără echivoc o încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 21/1996 a concurenței, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la chestiunea

individualizării sancțiunii aplicate prin decizia Consiliului Concurenței atacată,

se reține că au fost avute în vedere circumstanțele prevăzute la art. 52 din

Legea nr. 21/1996, astfel că în mod corect instanța nu a putut dispune individualizarea

acesteia în funcțiile de criteriile sugerate de reclamantă.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate

și că hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.G. SRL București

împotriva sentinței nr. 2367 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 mai 2011.