ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2753/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2753/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de apel

Prin sentința nr. 2370

din 18 mai 2010 a Curții de Apel București a fost

respinsă, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta

SC T. SA

în contradictoriu cu

pârâtul C.C., având ca obiect

suspendarea

executării deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de pârât, în principal,

anularea acestei decizii iar, în subsidiar, reducerea amenzii, deoarece că

pârâtul

a efectuat o greșită individualizare a sancțiunii aplicate.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru suspendarea executării deciziei.

Pe fondul cauzei, a

susținut că la dosarul de investigație există probe concludente, atât ale

participării dl. F.D., coordonator al școlii de șoferi la

SC T. SA

, la întâlnirea din

31 ianuarie 2008, cât și ale faptului că la această întâlnire s-a decis

majorarea tarifului pentru categoria B și fixarea tarifului la nivelul minim de

800 Ron.

Analizând actele

aflate la dosar, Curtea de apel a reținut în fapt că

președintele C.C. a

dispus, prin Ordinul nr. 143/2008, declanșarea din oficiu a unei investigații

pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de

conducere din M.B., privind posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1)

din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată și

ca

urmare a analizei efectuate în cauză, în urma audierii în data de 10 iunie 2009

a părților implicate, a emis Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009, prin care a

constatat încălcarea, de către 32 de agenți economici, a art. 5 alin. (1) lit. a)

din Legea concurenței prin realizarea unei înțelegeri orizontale având ca

obiect majorarea tarifului pentru serviciile de școlarizare auto categoria B,

în București, precum și fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON și a

dispus sancționarea acestora prin fixarea unui nivel de bază al amenzi

reprezentând 6 % din cifra de afaceri realizată în anul 2008 de către agenții

economici contravenienți. Printre cei 32 de agenți economici, a fost

sancționată cu amendă în cuantum de 60.897 lei și reclamanta (această valoare

reprezintă 3 % din cifra de afaceri realizată de reclamantă în anul 2008,

respectiv din suma de 2.029.910 lei).

Instanța

de fond a apreciat că decizia contestată în cauză este legală, fiind emisă cu

respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 21/1996, în condițiile în care

reclamanta a

încălcat prevederile art. 5 din aceeași lege, participând la realizarea unei

înțelegeri de tip cartel cu agenții economici activi pe piața serviciilor de

școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B din

București, înțelegere având ca obiect majorarea tarifului și fixarea acestuia

la nivelul minim de 800 Ron pentru serviciile oferite de școlile de șoferi,

ceea ce reprezintă o restricționare prin obiect, o încălcare per se a regulilor

de concurență.

Reclamanta a

participat la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008 când s-a realizat

înțelegerea anticoncurențială, în urma căreia, agenții economici implicați în

realizarea sa au procedat la punerea în practică, în sensul că începând cu data

de 1 februarie 2008 au majorat tariful și au fixat nivelul acestuia la suma

minimă de 800 lei.

Prima instanță a

reținut, totodată, că agenții economici au organizat întâlniri și după data de

31 ianuarie 2008, pentru a se asigura că sunt respectate cele convenite la data

menționată, respectiv fixarea și majorarea tarifelor, în cadrul acestor

întâlniri fiind organizate comisii de evaluare având ca scop verificarea

obiectivului stabilit la data de 31 ianuarie 2008.

Susținerea

reclamantei că nu a participat la niciuna dintre întâlnirile care au avut loc

în perioada iunie 2007 - ianuarie 2008 nu a fost reținută, cu motivarea că la

întâlnirea din 31 ianuarie 2008 a participat F.D., care este persoana

împuternicită de reclamantă să o reprezinte în ceea ce privește activitatea de

școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere, această persoană

semnând în anii 2007 și 2008 contractele de școlarizare.

Instanța a reținut că

dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 invocate în acțiune sunt

irelevante în soluționarea cauzei, în condițiile în care potrivit doctrinei

comunitare, agentul economic va răspunde chiar dacă angajații săi nu erau

autorizați sau instruiți de către conducerea companiei să acționeze în acea

manieră, agenții economici având obligația de a iniția programe prin

intermediul cărora să prevină încălcarea regulilor de concurență.

Faptul că la

întâlnirea din 31 ianuarie 2008, F.D. nu a prezentat un mandat scris din partea

societății reclamante, nu înseamnă că nu a avut calitatea de reprezentant al

acestei societăți în cadrul acestei întâlniri, de natură anticoncurențială.

Curtea reține că în

procesul verbal din 31 ianuarie 2008, în dreptul numelui F.D- este trecută

SC T. SA

, acest proces verbal

nefiind un simplu act de prezență, așa cum susține reclamanta, ci actul care

atestă realizarea înțelegerii anticoncurențiale, prezența acestei persoane la

întâlnire fiind suficientă pentru ca ceilalți participanți să considere că

reprezintă

SC

T. SA

și

că este determinată de scopul lor comun, acela de stabilire a unei înțelegeri

anticoncurențiale, prin majorarea tarifului serviciilor oferite și prin fixarea

unui tarif minim.

Împrejurarea că

această persoană avea calitatea de a reprezenta

SC T. SA

rezultă și din adresa

emisă de reclamantă, înregistrată la pârât sub nr. 632 din 11 iunie 2008 în

care se arată că persoana desemnată de

SC T. SA

pentru discuțiile cu echipa de investigații a

C.C. este inginer D.F., coordonatorul Școlii de șoferi T.

Lipsa unui mandat

expres dat de societatea reclamantă acestei persoane pentru a participa la

întâlnirea din 31 ianuarie 2008, nu este de natură să înlăture încălcarea art. 5

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, având în vedere că participarea la

realizarea înțelegerii anticoncurențiale în calitate de simplu angajat al

societății, determină răspunderea societății reclamante pentru încălcarea

regulilor de concurență.

p

entru exonerarea de

răspundere, agentul economic trebuie să probeze că participarea sa la

întâlnirile cu caracter anticoncurențial nu a fost făcută cu intenție

anticoncurențială și că a indicat concurenților faptul că participă la

întâlniri cu un scop diferit de al lor.

Or, în cauză, reclamanta

a semnat procesul verbal al întâlnirii din data de 31 ianuarie 2008 care atestă

realizarea înțelegerii anticoncurențiale și nu s-a distanțat public de ceea ce

s-a stabilit cu acea ocazie, astfel încât a lăsat impresia celorlalți agenți

economici participanți că subscrie la cele hotărâte.

Curtea reține în

raport de înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta a participat la

realizarea înțelegerii pe orizontală privind tarifele, ceea ce reprezintă o

gravă restricționare a concurenței având ca efect o creștere concomitentă a

tarifelor pe piață și restricționarea posibilităților de alegere ale

consumatorului.

Înțelegerile privind

fixarea prețurilor sau împărțirea piețelor sunt apreciate de instanța

comunitară ca restricționând concurența, fiind considerate înțelegeri per se, o

astfel de înțelegere fiind și cea pentru care pârâtul a emis decizia

contestată.

Referitor la amenda

aplicată, Curtea reține că aceasta este în cuantum de 60.897 lei, reprezentând

3 % din cifra de afaceri totală realizată în anul 2008, fiind respectate dispozițiile

art. 51 alin. (1) lit. a) din aceeași lege, care stabilește o amendă de până la

10 % din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior

sancțiunii.

Cuantumul amenzii a

fost stabilit ținându-se cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.

52 din aceeași lege, respectiv gravitatea și durata faptei, consecințele

acesteia asupra concurenței.

Astfel, fapta

săvârșită de reclamantă se încadrează în categoria celor de gravitate mare,

potrivit Instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor pentru

contravențiile prevăzute de art. 56 (în prezent art. 51) din Legea nr. 21/1996,

care stabilesc pentru restricționările pe orizontală de tipul cartelului, în

vederea fixării prețurilor un nivel de bază al amenzii cuprins între 4 % și 8 %.

De asemenea, a fost

avută în vedere durata mai mică de un an a faptei, precum și consecințele pe

care le-a produs asupra concurenței, acestea fiind considerabile asupra

mediului concurențial pe piața respectivă, constatându-se că din cei 32 de

agenți economici care au realizat înțelegerea anticoncurențială, 31 au majorat

tariful la nivelul de 800 Ron, un singur agent majorându-l la nivelul de 790

Ron.

Mai mult,

mediatizarea în presă a celor stabilite de agenții economici la întâlnirea din

31 ianuarie 2008 a influențat modul de a acționa pe piață al celorlalți agenți

economici.

Curtea constată că,

deși nu au fost identificate circumstanțe atenuante care să fie aplicate

reclamantei, C.C. a procedat la reducerea nivelului de bază al amenzii cu 3

procente, la 3 % în raport de împrejurarea că reclamanta a prestat serviciile

de școlarizare doar pe două autoturisme.

Faptul că reclamanta

desfășoară și activitate de transport auto marfă și nu doar activitate

specifică școlii de șoferi nu înseamnă că amenda se stabilește exclusiv, în

funcție de veniturile obținute din cea de-a doua activitate, atâta timp cât

legea prin art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, face trimitere în

mod expres la cifra de afaceri totală.

2.

r

ecursul formulat de reclamanta

SC T. SA

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea recursului și

modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul anularii deciziei nr. 35 din

16 iunie 2009 emise de C.C., iar, în subsidiar, în măsura în care se va aprecia

decizia ca fiind legală, reducerea amenzii, constatând ca intimata-pârâtă a

efectuat o greșita individualizare a sancțiunii aplicate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată este nelegală

și netemeinică, întrucât instanța de fond a analizat în mod greșit materialul

probator administrat în cauză, respingând proba testimonială cu audierea

martorului D.F. și a aplicat eronat dispozițiile legale în materie, reținând

incidența dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Arată că

majorarea tarifelor

practicate la școala de șoferi a fost luată din motive strict economice având

în vedere că tariful practicat la nivelul anului 2007 nu avea corespondent

raportat la nivelul cheltuielilor.

Faptul că o societate

a realizat o majorare a prețului produselor sale, nu constituie un argument

suficient pentru sancționarea acesteia reținându-se încălcarea dispozițiilor art.

5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 republicata, în condițiile în care autoritatea

de concurență poate hotărî sancționarea numai în condițiile în care s-a dovedit

fără dubiu că respectiva creștere de preturi se datorează existentei unei

practici concertate, cu excluderea argumentată a posibilelor motivații de natură

economică.

În cauză, nu s-a

dovedit fără putință de tăgadă, pe de o parte, existența înțelegerii

anticoncurențiale,

iar

pe de altă parte, participarea recurentei la această înțelegere având drept

consecință majorarea tarifelor la școlile de șoferi, precum și faptul că

majorarea tarifului de către societate s-a datorat acestei presupuse

înțelegeri.

Susține că în cauză,

prin hotărârea recurată, piața relevantă nu a fost definită corect și că au

fost înlăturate nefondat susținerile sale în sensul că nu a fost prezentă și nu

a participat la realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale la data de 31

ianuarie 2008.

O solicitare

distinctă vizează cererea subsidiară a societății de diminuare a amenzii

aplicate de C.C., având în vedere că sancțiunea aplicată este împovărătoare și

chiar periculoasă pentru continuarea activității acestei societăți comerciale.

intimatului

C.C. a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a

hotărârii Curții de Apel București.

Răspunzând punctual

criticilor aduse hotărârii recurate și deciziei contestate, C.C. arată că

reclamanta a făcut parte dintr-o înțelegere anticoncurențială, sancțiunea

aplicată este legală fiind încălcate de către SC T. SA și de către celelalte

societăți participante la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, dispozițiile art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea concurenței, prin realizarea unei înțelegeri

anticoncurențiale având ca obiect fixarea unui nivel minim al tarifului pentru

serviciile de școlarizare auto.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare cât și în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate

aspectele Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

fapt și de drept relevante

C.C., prin Ordinul nr.

143/2008, a deschis o investigație pe piața serviciilor de școlarizare auto

pentru obținerea permisului de conducere categoria B, privind posibila

încălcare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței, și a ajuns la

concluzia că în data de 31 ianuarie 2008, 32 de agenți economici, printre care

și recurenta SC T. SA, au realizat o înțelegere anticoncurențială, având ca

obiect majorarea și fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru serviciile

oferite.

Recurenta-reclamantă

a fost sancționată prin Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 a C.C., cu amendă contravențională alături de alți agenți economici pentru realizarea unei

înțelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de

școlarizare auto categoria B, în București, precum și fixarea tarifului la un

nivel minim de 800 RON.

Sentința recurată

reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 5 alin. (1)

din Legea nr. 21/1996 și cuprinde motivele pe care se sprijină prin analizarea

situației de fapt care rezultă din probele administrate în privința legalității

decizia contestată.

Legea nr. 21/1996, prin

art. 5 alin. (1) interzice orice

înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți

economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice

practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea,

împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a

acesteia, în special cele care urmăresc:

-

lit. a) -

fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a

prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a

adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale;

Analiza motivelor de

recurs, a probelor cauzei și a legislației aplicabile relevă că în cursul

anilor 2007 și 2008 reprezentanții mai multor societăți comerciale din municipiul

București, care aveau ca obiect de activitate școlarizarea pentru obținerea

permisului auto categoria B au avut mai multe întâlniri în cadrul cărora s-au

luat decizii cu privire la tariful ce urmează a se practica pentru serviciile

prestate.

Aceste înțelegeri

sunt interzise de Legea nr. 21/1996.

Astfel, potrivit art.

5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, este interzisă fixarea concertată, în

mod direct sau indirect, a prețurilor, a tarifelor.

Exceptările de la

interdicțiile prevăzute în art. 5 alin. (1) sunt expres reglementate în alin.

(2) al aceluiași text.

În concret, cu

privire la motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că sunt

nefondate, după cum urmează:

Susținerea recurentei

în ceea ce privește analiza probelor administrate în cauză, Înalta Curte

constată că este neîntemeiată în raport de înscrisurile depuse la dosar din

care rezultă realizarea unei înțelegeri cu obiect anticoncurențial pe piață, între

cei 32 agenți economici, în acest sens fiind procesele – verbale cu întâlnirile

organizate la următoarele date: 12 iunie 2007, 30 noiembrie 2007, 13 decembrie 2007,

17 ianuarie 2008, 31 ianuarie 2008, 14 februarie 2008 și 21 februarie 2008, de

agenți economici activi pe piața serviciilor de școlarizare auto, în cadrul

cărora erau inițiate discuții privind politica de prețuri a acestora,

finalizate cu înțelegerea anticoncurențială în data de 31 ianuarie 2008.

Înțelegerea tip

cartel realizată de către agenții economici activi pe piața Serviciilor de

școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B din

București are ca obiect majorarea tarifului și fixarea acestuia la nivelul

minim de 800 RON pentru serviciile oferite de școlile de șoferi, reprezentând,

prin urmare, o restricționare prin obiect, pentru care nu este necesară

existența unor etape ulterioare de punere în practică a acesteia, realizarea

înțelegerii anticoncurențiale în sine reprezentând o încălcare a concurenței, prin

întâlnirea acordului de voință al agenților economici în cauză, în sensul

adoptării unei conduite comune pe viitor.

Mai mult,

implementarea

înțelegerii anticoncurențiale reprezintă o confirmare în plus a existenței unei

înțelegeri anticoncurențiale pe piața serviciilor oferite de școlile de șoferi

pentru obținerea permisului de conducere categoria B, iar în ceea ce o privește

pe SC T. SA, la dosarul de investigație se află copii ale contractelor de

școlarizare încheiate de recurență, ulterior realizării înțelegerii

anticoncurențiale, în care apare tariful majorat de 800 Ron.

În ceea ce privește

proba testimonială solicitată de reclamantă cu martorul F.D. care a participat

la întâlnirea celor 32 de agenți economici din partea SC T. SA, prin încheierea

din 9 februarie 2010, curtea de apel a apreciat că această probă nu este utilă,

concludentă și pertinentă soluționării cauzei, față de obiectul acțiunii și

aspectele ce se doresc a fi dovedite cu audierea martorului, fiind în schimb

încuviințată proba cu înscrisuri care au fost depuse la fondul cauzei din care

rezultă că participanții la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, printre care și recurenta

SC T. SA, au încheiat o înțelegere privind nivelul tarifelor practicate,

înțelegere care reprezintă o încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea

concurenței.

În baza acestei

probe, în mod corect prima instanță a înlăturat susținerea reclamatei privind

neparticiparea la realizarea înțelegerii anticoncurențiale din data de 31

ianuarie 2008.

Recurenta-reclamantă

mai susține că instanța de fond nu a răspuns apărărilor făcute prin acțiune

conform cărora majorarea tarifelor practicate la școala de șoferi a fost luată

din motive economice.

Această susținere nu

poate fi reținută întrucât sarcina probei în dovedirea acestei apărări, îi

revenea, dar este și neîntemeiată, întrucât a procedat la majorarea tarifelor

la data de 1 februarie 2008 imediat după discuțiile din 31 ianuarie 2008

privind uniformizarea tarifelor pe piață, materializate printr-o înțelegere anticoncurențială

și aproximativ 7 luni de la generarea cheltuielilor datorată majorării costului

combustibilului, a chiriei și respectiv tarifelor pentru R.C.A.

În stabilirea pieței

relevante, prin decizia contestată, C.C. a avut în vedere prevederile normative

aplicabile înserate în cuprinsul actului administrativ atacat, a căror incidență

nu poate fi contestată în cauză, respectiv Instrucțiunile C.C. cu privire la

definirea pieței relevante, în scopul stabilirii părții substanțiale de piață,

emise în baza art. 27

alin.

(1)

și alin. (3) din Legea

concurenței (M. Of. nr. 288/1.04.2004).

O ultimă solicitare

formulată de recurenta-reclamantă, în subsidiar, vizează individualizarea

sancțiunii aplicate prin decizia contestată și respectiv reducerea amenzii.

Această susținere nu

poate fi reținută deoarece la individualizarea sancțiunii aplicate prin decizia

contestată, au fost avute în vedere prevederile art. 52 din Legea nr. 21/1996, Instrucțiunile

privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 56

(în prezent art. 51) din Legea concurenței nr. 21/1996 (M. Of. nr. 439/17.05.2004).

Astfel, nu se pot reține

în cauză vreuna din situațiile prevăzute ca circumstanțe atenuante, pentru

reducerea amenzii, iar C.C. deja a procedat la reducerea nivelului de bază al

amenzii cu 3 procente, la 3 %, în raport de împrejurarea că societatea a

prestat serviciile de școlarizare doar pe două autoturisme, astfel cum a

reținut de altfel și prima instanță.

În consecință, Înalta

Curte constatând că cei 32 de agenți economici implicați au stabilit un tarif

unitar, de natură a determina și comportamentul celorlalte școli de șoferi și

instructori auto independenți, corect a reținut prima instanță că decizia C.C.

de sancționare a reclamantei este legală.

al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse și constatând că nu sunt motive de reformare a sentinței potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC T. SA București împotriva sentinței nr. 2370 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2011.