ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2753/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 2370 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA în contradictoriu cu pârâtul C.C., având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de pârât, în principal, anularea acestei decizii iar, în subsidiar, reducerea amenzii, deoarece că pârâtul a efectuat o greșită individualizare a sancțiunii aplicate. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării deciziei.

Pe fondul cauzei, a susținut că la dosarul de investigație există probe concludente, atât ale participării dl. F.D., coordonator al școlii de șoferi la SC T. SA , la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, cât și ale faptului că la această întâlnire s-a decis majorarea tarifului pentru categoria B și fixarea tarifului la nivelul minim de 800 Ron. Analizând actele aflate la dosar, Curtea de apel a reținut în fapt că președintele C.C.

a dispus, prin Ordinul nr. 143/2008, declanșarea din oficiu a unei investigații pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere din M.B., privind posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată și ca urmare a analizei efectuate în cauză, în urma audierii în data de 10 iunie 2009 a părților implicate, a emis Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009, prin care a constatat încălcarea, de către 32 de agenți economici, a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței prin realizarea unei înțelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de școlarizare auto categoria B, în București, precum și fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON și a dispus sancționarea acestora prin fixarea unui nivel de bază al amenzi reprezentând 6 % din cifra de afaceri realizată în anul 2008 de către agenții economici contravenienți.

Printre cei 32 de agenți economici, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 60.897 lei și reclamanta (această valoare reprezintă 3 % din cifra de afaceri realizată de reclamantă în anul 2008, respectiv din suma de 2.029.910 lei). Instanța de fond a apreciat că decizia contestată în cauză este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 21/1996, în condițiile în care reclamanta a încălcat prevederile art. 5 din aceeași lege, participând la realizarea unei înțelegeri de tip cartel cu agenții economici activi pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B din București, înțelegere având ca obiect majorarea tarifului și fixarea acestuia la nivelul minim de 800 Ron pentru serviciile oferite de școlile de șoferi, ceea ce reprezintă o restricționare prin obiect, o încălcare per se a regulilor de concurență.

Reclamanta a participat la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008 când s-a realizat înțelegerea anticoncurențială, în urma căreia, agenții economici implicați în realizarea sa au procedat la punerea în practică, în sensul că începând cu data de 1 februarie 2008 au majorat tariful și au fixat nivelul acestuia la suma minimă de 800 lei.

Prima instanță a reținut, totodată, că agenții economici au organizat întâlniri și după data de 31 ianuarie 2008, pentru a se asigura că sunt respectate cele convenite la data menționată, respectiv fixarea și majorarea tarifelor, în cadrul acestor întâlniri fiind organizate comisii de evaluare având ca scop verificarea obiectivului stabilit la data de 31 ianuarie 2008. Susținerea reclamantei că nu a participat la niciuna dintre întâlnirile care au avut loc în perioada iunie 2007 - ianuarie 2008 nu a fost reținută, cu motivarea că la întâlnirea din 31 ianuarie 2008 a participat F.D., care este persoana împuternicită de reclamantă să o reprezinte în ceea ce privește activitatea de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere, această persoană semnând în anii 2007 și 2008 contractele de școlarizare.

Instanța a reținut că dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 invocate în acțiune sunt irelevante în soluționarea cauzei, în condițiile în care potrivit doctrinei comunitare, agentul economic va răspunde chiar dacă angajații săi nu erau autorizați sau instruiți de către conducerea companiei să acționeze în acea manieră, agenții economici având obligația de a iniția programe prin intermediul cărora să prevină încălcarea regulilor de concurență. Faptul că la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, F.D. nu a prezentat un mandat scris din partea societății reclamante, nu înseamnă că nu a avut calitatea de reprezentant al acestei societăți în cadrul acestei întâlniri, de natură anticoncurențială.

Curtea reține că în procesul verbal din 31 ianuarie 2008, în dreptul numelui F.D- este trecută SC T. SA , acest proces verbal nefiind un simplu act de prezență, așa cum susține reclamanta, ci actul care atestă realizarea înțelegerii anticoncurențiale, prezența acestei persoane la întâlnire fiind suficientă pentru ca ceilalți participanți să considere că reprezintă SC T. SA și că este determinată de scopul lor comun, acela de stabilire a unei înțelegeri anticoncurențiale, prin majorarea tarifului serviciilor oferite și prin fixarea unui tarif minim. Împrejurarea că această persoană avea calitatea de a reprezenta SC T. SA rezultă și din adresa emisă de reclamantă, înregistrată la pârât sub nr. 632 din 11 iunie 2008 în care se arată că persoana desemnată de SC T. SA pentru discuțiile cu echipa de investigații a C.C.

este inginer D.F., coordonatorul Școlii de șoferi T. Lipsa unui mandat expres dat de societatea reclamantă acestei persoane pentru a participa la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, nu este de natură să înlăture încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, având în vedere că participarea la realizarea înțelegerii anticoncurențiale în calitate de simplu angajat al societății, determină răspunderea societății reclamante pentru încălcarea regulilor de concurență. p entru exonerarea de răspundere, agentul economic trebuie să probeze că participarea sa la întâlnirile cu caracter anticoncurențial nu a fost făcută cu intenție anticoncurențială și că a indicat concurenților faptul că participă la întâlniri cu un scop diferit de al lor.

Or, în cauză, reclamanta a semnat procesul verbal al întâlnirii din data de 31 ianuarie 2008 care atestă realizarea înțelegerii anticoncurențiale și nu s-a distanțat public de ceea ce s-a stabilit cu acea ocazie, astfel încât a lăsat impresia celorlalți agenți economici participanți că subscrie la cele hotărâte. Curtea reține în raport de înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta a participat la realizarea înțelegerii pe orizontală privind tarifele, ceea ce reprezintă o gravă restricționare a concurenței având ca efect o creștere concomitentă a tarifelor pe piață și restricționarea posibilităților de alegere ale consumatorului. Înțelegerile privind fixarea prețurilor sau împărțirea piețelor sunt apreciate de instanța comunitară ca restricționând concurența, fiind considerate înțelegeri per se, o astfel de înțelegere fiind și cea pentru care pârâtul a emis decizia contestată.

Referitor la amenda aplicată, Curtea reține că aceasta este în cuantum de 60.897 lei, reprezentând 3 % din cifra de afaceri totală realizată în anul 2008, fiind respectate dispozițiile art. 51 alin. (1) lit. a) din aceeași lege, care stabilește o amendă de până la 10 % din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancțiunii. Cuantumul amenzii a fost stabilit ținându-se cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 din aceeași lege, respectiv gravitatea și durata faptei, consecințele acesteia asupra concurenței.

Astfel, fapta săvârșită de reclamantă se încadrează în categoria celor de gravitate mare, potrivit Instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 56 (în prezent art. 51) din Legea nr. 21/1996, care stabilesc pentru restricționările pe orizontală de tipul cartelului, în vederea fixării prețurilor un nivel de bază al amenzii cuprins între 4 % și 8 %. De asemenea, a fost avută în vedere durata mai mică de un an a faptei, precum și consecințele pe care le-a produs asupra concurenței, acestea fiind considerabile asupra mediului concurențial pe piața respectivă, constatându-se că din cei 32 de agenți economici care au realizat înțelegerea anticoncurențială, 31 au majorat tariful la nivelul de 800 Ron, un singur agent majorându-l la nivelul de 790 Ron.

Mai mult, mediatizarea în presă a celor stabilite de agenții economici la întâlnirea din 31 ianuarie 2008 a influențat modul de a acționa pe piață al celorlalți agenți economici. Curtea constată că, deși nu au fost identificate circumstanțe atenuante care să fie aplicate reclamantei, C.C. a procedat la reducerea nivelului de bază al amenzii cu 3 procente, la 3 % în raport de împrejurarea că reclamanta a prestat serviciile de școlarizare doar pe două autoturisme. Faptul că reclamanta desfășoară și activitate de transport auto marfă și nu doar activitate specifică școlii de șoferi nu înseamnă că amenda se stabilește exclusiv, în funcție de veniturile obținute din cea de-a doua activitate, atâta timp cât legea prin art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, face trimitere în mod expres la cifra de afaceri totală.

2. r ecursul formulat de reclamanta SC T. SA Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul anularii deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emise de C.C., iar, în subsidiar, în măsura în care se va aprecia decizia ca fiind legală, reducerea amenzii, constatând ca intimata-pârâtă a efectuat o greșita individualizare a sancțiunii aplicate. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a analizat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, respingând proba testimonială cu audierea martorului D.F.

și a aplicat eronat dispozițiile legale în materie, reținând incidența dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996. Arată că majorarea tarifelor practicate la școala de șoferi a fost luată din motive strict economice având în vedere că tariful practicat la nivelul anului 2007 nu avea corespondent raportat la nivelul cheltuielilor. Faptul că o societate a realizat o majorare a prețului produselor sale, nu constituie un argument suficient pentru sancționarea acesteia reținându-se încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 republicata, în condițiile în care autoritatea de concurență poate hotărî sancționarea numai în condițiile în care s-a dovedit fără dubiu că respectiva creștere de preturi se datorează existentei unei practici concertate, cu excluderea argumentată a posibilelor motivații de natură economică.

În cauză, nu s-a dovedit fără putință de tăgadă, pe de o parte, existența înțelegerii anticoncurențiale, iar pe de altă parte, participarea recurentei la această înțelegere având drept consecință majorarea tarifelor la școlile de șoferi, precum și faptul că majorarea tarifului de către societate s-a datorat acestei presupuse înțelegeri. Susține că în cauză, prin hotărârea recurată, piața relevantă nu a fost definită corect și că au fost înlăturate nefondat susținerile sale în sensul că nu a fost prezentă și nu a participat la realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale la data de 31 ianuarie 2008. O solicitare distinctă vizează cererea subsidiară a societății de diminuare a amenzii aplicate de C.C., având în vedere că sancțiunea aplicată este împovărătoare și chiar periculoasă pentru continuarea activității acestei societăți comerciale.

2. Apărarea intimatului C.C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Curții de Apel București. Răspunzând punctual criticilor aduse hotărârii recurate și deciziei contestate, C.C. arată că reclamanta a făcut parte dintr-o înțelegere anticoncurențială, sancțiunea aplicată este legală fiind încălcate de către SC T. SA și de către celelalte societăți participante la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței, prin realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale având ca obiect fixarea unui nivel minim al tarifului pentru serviciile de școlarizare auto. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare cât și în baza art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. - Argumente de fapt și de drept relevante C.C., prin Ordinul nr. 143/2008, a deschis o investigație pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B, privind posibila încălcare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței, și a ajuns la concluzia că în data de 31 ianuarie 2008, 32 de agenți economici, printre care și recurenta SC T. SA, au realizat o înțelegere anticoncurențială, având ca obiect majorarea și fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru serviciile oferite. Recurenta-reclamantă a fost sancționată prin Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 a C.C., cu amendă contravențională alături de alți agenți economici pentru realizarea unei înțelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de școlarizare auto categoria B, în București, precum și fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON.

Sentința recurată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și cuprinde motivele pe care se sprijină prin analizarea situației de fapt care rezultă din probele administrate în privința legalității decizia contestată.

Legea nr. 21/1996, prin art. 5 alin. (1) interzice orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: - lit. a) - fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale; Analiza motivelor de recurs, a probelor cauzei și a legislației aplicabile relevă că în cursul anilor 2007 și 2008 reprezentanții mai multor societăți comerciale din municipiul București, care aveau ca obiect de activitate școlarizarea pentru obținerea permisului auto categoria B au avut mai multe întâlniri în cadrul cărora s-au luat decizii cu privire la tariful ce urmează a se practica pentru serviciile prestate.

Aceste înțelegeri sunt interzise de Legea nr. 21/1996. Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, este interzisă fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor, a tarifelor. Exceptările de la interdicțiile prevăzute în art. 5 alin. (1) sunt expres reglementate în alin. (2) al aceluiași text.

În concret, cu privire la motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că sunt nefondate, după cum urmează: Susținerea recurentei în ceea ce privește analiza probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată în raport de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă realizarea unei înțelegeri cu obiect anticoncurențial pe piață, între cei 32 agenți economici, în acest sens fiind procesele – verbale cu întâlnirile organizate la următoarele date: 12 iunie 2007, 30 noiembrie 2007, 13 decembrie 2007, 17 ianuarie 2008, 31 ianuarie 2008, 14 februarie 2008 și 21 februarie 2008, de agenți economici activi pe piața serviciilor de școlarizare auto, în cadrul cărora erau inițiate discuții privind politica de prețuri a acestora, finalizate cu înțelegerea anticoncurențială în data de 31 ianuarie 2008. Înțelegerea tip cartel realizată de către agenții economici activi pe piața Serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B din București are ca obiect majorarea tarifului și fixarea acestuia la nivelul minim de 800 RON pentru serviciile oferite de școlile de șoferi, reprezentând, prin urmare, o restricționare prin obiect, pentru care nu este necesară existența unor etape ulterioare de punere în practică a acesteia, realizarea înțelegerii anticoncurențiale în sine reprezentând o încălcare a concurenței,

prin întâlnirea acordului de voință al agenților economici în cauză, în sensul adoptării unei conduite comune pe viitor. Mai mult, implementarea înțelegerii anticoncurențiale reprezintă o confirmare în plus a existenței unei înțelegeri anticoncurențiale pe piața serviciilor oferite de școlile de șoferi pentru obținerea permisului de conducere categoria B, iar în ceea ce o privește pe SC T. SA, la dosarul de investigație se află copii ale contractelor de școlarizare încheiate de recurență, ulterior realizării înțelegerii anticoncurențiale, în care apare tariful majorat de 800 Ron. În ceea ce privește proba testimonială solicitată de reclamantă cu martorul F.D.

care a participat la întâlnirea celor 32 de agenți economici din partea SC T. SA, prin încheierea din 9 februarie 2010, curtea de apel a apreciat că această probă nu este utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, față de obiectul acțiunii și aspectele ce se doresc a fi dovedite cu audierea martorului, fiind în schimb încuviințată proba cu înscrisuri care au fost depuse la fondul cauzei din care rezultă că participanții la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, printre care și recurenta SC T. SA, au încheiat o înțelegere privind nivelul tarifelor practicate, înțelegere care reprezintă o încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenței.

În baza acestei probe, în mod corect prima instanță a înlăturat susținerea reclamatei privind neparticiparea la realizarea înțelegerii anticoncurențiale din data de 31 ianuarie 2008. Recurenta-reclamantă mai susține că instanța de fond nu a răspuns apărărilor făcute prin acțiune conform cărora majorarea tarifelor practicate la școala de șoferi a fost luată din motive economice. Această susținere nu poate fi reținută întrucât sarcina probei în dovedirea acestei apărări, îi revenea, dar este și neîntemeiată, întrucât a procedat la majorarea tarifelor la data de 1 februarie 2008 imediat după discuțiile din 31 ianuarie 2008 privind uniformizarea tarifelor pe piață, materializate printr-o înțelegere anticoncurențială și aproximativ 7 luni de la generarea cheltuielilor datorată majorării costului combustibilului, a chiriei și respectiv tarifelor pentru R.C.A.

În stabilirea pieței relevante, prin decizia contestată, C.C. a avut în vedere prevederile normative aplicabile înserate în cuprinsul actului administrativ atacat, a căror incidență nu poate fi contestată în cauză, respectiv Instrucțiunile C.C. cu privire la definirea pieței relevante, în scopul stabilirii părții substanțiale de piață, emise în baza art. 27 alin. (1) și alin. (3) din Legea concurenței (M. Of. nr. 288/1.04.2004). O ultimă solicitare formulată de recurenta-reclamantă, în subsidiar, vizează individualizarea sancțiunii aplicate prin decizia contestată și respectiv reducerea amenzii. Această susținere nu poate fi reținută deoarece la individualizarea sancțiunii aplicate prin decizia contestată, au fost avute în vedere prevederile art. 52 din Legea nr. 21/1996, Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 56 (în prezent art. 51) din Legea concurenței nr. 21/1996 (M. Of.

nr. 439/17.05.2004). Astfel, nu se pot reține în cauză vreuna din situațiile prevăzute ca circumstanțe atenuante, pentru reducerea amenzii, iar C.C. deja a procedat la reducerea nivelului de bază al amenzii cu 3 procente, la 3 %, în raport de împrejurarea că societatea a prestat serviciile de școlarizare doar pe două autoturisme, astfel cum a reținut de altfel și prima instanță. În consecință, Înalta Curte constatând că cei 32 de agenți economici implicați au stabilit un tarif unitar, de natură a determina și comportamentul celorlalte școli de șoferi și instructori auto independenți, corect a reținut prima instanță că decizia C.C. de sancționare a reclamantei este legală. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse și constatând că nu sunt motive de reformare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T. SA București împotriva sentinței nr. 2370 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2011.