ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3577/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3577/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta SC "D.C.T." SRL, în contradictoriu cu

pârâtul Consiliul Concurenței, a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 35

din 16 iunie 2009 emisă de Consiliul Concurenței, în sensul înlăturării amenzii

contravenționale ce a fost aplicată societății, respectiv amenda

contravențională în cuantum de 6% din cifra de afaceri (11.550 RON).

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia menționată, Consiliul

Concurenței a sancționat un număr de 32 de agenți economici, reținând că

aceștia au constituit, la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, care a avut loc la

sediul Federației Patronale a Școlilor de Șoferi Particulari din România

(F.P.S.S.R.), un cartel sub forma unei înțelegeri neconcurențiale pe orizontală

vizând majorarea tarifului la categoria auto B, începând cu data de 01

februarie 2008, cât și fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON.

Societatea reclamantă

a susținut că sancțiunea ce i-a fost aplicată este nelegală și netemeinică,

întrucât nu a participat la nicio înțelegere anticoncurențială între cei 32 de

agenți economici, majorarea tarifului în anul 2008 fiind realizată într-un

cuantum modic, în considerarea cheltuielilor impuse de piața economică și

pentru a putea rezista desfășurării activității pe piață.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 909 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta SC "D.C.T." SRL., în contradictoriu cu

pârâtul Consiliul Concurenței.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia,

prin Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de Consiliul Concurenței, s-a

constatat încălcarea, de către 32 de agenți economici, a dispozițiilor art. 5

alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată.

Înțelegerea pe

orizontală realizată de către agenții economici activi pe piața serviciilor de

școlarizare auto pentru obținerea permisului de categoria B din București a

avut ca obiect majorarea tarifului și fixarea acestuia la nivelul minim de 800

RON pentru serviciile oferite de școlile de șoferi, sancțiunea aplicată fiind

de 6% din cifra de afaceri realizată în anul 2008 de către agenții economici

contravenienți, printre care și reclamanta.

Din analiza

procesului-verbal al întâlnirii din data de 31 ianuarie 2008, în care s-a

stabilit majorarea tarifelor privind taxa de școlarizare pentru obținerea

permisului de conducere pentru categoria B, precum și fixarea unui tarif minim

de 800 RON, Curtea a constatat că societatea reclamantă a participat la această

întâlnire și a apreciat că însăși participarea agentului economic la negocieri

prin care se urmărește restricționarea concurenței reprezintă o încălcare a

prevederilor prin care sunt interzise practicile anticoncurențiale, chiar dacă

înțelegerea nu a fost pusă în practică.

În cazul reclamantei,

însă, a reținut judecătorul fondului, înțelegerea anticoncurențială a fost

implementată, împrejurare ce rezultă din faptul că tariful practicat de aceasta

pentru serviciile de școlarizare auto pentru categoria B, în perioada 01

ianuarie 2007 - 02 februarie 2008 era de 480 RON, iar începând cu luna

februarie 2008, tariful a fost de 800 RON.

Instanța de fond a

apreciat că prezența reclamantei chiar și la o singură întâlnire, cea din 31

ianuarie 2008, în care nu numai că s-a realizat înțelegerea anticoncurențială,

dar s-a decis și punerea în practică a acesteia, subliniază contribuția

acesteia la obiectivul comun unic al participanților, acela de majorare a

tarifelor și de stabilire a unui tarif minim de 800 RON, fiind lipsit de

relevanță faptul că aceasta nu a participat la întâlnirile anterioare datei de

31 ianuarie 2008, care nu au constituit decât etape de pregătire a înțelegerii

anticoncurențiale.

Curtea a mai

constatat că nu există elemente probatorii apte a conduce la concluzia că

majorarea tarifelor s-a datorat circumstanțelor economice ale societății,

întrucât această majorare a avut loc în același timp cu a celorlalte societăți

participante la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, iar tariful practicat a fost

identic.

În ceea ce privește

individualizarea sancțiunii aplicate, prima instanță a reținut că, prin decizia

contestată, au fost avute în vedere Instrucțiunile privind individualizarea

sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 56 (în prezent art. 51)

din Legea concurenței nr. 21/1996, iar reclamantei i s-a aplicat un procent de

6% din cifra de afaceri realizată în anul 2008, nefiind identificate

circumstanțe atenuante sau agravante care să permită modificarea nivelului de bază

al amenzii.

Potrivit prevederilor

din Instrucțiuni, faptele prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

21/1991, săvârșite de reclamantă, se încadrează în categoria faptelor de o

gravitate mare, pentru care nivelul de bază, luat în considerare în stabilirea

amenzii, este stabilit între 4% și 8%, astfel încât Curtea a apreciat că nu

poate fi admisă solicitarea reclamantei de diminuare a procentului aplicat cu

minim 3%.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 909 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, a declarat recurs reclamanta SC "D.C.T." SRL București,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cuprinsul

motivelor de recurs, societatea reclamantă susține că nu a existat nicio

înțelegere anticoncurențială pe orizontală vizând majorarea tarifului la

categoria auto B, începând cu data de 01 februarie 2008 și fixarea unui nivel

minim al tarifului pentru această categorie între 32 de agenți economici.

Recurenta precizează

faptul că, la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008, s-au discutat probleme

nelegate de creșterea tarifelor, care s-a realizat individual în raport de

cheltuielile impuse de piața economică și pentru a nu da faliment.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în

raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă,

precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 35

din 16 iunie 2009 emisă de Consiliul Concurenței, s-a dispus sancționarea

contravențională a unui număr de 32 agenți economici, printre care și SC

"D.C.T." SRL, pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a)

din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu o amendă în sumă de 11.550

RON, reținându-se în sarcina acesteia participarea la o înțelegere de tip cartel

pe piața serviciilor de școlarizare auto din București, care nu respectă

principiile concurenței, având ca obiect majorarea tarifului la serviciile de

școlarizare auto în scopul obținerii permisului de conducere categoria B, în

municipiul București, începând cu data de 1 februarie 2008 și fixarea tarifului

la un nivel minim de 800 RON.

Înalta Curte constată

că problema pusă în discuție și căreia trebuie să i se dea o rezolvare este

aceea dacă fapta reținută în sarcina recurentei-reclamante poate fi încadrată

în practicile anticoncurențiale interzise de Legea concurenței nr. 21/1996,

modificată și completată.

Potrivit

dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, "sunt

interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori

asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți

economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect

restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau

pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată, în

mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor,

a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții

comerciale".

Din interpretarea

acestor prevederi legale rezultă că înțelegerile realizate între agenții

economici sau asociațiile de agenți economici, deciziile și practicile

concertate sunt interzise, fie că au ca obiect, fie că au ca efect

restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, indiferent dacă sunt

săvârșite cu intenție sau din culpă.

Astfel fiind, urmarea

imediată a săvârșirii contravenției constă fie în efectul propriu-zis asupra

concurenței prin împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței, fie

numai prin crearea unei situații de pericol asupra concurenței, care ia naștere

chiar și în lipsa efectelor propriu-zise, fiind determinată de obiectul

anticoncurențial al unei astfel de înțelegeri.

În speță, acordul de

fixare a tarifului minim la care a participat societatea recurentă reprezintă o

înțelegere anticoncurențială prin obiect, în care urmarea imediată suficientă

pentru constatarea existenței contravenției este reprezentată de starea de

pericol generată de obiectivul anticoncurențial al înțelegerii și care poate fi

însoțită sau nu de producerea efectelor propriu-zise de distorsionare a

concurenței.

Această interpretare

a dispozițiilor legale mai sus menționate a fost confirmată și de jurisprudența

instanței supreme, potrivit căreia este suficient ca practicile să fie de

natură a produce efecte anticoncurențiale pentru a fi sancționate, nefiind

necesar ca efectele păgubitoare să se fi produs, deoarece ele au ca obiect

restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței.

Din această

perspectivă, instanța de control judiciar constată că sentința recurată

reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 5 alin. (1)

din Legea nr. 21/1996 și cuprinde motivele pe care se sprijină prin analizarea

situației de fapt care rezultă din probele administrate în privința legalității

deciziei contestate.

Înalta Curte reține

că înțelegerea de tip cartel realizată de către agenții economici activi pe

piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere

categoria B din București, având ca obiect majorarea tarifului și fixarea

acestuia la nivelul minim de 800 RON pentru serviciile oferite de școlile de

șoferi, face parte din categoria celor mai grave încălcări ale legislației

concurenței - astfel cum a subliniat și doctrina în materie -, care, prin

însăși natura ei, are capacitatea de a restrânge concurența, deoarece

practicarea unor prețuri sub această limită nu mai este posibilă, fiind

eliminată concurența prin preț, iar dreptul consumatorilor de a beneficia de

prețuri concurențiale ca urmare a confruntării dintre cerere și ofertă, este

afectat.

În acest context,

este de menționat faptul că, potrivit prevederilor legale aplicabile în speță,

respectiv dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996,

existența efectelor anticoncurențiale nu este reglementată ca o condiție

cumulativă celei privind obiectul anticoncurențial al înțelegerii/practicii,

aceste prevederi fiind, de altfel, preluate din legislația comunitară,

respectiv dispozițiile art. 81 din Tratatul CE (actual art. 101 din Tratatul

asupra funcționării Uniunii Europene) și confirmate și de practica în materie a

Curții Europene de Justiție - Cauza C-8/2008 "T-Mobile Netherlands

BV", pct. 28 al Hotărârii pronunțate la 9 iunie 2009, potrivit căruia

obiectul anticoncurențial al faptei, pe de o parte și efectele

anticoncurențiale ale faptei, pe de altă parte, reprezintă condiții

alternative, iar nu cumulative pentru încadrarea înțelegerii/practicii ca având

caracter anticoncurențial.

Instanța de fond, în

mod corect, a reținut faptul că prezența reclamantei, chiar și la o singură

întâlnire, cea din 31 ianuarie 2008, în care nu numai că s-a realizat

înțelegerea anticoncurențială, dar s-a decis și punerea în practică a acesteia,

subliniază contribuția acesteia la obiectivul comun unic al participanților,

acela de majorare a tarifelor și de stabilire a unui tarif minim de 800 RON,

fiind lipsit de relevanță faptul că societatea reclamantă nu a participat la

întâlnirile anterioare datei de 31 ianuarie 2008, care nu au constituit decât

etape de pregătire a înțelegerii anticoncurențiale.

Recurenta-reclamantă

critică sentința atacată, susținând că instanța de fond nu a avut în vedere

apărările conform cărora majorarea tarifelor practicate la școala de șoferi a

fost luată din motive economice.

Această susținere

este lipsită de suport probator, în condițiile în care societatea reclamată a

procedat la majorarea tarifelor la data de 1 februarie 2008, imediat după

discuțiile din data de 31 ianuarie 2008 privind uniformizarea tarifelor pe

piață, materializate printr-o înțelegere anticoncurențială. Totodată,

declarațiile din presă dovedesc faptul că această înțelegere s-a realizat pe

baza unui plan organizat, majorarea tarifelor la același prag minim, adoptată

în același timp de toate societățile participante, neavând un caracter

întâmplător.

Așadar, autoritatea

de concurență a încadrat corect faptele săvârșite de recurenta-reclamantă în

practicile anticoncurențiale interzise de Legea concurenței nr. 21/1996

modificată și completată, fiind sancționată contravențional pentru încălcarea

prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de

reclamanta SC "D.C.T." SRL ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de SC "D.C.T." SRL București împotriva Sentinței civile nr.

909 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2011.