ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S.C.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de pârât, în sensul înlăturării amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată în mod netemeinic și nelegal respectiv amenda contravențională în cuantum de 6% din cifra de afaceri (11.550 RON), iar în subsidiar, să se constate că pârâtul nu a individualizat în mod corect sancțiunea ce i-a fost aplicată și să se procedeze la reindividualizarea sancțiunii conform legii, reducându-se amenda cu cel puțin 3%.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia menționată, Consiliul Concurenței a sancționat un număr de 32 de agenți economici, reținând că aceștia au constituit la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, care a avut loc la sediul Federației Patronale a Școlilor de Șoferi Particulari din România, un cartel sub forma unei înțelegeri neconcurențiale pe orizontală, vizând majorarea tarifului la categoria auto B, începând cu data de 01 februarie 2008, cât și fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON.

În subsidiar, reclamanta a solicitat să se constate că nu a fost individualizată în mod corect sancțiunea care i-a fost aplicată, deși a arătat, cu ocazia verificării documentelor și a audierii, că nu are decât trei autoturisme funcționale, că societatea a fost înființată în anul 2005, având ca activități principale aducătoare de venituri, alte activități decât pe cea de scoală de șoferi (comerț cu autovehicule, spălătorie auto, comerț cu piese auto),astfel că sancțiunea este nedreaptă, mult prea mare și cu un profund impact negativ asupra societății, care în contextul crizei economice este în pericol de a intra în faliment și de a concedia angajații. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 2061 din 29 aprilie 2010, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta a participat la realizarea înțelegerii anticoncurențiale și a semnat procesul verbal al întâlnirii din 31 ianuarie 2008, punând în practică această înțelegere. Faptul că a răspuns unei solicitări de informații în baza art. 35 din lege, reține instanța, reprezintă îndeplinirea unei obligații legale și nu o colaborare în cadrul investigației autorității de concurență în sensul avut în vedere de Instrucțiuni. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC S.C.I. SRL. 1)Recurenta a susținut că sentința criticată este nemotivată, întrucât instanța a menționat succint conținutul plângerii și al întâmpinării pârâtei, fără să înlăture apărările reclamantei și, fără să arate de ce nu ia în seamă or de ce înlătură mijloacele de probă administrate în cauză.

2)Instanța de fond a înlăturat nemotivat și fără a analiza prin comparație cu tratamentul aplicat celorlalți agenți economici aflați în aceeași situație, criteriile de individualizare a sancțiunii, în raport de care s-a solicitat admiterea plângerii. S-a mai susținut de către recurentă că, sancțiunile au fost individualizate discriminatoriu, numai pentru doi agenți economici a căror situație era similară sau mai bună decât cea a SC S.C.I. SRL. Recursul este nefondat. Astfel, Curtea reține că probatoriile administrate au fost corect apreciate de instanța de fond, întrucât din actele cauzei rezultă că reclamanta a luat parte la înțelegerea anticoncurențială, pârâtul în mod întemeiat, constatând încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Potrivit acestor prevederi, sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici, orice decizii luate și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței, în special cele care urmăresc fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale. Din probele administrate a rezultat că în perioada 2007-2008 au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanții mai multor societăți comerciale, având ca obiect de activitate școlarizarea auto de categoria B, în cadrul cărora s-au luat decizii cu privire la cuantumul tarifului practicat, în sensul majorării și fixării la suma de 800 RON.

Măsura fixării unui tarif majorat, cu începere de la 1 februarie 2008, consemnată în procesul-verbal din 31 august 2008, a fost dispusă la întâlnirea reprezentanților a 32 agenți economici, printre care și cel al reclamantei.

Chiar în lipsa unei împuterniciri formale din partea societății, simpla informare a angajatului societății despre înțelegerea stabilită, urmată de punerea în practică a deciziei comune, constituie însuși conținutul anticoncurențial al faptei sancționate contravențional prin decizia contestată neavând relevanță faptul că reclamanta nu deține „o cotă majoritară de piață” Prezența reclamantei chiar și la o singură întâlnire, cea din 31 ianuarie 2008, în care nu numai că s-a realizat înțelegerea anticoncurențială, dar s-a decis și punerea în practică a acesteia, subliniază contribuția acesteia la obiectivul comun unic al participanților, acele de majorare a tarifelor și de stabilire a uni tarif minim de 800 RON, fiind lipsit de relevanță faptul că acesta nu a participat la întâlnirile anterioare datei de 31 ianuarie 2008, care nu au constituit decât etape de pregătire a înțelegerii anticoncurențiale.

Pe de altă parte, nu are suport probator apărarea societății privind justificarea economică a majorării tarifului, în condițiile în care creșterea cuantumului la 800 RON s-a produs dintr-o dată, fără ca vreun factor economic nou, care să influențeze în mod obiectiv această decizie, să fi avut loc înainte de 1 februarie 2008. De altfel, majorarea a avut loc în același timp cu a celorlalte societăți participante la întâlnire, iar tariful a fost identic. În consecință, soluția instanței referitor la reclamantă este corectă, rezultând din probe că societatea prevalându-se de informațiile aflate în urma întâlnirii agenților economici din 31 august 2008, s-a angajat în practicarea acelui tarif unic, cu caracter anticoncurențial, motiv pentru care apare ca legală sancționarea sa contravențională.

Referitor la cuantumul amenzii aplicate, Curtea constată că pârâtul a respectat prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, prin aplicarea procentului la cifra totală de afaceri a societății. Nu se justifică nici reducerea amenzii, cu cel puțin 3%, întrucât așa cum corect a reținut și instanța de fond faptele săvârșite de reclamantă și prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 sunt grave, pentru care nivelul de bază, luat în considerare la stabilirea amenzii, este stabilit între 4% și 8%. Examinând și din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatând existența motivelor de casare recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.C.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2061 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.