ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3577/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC "D.C.T." SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de Consiliul Concurenței, în sensul înlăturării amenzii contravenționale ce a fost aplicată societății, respectiv amenda contravențională în cuantum de 6% din cifra de afaceri (11.550 RON).

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia menționată, Consiliul Concurenței a sancționat un număr de 32 de agenți economici, reținând că aceștia au constituit, la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, care a avut loc la sediul Federației Patronale a Școlilor de Șoferi Particulari din România (F.P.S.S.R.), un cartel sub forma unei înțelegeri neconcurențiale pe orizontală vizând majorarea tarifului la categoria auto B, începând cu data de 01 februarie 2008, cât și fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON. Societatea reclamantă a susținut că sancțiunea ce i-a fost aplicată este nelegală și netemeinică, întrucât nu a participat la nicio înțelegere anticoncurențială între cei 32 de agenți economici, majorarea tarifului în anul 2008 fiind realizată într-un cuantum modic, în considerarea cheltuielilor impuse de piața economică și pentru a putea rezista desfășurării activității pe piață.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 909 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC "D.C.T." SRL., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de Consiliul Concurenței, s-a constatat încălcarea, de către 32 de agenți economici, a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată.

Înțelegerea pe orizontală realizată de către agenții economici activi pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de categoria B din București a avut ca obiect majorarea tarifului și fixarea acestuia la nivelul minim de 800 RON pentru serviciile oferite de școlile de șoferi, sancțiunea aplicată fiind de 6% din cifra de afaceri realizată în anul 2008 de către agenții economici contravenienți, printre care și reclamanta.

Din analiza procesului-verbal al întâlnirii din data de 31 ianuarie 2008, în care s-a stabilit majorarea tarifelor privind taxa de școlarizare pentru obținerea permisului de conducere pentru categoria B, precum și fixarea unui tarif minim de 800 RON, Curtea a constatat că societatea reclamantă a participat la această întâlnire și a apreciat că însăși participarea agentului economic la negocieri prin care se urmărește restricționarea concurenței reprezintă o încălcare a prevederilor prin care sunt interzise practicile anticoncurențiale, chiar dacă înțelegerea nu a fost pusă în practică. În cazul reclamantei, însă, a reținut judecătorul fondului, înțelegerea anticoncurențială a fost implementată, împrejurare ce rezultă din faptul că tariful practicat de aceasta pentru serviciile de școlarizare auto pentru categoria B, în perioada 01 ianuarie 2007 - 02 februarie 2008 era de 480 RON, iar începând cu luna februarie 2008, tariful a fost de 800 RON.

Instanța de fond a apreciat că prezența reclamantei chiar și la o singură întâlnire, cea din 31 ianuarie 2008, în care nu numai că s-a realizat înțelegerea anticoncurențială, dar s-a decis și punerea în practică a acesteia, subliniază contribuția acesteia la obiectivul comun unic al participanților, acela de majorare a tarifelor și de stabilire a unui tarif minim de 800 RON, fiind lipsit de relevanță faptul că aceasta nu a participat la întâlnirile anterioare datei de 31 ianuarie 2008, care nu au constituit decât etape de pregătire a înțelegerii anticoncurențiale. Curtea a mai constatat că nu există elemente probatorii apte a conduce la concluzia că majorarea tarifelor s-a datorat circumstanțelor economice ale societății, întrucât această majorare a avut loc în același timp cu a celorlalte societăți participante la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, iar tariful practicat a fost identic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, prima instanță a reținut că, prin decizia contestată, au fost avute în vedere Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 56 (în prezent art. 51) din Legea concurenței nr. 21/1996, iar reclamantei i s-a aplicat un procent de 6% din cifra de afaceri realizată în anul 2008, nefiind identificate circumstanțe atenuante sau agravante care să permită modificarea nivelului de bază al amenzii. Potrivit prevederilor din Instrucțiuni, faptele prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1991, săvârșite de reclamantă, se încadrează în categoria faptelor de o gravitate mare, pentru care nivelul de bază, luat în considerare în stabilirea amenzii, este stabilit între 4% și 8%, astfel încât Curtea a apreciat că nu poate fi admisă solicitarea reclamantei de diminuare a procentului aplicat cu minim 3%.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 909 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs reclamanta SC "D.C.T." SRL București, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În cuprinsul motivelor de recurs, societatea reclamantă susține că nu a existat nicio înțelegere anticoncurențială pe orizontală vizând majorarea tarifului la categoria auto B, începând cu data de 01 februarie 2008 și fixarea unui nivel minim al tarifului pentru această categorie între 32 de agenți economici. Recurenta precizează faptul că, la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008, s-au discutat probleme nelegate de creșterea tarifelor, care s-a realizat individual în raport de cheltuielile impuse de piața economică și pentru a nu da faliment.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de Consiliul Concurenței, s-a dispus sancționarea contravențională a unui număr de 32 agenți economici, printre care și SC "D.C.T." SRL, pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu o amendă în sumă de 11.550 RON, reținându-se în sarcina acesteia participarea la o înțelegere de tip cartel pe piața serviciilor de școlarizare auto din București, care nu respectă principiile concurenței, având ca obiect majorarea tarifului la serviciile de școlarizare auto în scopul obținerii permisului de conducere categoria B, în municipiul București, începând cu data de 1 februarie 2008 și fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON.

Înalta Curte constată că problema pusă în discuție și căreia trebuie să i se dea o rezolvare este aceea dacă fapta reținută în sarcina recurentei-reclamante poate fi încadrată în practicile anticoncurențiale interzise de Legea concurenței nr. 21/1996, modificată și completată.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, "sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale". Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că înțelegerile realizate între agenții economici sau asociațiile de agenți economici, deciziile și practicile concertate sunt interzise, fie că au ca obiect, fie că au ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, indiferent dacă sunt săvârșite cu intenție sau din culpă.

Astfel fiind, urmarea imediată a săvârșirii contravenției constă fie în efectul propriu-zis asupra concurenței prin împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței, fie numai prin crearea unei situații de pericol asupra concurenței, care ia naștere chiar și în lipsa efectelor propriu-zise, fiind determinată de obiectul anticoncurențial al unei astfel de înțelegeri. În speță, acordul de fixare a tarifului minim la care a participat societatea recurentă reprezintă o înțelegere anticoncurențială prin obiect, în care urmarea imediată suficientă pentru constatarea existenței contravenției este reprezentată de starea de pericol generată de obiectivul anticoncurențial al înțelegerii și care poate fi însoțită sau nu de producerea efectelor propriu-zise de distorsionare a concurenței.

Această interpretare a dispozițiilor legale mai sus menționate a fost confirmată și de jurisprudența instanței supreme, potrivit căreia este suficient ca practicile să fie de natură a produce efecte anticoncurențiale pentru a fi sancționate, nefiind necesar ca efectele păgubitoare să se fi produs, deoarece ele au ca obiect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței. Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată că sentința recurată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și cuprinde motivele pe care se sprijină prin analizarea situației de fapt care rezultă din probele administrate în privința legalității deciziei contestate.

Înalta Curte reține că înțelegerea de tip cartel realizată de către agenții economici activi pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B din București, având ca obiect majorarea tarifului și fixarea acestuia la nivelul minim de 800 RON pentru serviciile oferite de școlile de șoferi, face parte din categoria celor mai grave încălcări ale legislației concurenței - astfel cum a subliniat și doctrina în materie -, care, prin însăși natura ei, are capacitatea de a restrânge concurența, deoarece practicarea unor prețuri sub această limită nu mai este posibilă, fiind eliminată concurența prin preț, iar dreptul consumatorilor de a beneficia de prețuri concurențiale ca urmare a confruntării dintre cerere și ofertă, este afectat.

În acest context, este de menționat faptul că, potrivit prevederilor legale aplicabile în speță, respectiv dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, existența efectelor anticoncurențiale nu este reglementată ca o condiție cumulativă celei privind obiectul anticoncurențial al înțelegerii/practicii, aceste prevederi fiind, de altfel, preluate din legislația comunitară, respectiv dispozițiile art. 81 din Tratatul CE (actual art. 101 din Tratatul asupra funcționării Uniunii Europene) și confirmate și de practica în materie a Curții Europene de Justiție - Cauza C-8/2008 "T-Mobile Netherlands BV", pct. 28 al Hotărârii pronunțate la 9 iunie 2009, potrivit căruia obiectul anticoncurențial al faptei, pe de o parte și efectele anticoncurențiale ale faptei, pe de altă parte, reprezintă condiții alternative, iar nu cumulative pentru încadrarea înțelegerii/practicii ca având caracter anticoncurențial.

Instanța de fond, în mod corect, a reținut faptul că prezența reclamantei, chiar și la o singură întâlnire, cea din 31 ianuarie 2008, în care nu numai că s-a realizat înțelegerea anticoncurențială, dar s-a decis și punerea în practică a acesteia, subliniază contribuția acesteia la obiectivul comun unic al participanților, acela de majorare a tarifelor și de stabilire a unui tarif minim de 800 RON, fiind lipsit de relevanță faptul că societatea reclamantă nu a participat la întâlnirile anterioare datei de 31 ianuarie 2008, care nu au constituit decât etape de pregătire a înțelegerii anticoncurențiale. Recurenta-reclamantă critică sentința atacată, susținând că instanța de fond nu a avut în vedere apărările conform cărora majorarea tarifelor practicate la școala de șoferi a fost luată din motive economice.

Această susținere este lipsită de suport probator, în condițiile în care societatea reclamată a procedat la majorarea tarifelor la data de 1 februarie 2008, imediat după discuțiile din data de 31 ianuarie 2008 privind uniformizarea tarifelor pe piață, materializate printr-o înțelegere anticoncurențială. Totodată, declarațiile din presă dovedesc faptul că această înțelegere s-a realizat pe baza unui plan organizat, majorarea tarifelor la același prag minim, adoptată în același timp de toate societățile participante, neavând un caracter întâmplător. Așadar, autoritatea de concurență a încadrat corect faptele săvârșite de recurenta-reclamantă în practicile anticoncurențiale interzise de Legea concurenței nr. 21/1996 modificată și completată, fiind sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta SC "D.C.T." SRL ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de SC "D.C.T." SRL București împotriva Sentinței civile nr. 909 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.