ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3802/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 iulie 2009, SC T.A.G. SRL București a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea Deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009, întrucât societatea nu a încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, nefiind parte la înțelegerea anticoncurențială vizând majorarea începând cu 1 februarie 2008 a tarifelor practicate pentru serviciile de școlarizare auto categoria B. În subsidiar, reclamanta a cerut diminuarea amenzii stabilite la suma de 36.468 lei, prin aplicarea unui procent la veniturile realizate exclusiv din activitatea de școlarizare auto.

Prin sentința civilă nr. 3023 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 35/2009 în privința reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că persoana menționată în procesul-verbal din 31 ianuarie 2008 ca fiind prezentă la înțelegerea anticoncurențială nu avea mandat de reprezentare din partea societății, consemnările aceluiași înscris neputând reprezenta o dovadă clară a participării reclamantei la pretinsa înțelegere. Instanța a constatat că nici majorarea tarifului la 800 lei începând cu 1 februarie 2008 nu reprezintă o probă a participării reclamantei la înțelegerea anticoncurențială, stabilirea unui tarif majorat derivând din rațiuni economice, în condițiile în care școlarizarea auto are o pondere neînsemnată în activitatea societății.

Împotriva sentinței a declarat recurs Consiliul Concurenței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a învederat că hotărârea nu motivează care ar fi explicația economică ce a justificat majorarea de către reclamantă a tarifelor de școlarizare auto chiar din data de 1 februarie 2008, la același cuantum de 800 lei. Sub acest aspect, pârâtul a arătat că această apărare trebuie înlăturată, în condițiile în care tariful s-a majorat cu 36,2% (de la 510 la 800 lei), în timp ce prețul benzinei a crescut de la aceeași dată doar cu 6,3% (de la 3,42/l la 3,65 lei/l). Or, în aceste împrejurări, majorarea se prezumă a fi urmarea înțelegerii între reprezentanții școlilor de șoferi, ce constituie în opinia pârâtului o distorsionare a concurenței normale pe piața activității de școlarizare auto.

S-a mai arătat că lipsa mandatului de reprezentant al societății nu este relevantă pentru stabilirea înțelegerii anticoncurențiale, din moment ce reclamanta s-a aliniat practicii stabilite, fiind îndeplinite condițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, Curtea reține că probatoriile administrate au fost greșit apreciate de instanța de fond, întrucât rezultă din actele cauzei că reclamanta a luat parte la înțelegerea anticoncurențială, pârâtul, în mod întemeiat, constatând încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.21/1996.

Potrivit acestor prevederi, sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici, orice decizii luate și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței, în special cele care urmăresc fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale. Din probele administrate a rezultat că în perioada 2007-2008 au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanții mai multor societăți comerciale, având ca obiect de activitate școlarizarea auto de categoria B, în cadrul cărora s-au luat decizii cu privire la cuantumul tarifului practicat, în sensul majorării și fixării la suma de 800 lei.

Măsura fixării unui tarif majorat, cu începere de la 1 februarie 2008, consemnată în procesul-verbal din 31 august 2008, a fost dispusă la întâlnirea reprezentanților a 32 agenți economici, printre care și cel al reclamantei, neprezentând relevanță împrejurarea că nu este indicată calitatea acestuia și nici existența unui mandat de reprezentare. Chiar în lipsa unei împuterniciri formale din partea societății, simpla informare a angajatului societății despre înțelegerea stabilită, urmată de punerea în practică a deciziei comune, constituie însuși conținutul anticoncurențial al faptei sancționate contravențional prin decizia contestată.

Este de menționat în acest sens adresa nr. 129 din 10 iunie 2008 prin care reclamanta comunică pârâtului aplicarea tarifului majorat cu începere de la 1 februarie 2008. Pe de altă parte, nu are suport probator apărarea societății privind justificarea economică a majorării tarifului, în condițiile în care creșterea cuantumului la 800 lei s-a produs dintr-o dată, fără ca vreun factor economic nou, care să influențeze în mod obiectiv această decizie, să fi avut loc înainte de 1 februarie 2008. În consecință, soluția instanței de anulare a deciziei nr. 35/2009 referitor la reclamantă apare ca greșită, rezultând din probe că societatea, prevalându-se de informațiile aflate în urma întâlnirii agenților economici din 31 august 2008, s-a angajat în practicarea acelui tarif unic, cu caracter anticoncurențial, motiv pentru care apare ca legală sancționarea sa contravențională.

Referitor la cuantumul amenzii aplicate, Curtea constată că pârâtul a respectat prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, prin aplicarea procentului la cifra totală de afaceri a societății. Nu se justifică nici reducerea amenzii, reclamanta beneficiind deja de o reducere cu 3% a nivelului de bază, tocmai în considerarea faptului că activitatea de bază a societății este cea de transporturi interne și internaționale, școlarizarea auto operând doar pe două autoturisme. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 3023 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC T.A.G. SA București, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2011.