ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC D.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Concurenței anularea parțială a deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de

pârâtă, cu consecința exonerării societății reclamante de la plata amenzii

stabilite în cuantum de 6475 RON, precum și suspendarea executării acestui act

administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea

instanței de fond.

La termenul de

judecată din 15 octombrie 2010 reclamanta, prin reprezentat, și-a precizat

temeiul juridic al petitului al doilea ca fiind art. 15 din Legea

contenciosului administrativ, precum și faptul că înțelege să solicite suspendarea

executării deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 în ceea ce o privește pe

reclamantă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin decizia atacată s-a constatat că reclamanta a încălcat

dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin „realizarea unei

înțelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului la serviciile de școlarizare

auto categoria B în Municipiul București începând cu data de 01 februarie 2008 și

fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON de către 32 de agenți economici (...)”,

aplicându-se o amendă contravențională în cuantum de 6475 RON.

Reclamanta a susținut

că decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 este netemeinică întrucât atât decizia atacată,

cât și raportul care a stat la baza elaborării acesteia, nu analizează elementele

constitutive ale faptei săvârșite de reclamantă prin reprezentant legal, analiza

care, dacă s-ar fi realizat, ar fi condus la concluzia că această faptă nu reprezintă

o contravenție.

Astfel, a susținut reclamanta,

la emiterea deciziei nu a fost luat în considerare faptul că aceasta nu a fost membra

Federației F., organizație ai cărei membri au inițiat întâlniri și discuții privind

diverse chestiuni legate de prestarea serviciilor de către școlile de șoferi. În

consecință, reclamanta, prin reprezentantul legal, nu a avut inițiativă, respectiv

putere de decizie sau de influențare a altor agenți economici în vederea modificării

politicii tarifare, astfel încât nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției.

Totodată, în decizia atacată

se menționează că, în urma mediatizării realizate de inițiatorii întâlnirii din

data de 31 ianuarie 2008, tarifele au fost majorate în aceeași perioadă și de către

alte scoli de șoferi, diferite de cele ale căror reprezentanți au participat la

întâlnirea mai sus indicată, or, potrivit raționamentului aplicat societății reclamante,

investigațiile ar fi trebuit extinse la nivelul tuturor școlilor de șoferi din Municipiul

București, pentru a se analiza dacă în luna februarie 2008 au majorat tarifele și

care a fost nivelul minim al tarifului practicat.

O altă critică a vizat

împrejurarea că prin decizia atacată s-a analizat latura obiectivă a contravenției

în ce privește fiecare subiect activ sancționat, cu excepția reclamantei, decizia

atacată nemenționând în concret faptele care au fost săvârșite de reclamantă și

care ar putea întruni cumulativ condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 21/1996.

Totodată, s-a mai susținut,

în decizia atacată nu a fost analizată concret politica tarifară practicată de reclamantă,

politică tarifară care demonstrează fără tăgadă că acțiunile reclamantei nu întrunesc,

în mod cumulativ, condițiile reglementate de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 21/1996.

Astfel, prin punctul de

vedere exprimat de reclamantă în adresa din 10 iulie 2008 s-ar fi dovedit și faptul

că în perioada 01 februarie 2008 - 31 mai 2008 aceasta a practicat următoarele tarife:

550 RON pentru Matiz și Dacie Berlină - pentru elevi, studenți și șomeri; 600 RON

pentru Matiz; 600 RON pentru Dacie Berlină; 750 RON pentru Dacia Logan - pentru

elevi, studenți și șomeri; 820 RON pentru Dacia Logan. Totodată, s-ar fi demonstrat,

detaliat, prin indicarea tuturor elementelor de cost, criteriile obiective care

au stat la baza majorării tarifelor. Astfel, în anul 2007, ca urmare a schimbărilor

legislative, societatea a realizat o investiție constând în construirea unui spațiu

pentru susținerea cursurilor de legislație, amortizarea acestei investiții începând

însă din anul 2008, impunând în mod obiectiv majorarea tarifelor.

Reclamanta a mai învederat

faptul că majorarea tarifelor începând din luna februarie 2008 a fost un act unilateral,

determinat de faptul că la baza majorării s-a avut în vedere și compararea rezultatului

exercițiului financiar din perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, cu nivelul

investițiilor realizate efectiv de reclamantă. Din contră, tarifele practicate de

reclamantă au avut ca scop și ca efect atragerea de noi clienți, întrucât au fost

mai avantajoase în mod semnificativ decât ale majorității școlilor de șoferi din

Municipiul București.

A mai apreciat reclamanta

că aceste tarife, aflate în mare măsură sub minimul obligatoriu de 800 RON stabilit

la nivelul „cartelului”, arată că reclamanta nu a avut intenția de a adera, expres

sau tacit la practica anticoncurențială incriminată, iar simpla participare, cu

caracter informativ, fără a cunoaște scopul, obiectivele și finalitatea acestei

întruniri, nu determină includerea ab initio a reclamantei în cadrul „cartelului”.

S-a mai susținut că nelegalitatea

deciziei atacate decurge și din faptul că, sub aspectul individualizării sancțiunii,

nu au fost reținute următoarele împrejurări: - participarea la o singură ședință

a Federației din cele trei reținute de Consiliul Concurentei; - neimplicarea în

propunerea și adoptarea deciziilor incriminate; -politica tarifară a reclamantei,

ulterioară, diferită de a altor scoli de șoferi, precum și colaborarea în cursul

investigațiilor efectuate de Consiliul Concurenței - prin justificarea politicii

tarifare în cadrul adresei din 10 iulie 2008.

Referitor la petitul având

ca obiect suspendarea exercitării efectelor deciziei contestate, reclamanta a mai

susținut că în speță sunt întrunite cerințele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cazul bine justificat fiind dat de aparența de nelegalitate a actului administrativ.

Prin sentința civilă

nr. 4496 din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă în parte, instanța dispunând

anularea deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 în parte, în ceea ce privește reclamanta,

precum și suspendarea executării deciziei în speță, în ceea ce privește reclamanta,

până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a apreciat decizia contestată ca fiind parțial nelegală

și anume în ce privește sancțiunea aplicată societății reclamante, în acest sens

instanța considerând ca fondată critica axată pe lipsa unei motivări.

Prima instanță a reținut

că prin decizia atacată pârâtul nu a procedat la analizarea în concret a elementelor

constitutive ale faptei de înțelegere anticoncurențială reținute în sarcina reclamantei,

și anume latura obiectivă concretă, mai exact numărul de participări la ședințele

„cartelului” și importanța acelor ședințe asupra deciziilor viitoare ale participanților,

cât și latura subiectivă, concretă, prin raportarea la o situație de fapt în ce

privește participarea reclamantei, mai exact intenția reclamantei de a pune în aplicare

și urmarea concretă în acest sens.

A apreciat judecătorul

fondului că pârâtul Consiliul Concurenței s-a rezumat să se bazeze pe o prezumție

trasă din participarea la unele din aceste întâlniri, fără a le stabili însă în

concret în ceea ce privește reclamanta, spre a se putea verifica forța probantă

a acestei prezumții.

S-a mai reținut că se

impunea analizarea atentă și concretă de către autoritate a obiecțiunilor reclamantei,

privind justificarea prețurilor noi practicate, ținând seama de faptul că partea

a demonstrat în cadrul dosarului că practica tarife la nivelul de 800 RON încă din

anul 2007.

De asemenea, pârâta nu

a procedat la o analiză corectă din perspectiva criteriilor de individualizare a

sancțiunii în ceea ce o privește pe reclamantă, nemotivând de ce nu a adaptat și

în cazul acesteia cuantumul amenzii, respectiv de ce nu a ținut seama, în cazul

acesteia, de factori obiectivi precum situația societății, contextul economic specific

și avantajele economice obținute, gradul de implicare al acesteia în cadrul „cartelului”,

și, mai ales, de atitudinea de colaborare a acesteia.

A apreciat instanța fondului

că, fiind un act emis de o instituție a administrației statale, cu consecințe inclusiv

asupra patrimoniului și, mai mult, intrând chiar pe tărâmul dreptului penal din

perspectiva criteriilor stabilite în jurisprudența CEDO, era imperios necesar ca

acesta să întrunească cerința motivării.

Totodată, deși nu este

consacrată expressis verbis legislativ, motivarea actului administrativ reprezintă,

totuși, o obligație generală aplicabilă oricărui act administrativ, în condițiile

în care în doctrină și în jurisprudență se susține în mod constant că motivarea

este o condiție procedurală esențială pentru emiterea actului emis de autoritatea

administrației, menită să asigure transparența în activitatea administrației publice,

ceea ce reprezintă un principiu democratic într-un stat de drept.

Față de criticile reclamantei,

instanța fondului a apreciat că actul administrației trebuia să prezinte, în mod

complet, precis, clar și neechivoc raționamentul autorității pârâte, să enunțe considerentele

de fapt și de drept care constituie fundamentul actului din această privința, sub

acest aspect constatând că pârâtul Consiliul Concurenței a făcut referire la reclamantă

doar tangențial, anume numai cu privire la participarea acesteia la unele dintre

întâlnirile „cartelului”, fără nicio altă analiză concretă.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a formulat recurs pârâtul Consiliul Concurenței, criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate în temeiul art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., recurentul-pârât a susținut următoarele:

- sentința atacată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, în ceea

ce privește respingerea prezumției unei înțelegeri anticoncurențiale, în cazul în

care între membrii înțelegerii au existat schimburi de informații comerciale, referitoare

la tarif;

- sentința conține afirmații

contrare realității, reținându-se că decizia nr. 35/20096 nu ar fi motivată în ceea

ce privește criteriile de individualizare a sancțiunii, deși în cuprinsul acesteia

este stabilită modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii conform dispozițiilor

art. 52 din Legea concurenței cât și a instrucțiunilor adoptate de Consiliul Concurenței;

- sentința a fost pronunțată

cu aplicarea greșită a legii, întrucât constatarea instanței de fond a faptului

că, partea practica tarife la nivelul de 800 RON încă din anul 2007 se întemeiază

pe greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței;

- soluția instanței de

fond a fost determinată de interpretarea greșită a probatoriului administrat în

cauză, întrucât decizia de sancționare a participanților la realizarea înțelegerii

anticoncurențiale a avut la bază un probatoriu solid, existența faptei anticoncurențiale

fiind probată conform standardului legal cât și a jurisprudenței europene, constatarea

Consiliului Concurenței având la bază documentele ridicate (procese-verbale) în

timpul inspecțiilor inopinate, din care rezultă, în mod clar intenția agenților

economici de a adopta un comportament comun pe piață, în sensul stabilirii unui

tarif minim cât și declarațiile agenților economici date ulterior datei de 31 ianuarie

2008.

În ceea ce privește suspendarea

executării deciziei nr. 35/2009 recurentul-pârât a susținut în temeiul art. 304

pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., că instanța a admis acest capăt de cerere fără a-și

motiva soluția iar sentința recurată este nelegală și netemeinică întrucât, în cauză

nu au fost dovedite ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-reclamant SC

D.T. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și

menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, susținând în esență că prin

decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 nu s-a reușit să se demonstreze în mod clar că

această societate a realizat o înțelegere anticoncurențială de tip cartel, prin

care să se influențeze piața din domeniu.

Astfel, susține intimatul

că simpla prezență întâmplătoare la doar două ședințe ale Federației nu poate fi

considerată ca o aderare la un cartel și implicit aceasta nu poate fi sancționată

iar documentul depus de către Consiliul Concurenței „Oferta de prețuri” nu a fost

semnat de reprezentantul societății, tariful de 800 RON fiind aplicat de societate

anterior datei de 1 februarie 2008, conform contractelor depuse la dosarul cauzei.

Examinând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză și în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat

în cauză este fondat și urmează a fi admis, având în vedere următoarele considerente:

Prin decizia nr. 35

din 16 iunie 2009 emisă de Consiliul Concurenței, urmare a investigației efectuate

pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului se conducere

categoria B, s-a constatat încălcarea de către 32 de agenți economici a prevederilor

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, prin realizarea unei

înțelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de școlarizare

auto categoria B, în București, precum și fixarea tarifului la un nivel minim de

800 RON dispunându-se sancționarea acestora, printre care și intimata-reclamantă

SC D.T. SRL prin fixarea unei amenzi reprezentând 6% din cifra de afaceri realizată

în anul 2008, respectiv suma de 6.475 RON.

Potrivit dispozițiilor

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței „sunt interzise orice înțelegeri

exprese sau tacite între agenții economici sau asociațiile de agenți economici,

orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concentrate,

care au ca obiect sau efect, restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței

pe piața românească sau o parte a acesteia”, în special cele care urmăresc „a) fixarea

concertată, în mod direct sau indirect a prețurilor de vânzare ori de cumpărare,

a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor precum și a oricăror alte condiții comerciale”.

Din interpretarea acestor

prevederi legale rezultă că înțelegerile realizate între agenții economici sau asociațiile

de agenți economici, deciziile și practicile concentrate sunt interzise, fie că

au ca obiect, fie că au ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței,

indiferent dacă cu fost săvârșite cu intenție sau din culpă.

În fapt, urmarea imediată

a săvârșirii contravenției constă fie în efectul propriu-zis asupra concurenței

prin împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței, fie numai prin crearea

unei situații de pericol asupra concurenței, care ia naștere chiar și în lipsa efectelor

propriu-zise, fiind determinată de obiectul anticoncurențial al unei astfel de înțelegeri.

În cauză, înțelegerea

de fixare a tarifului minim la care a participat intimata-reclamantă reprezintă

o înțelegere anticoncurențială prin obiect, în care urmarea imediată suficientă

pentru constatarea contravenției este reprezentată de stare de pericol generată

de obiectivul anticoncurențial al înțelegerii și care poate fi însoțită sau nu,

de producerea efectelor propriu-zise de distorsionare a concurenței.

Instanța de control judiciar

constată că în raport de aceste prevederi legale, prin hotărârea instanței de fond

se reține fără a se motiva faptul că decizia contestată a avut la bază o prezumție

care a rezultat din participarea agenților economici sancționați la întâlnirile

cu caracter anticoncurențial, prezumție care nu a fost probată de către Consiliul

Concurenței.

Această reținere a instanței

de fond este însă eronată întrucât, astfel cum rezultă din probatoriul administrat

în cauză, decizia a fost emisă pe baza raportului de investigație întocmit în cauză

ca și a documentației și declarațiilor participanților la întâlnirile cu caracter

anticoncurențial, iar pe de altă parte, în cauză este incidentă prezumția existenței

unui raport de cauzalitate între participarea la aceste întâlniri, în cadrul cărora

s-a realizat schimbul de informații privind tariful și conduita pe piața în cauză

a SC D.T. SRL, în condițiile în care a continuat să-și exercite activitatea pe această

piață, simplul schimb de informații confidențiale reprezentând însuși conținutul

anticoncurențial al faptei sancționate de Consiliul Concurenței.

Conform practicii jurisdicției

europene în materie, o prezumție care tinde la probarea existenței înțelegerii anticoncurențiale

sancționate, nu poate fi înlăturată decât prin proba contrară care trebuie făcută

de agenții economici interesați – în speță intimata-reclamantă - care demonstrează

că s-a distanțat public de ceea ce s-a discutat în cadrul întâlnirilor în cauză

(a se vedea în acest sens Cauza C-8/08 T – Mobile Netherlands BV – hotărârea din

4 iunie 2009 § 21 și C-199/2 P Hüls vs. Comisia § 155).

În speță, simpla participare

a SC D.T. SRL la întâlnirea din 31 ianuarie 2008 este suficientă pentru a opera

prezumția potrivit căreia prezența sa la întâlnire a fost determinată de scopul

participanților de stabilire a unei înțelegeri anticoncurențiale având ca obiect

majorarea tarifelor serviciilor și fixarea unui tarif minim, prezumție care nu a

fost răsturnată de către agentul economic, conform principiului distanțării publice

(a se vedea în acest sens cauzele conexate C 403/04.82, C – 403/04 P și C 405/04

P Sumitomo Metal Industries Ltd. și alții vs. Comisia).

Astfel fiind, simpla participare

a societății intimate la întâlnirea din 31 ianuarie 2008 este suficientă pentru

a opera prezumția că prezența sa a fost determinată de scopul comun al participanților,

respectiv de stabilire a unei înțelegeri anticoncurențiale.

În ceea ce privește aplicarea

criteriilor de individualizare a sancțiunii, Înalta Curte constată că în mod eronat

s-a reținut prin sentința atacată faptul că decizia nr. 35/2009 nu ar fi motivată,

deși în paragrafele 120-126 din decizie, se precizează faptul că amenda aplicată

intimatei a fost stabilită în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 52 din

Legea concurenței nr. 21/1996 cât și cu Instrucțiunile privind individualizarea

sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 56 din Legea concurenței.

Astfel, intimatei i s-a

aplicat o amendă reprezentând un procent de 6% din cifra de afaceri totală realizată

în anul 2008, fiind stabilit nivelul de bază conform art. 51 alin. (1) lit. a) și

art. 52 din lege, fără a fi majorat sau diminuat întrucât nu au fost identificate

circumstanțe agravante sau atenuante, avându-se în vedere criteriile stabilite prin

instrucțiuni cu privire la gravitatea faptei, durata acesteia și consecințele asupra

mediului concurențial pe piața în cauză.

Instanța de control judiciar

constată că în cauză este fondat și motivul de recurs prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a legii, în speță a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței,

care interzic atât înțelegerile exprese cât și cele tacite, între agenții economici,

înțelegerea în cauză reprezentând o încălcare prin obiect.

Conform practicii europene

în materie, calificarea unei înțelegeri ca înțelegere prin obiect, a apreciat că

înțelegerile privind fixarea prețurilor sau împărțirea piețelor sunt considerate

în mod automat ca restricționând concurența fiind considerate înțelegeri per se

(în acest sens a se vedea cauzele conexate T-374, 375, 384 și 388/94 European Night

Services vs. Comisia - § 136).

În speță, înțelegerea

de tip cartel realizată de către agenții economici activi pe piața serviciilor de

școlarizare auto, printre care și intimata, având ca obiect majorarea tarifului

și fixarea acestuia la nivelul minim de 800 RON, reprezintă o restricționare prin

obiect, respectiv o încălcare per se a regulilor de competență.

Astfel fiind, în cauză

nu este necesară existența unor etape ulterioare de punere în practică a acesteia

întrucât realizarea înțelegerii anticoncurențiale în sine, reprezintă o încălcare

per se a regulilor de concurență prin întâlnirea acordului de voință al agenților

economici în cauză, în sensul adoptării unei conduite comune pe viitor.

Astfel fiind, încălcarea

regulilor de concurență are loc prin realizarea înțelegerii anticoncurențiale din

data de 31 ianuarie 2008 la care a participat și intimata, independent de practicarea

sau nu a tarifului stabilit de către aceasta, iar neanalizarea tarifelor practicate

anterior faptelor anticoncurențiale sancționate nu reprezintă un aspect de nelegalitate

al deciziei de sancționare contestate, cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

De altfel, din întregul

material probator administrat în cauză, respectiv documentația care a stat la baza

emiterii deciziei atacate, procesele-verbale ale întâlnirilor organizate anterior

realizării înțelegerii anticoncurențiale, procesul verbal din data de 31 ianuarie

2008 privind oferta de prețuri incluzând tariful majorat pentru categoria B la nivelul

minim de 800 RON, aprobat și semnat de fiecare participant, declarațiile ulterioare

datei de 31 ianuarie 2008, sunt relevante din punct de vedere al realizării înțelegerii

în cauză, înțelegere care reprezintă o încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenței.

În ceea ce privește suspendarea

executării deciziei nr. 35/2009, instanța de control judiciar constată că în mod

greșit s-a reținut prin hotărârea atacată că sunt întrunite cerințele cazului bine

justificat cât și al pagubei iminente, prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr.

554/2004 și în consecință s-a dispus suspendarea executării acestei decizii în ceea

ce privește sancțiunea aplicată intimatei-reclamante.

Astfel, în ceea ce privește

prima cerință, respectiv cazul bine justificat, astfel cum este acesta definit de

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 reprezentat de acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea apreciază

că în mod eronat instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită această condiție,

apreciind ca fiind insuficient motivat actul atacat deși legalitatea acestuia a

fost dovedită prin probatoriul administrat în cauză.

Nu se poate reține nici

îndeplinirea celei de-a doua condiții legale, cea a producerii unei pagube iminente,

definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând

un prejudiciu material viitor și previzibil, instanța de fond apreciind în mod greșit

că punerea în executare a deciziei nr. 35/2009 i-ar produce o pagubă iminentă.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte, reținând că sentința pronunțată de către instanța

de fond este nelegală și netemeinică în cauză fiind incidente motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. va admite recursul formulat și va modifica

sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de SC D.T. SRL, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 4496 din 12 noiembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de SC D.T. SRL, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 septembrie 2012.