ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4562/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4562/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe

la data de 23 iulie 2009, reclamanta SC D.O. 2000 SRL a chemat în judecată pârâtul

Consiliul Concurenței solicitând anularea deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă

de pârât, iar, în subsidiar, modificarea sancțiunii aplicate prin diminuarea procentului

de 6%, în raport de gravitatea, gradul de participare și de efectele produse de

acesta.

În motivarea acțiunii

a arătat că prin această decizie s-a reținut încălcarea art. 5 alin. (l) lit. a)

din Legea nr. 21/1996 de către 32 de agenți economici printr-o înțelegere anticoncurențială

pe orizontală de majorare a tarifului la categoria auto B, începând cu data de 01

februarie 2008 și de fixare a unui nivel minim al tarifului pentru această categorie,

dispunând ca măsură sancționatorie amenda contravențională plecând de la nivelul

de bază 6% din cifra de afaceri totală aferentă anului 2008, în baza art. 55

alin. (4) din Legea nr. 21/1996, republicată, pentru săvârșirea faptelor prevăzute

la art. 51 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 21/1996, republicată, prin încălcarea

prevederilor art. 5 alin. (l) lit. a) cu aplicarea art. 52 din aceeași lege.

Reclamanta a susținut

că nu a făcut parte niciodată din niciun cartel sau vreo înțelegere de orice tip,

nu este membră a F.P.S.R.S., iar măsura sancționatorie aplicată este exagerată,

nefiind direct proporțională cu gravitatea faptei reținută în sarcina sa.

Prin sentința civilă

nr. 2369 din data de 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea reclamantei, cu următoarea motivare în fapt și în drept:

Președintele Consiliului

Concurenței a dispus, prin ordinul nr. 143 din 30 aprilie 2008, declanșarea din

oficiu a unei investigații pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea

permisului de conducere din mun. București, privind posibila încălcare a prevederilor

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată.

În urma analizei realizate

în cursul investigației asupra documentelor existente la dosarul cauzei (documente

contabile etc.) și a coroborării probelor (procese-verbale ale întâlnirilor dintre

agenții economici activi pe piața serviciilor de școlarizare auto, în cadrul cărora

s-au discutat aspecte referitoare la stabilirea unui tarif minim și la creșterea

tarifelor pentru cursurile organizate de școlile de șoferi; declarații ale agenților

economici activi pe piață, efectuate în cadrul audierilor desfășurate conform procedurii

în fața Consiliului Concurenței etc.), s-a ajuns la concluzia că în data de 31

ianuarie 2008, 32 de agenți economici care activează pe piața serviciilor de școlarizare

auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B din București au realizat

o înțelegere anticoncurențială pe orizontală, prin următoarele modalități: - majorarea

tarifelor serviciilor de școlarizare auto pentru categoria B, începând din data

de 01 februarie 2008 și - fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru serviciile

de școlarizare auto pentru categoria B.

Ca urmare a analizei efectuate

în cauză, în urma audierii în data de 10 iunie 2009 a părților implicate, Consiliul

Concurenței a emis decizia nr. 35 din 16 iunie 2009, prin care a constatat încălcarea,

de către 32 de agenți economici, a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței

prin realizarea unei înțelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru

serviciile de școlarizare auto categoria B în București, precum și fixarea tarifului

la un nivel minim de 800 RON și a dispus sancționarea acestora prin fixarea unui

nivel de bază al amenzi reprezentând 6% din cifra de afaceri realizată în anul 2008

de către agenții economici contravenienți. Printre cei 32 de agenți economici, a

fost sancționată cu amendă în cuantum de 76.702 RON și reclamanta SC D.O. 2000

SRL (această valoare reprezintă 6% din cifra de afaceri realizată de reclamantă

în anul 2008, respectiv din suma de 1.278.374 RON).

Curtea de apel a apreciat

că decizia contestată este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor Legii

nr. 21/1996 care în art. 5 alin. (1) lit. a) interzice orice înțelegeri exprese

sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici și orice

practici concertate, care au ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea ori

denaturarea: concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special

cele care urmăresc: a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor

de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor.

Reclamanta a încălcat

aceste prevederi participând la realizarea unei înțelegeri de tip cartel cu agenții

economici activi pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului

de conducere categoria B din București, înțelegere având ca obiect majorarea tarifului

și fixarea acestuia la nivelul minim de 800 RON pentru serviciile oferite de școlile

de șoferi, ceea ce reprezintă o restricționare prin obiect, o încălcare per se a

regulilor de concurență.

În sensul art. 5

alin. (1) din Legea nr. 21/1996, înțelegerea reprezintă întâlnirea voințelor agenților

economici în scopul adoptării unui comportament comun pe piață, pentru existența

acesteia fiind suficient, potrivit jurisprudenței comunitare, ca agenții economici

în cauză să-și fi exprimat intenția comună de a acționa pe piață într-un anumit

mod (cauza C.41/69 A C F Chemieforma NV vs. Comisia). Or, în speță, condiția este

îndeplinită, fiind exprimată intenția comună de a majora tarifele și de a fixa un

tarif minim de 800 RON, pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea

permisului de conducere categoria B din București, fiind vorba despre o înțelegere

prin obiect care restricționează concurența, o încălcare per se a regulilor de concurență.

Prima instanță a considerat

că susținerea reclamantei că materialul probator nu este relevant nu poate fi reținută,

având în vedere următoarele considerente:

Cu ocazia efectuării unor

inspecții inopinate la sediile mai multor agenți economici, au fost ridicate copii

ale unor procese-verbale încheiate la întâlnirile desfășurate în perioada iunie

2007-aprilie 2008 între acești agenți, la datele de 12 iunie 2007, 30 noiembrie

2007, 13 decembrie 2007, 31 ianuarie 2008.

Conform acestor înscrisuri,

întâlnirile au avut ca scop inițierea unei politici unitare a tarifelor practicate

în ceea ce privește serviciile anterior menționate, astfel cum rezultă din folosirea

exprimărilor de genul: „ne-am întâlnit pentru a discuta prețurile pe care trebuie

să le practicăm de acum încolo”; „să ne mai întâlnim peste o săptămână și să ne

lărgim rândurile pentru a stabili prețurile minimale care să reflecte adevărata

prestație”; „să stabilim sau să restabilim un preț minimal pentru categoria B” (procesul-verbal

din 12 iunie 2007).

Reclamanta a participat

la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008 când s-a realizat înțelegerea anticoncurențială,

și de asemenea procesele-verbale din 13 decembrie 2007 și 17 ianuarie 2008 confirmă

participarea reclamantei la întâlnirile la care se negocia adoptarea unei politici

unitare a tarifelor practicate, precum și a unor prețuri minimale rezonabile. După

realizarea înțelegerii anticoncurențiale la 31 ianuarie 2008, agenții economici

implicați în realizarea acesteia au procedat la punerea sa în practică, în sensul

că începând cu data de 01 februarie 2008 au majorat tariful și au fixat nivelul

acestuia la suma minimă de 800 RON.

Curtea a reținut, totodată,

că agenții economici au organizat întâlniri și după data de 31 ianuarie 2008, pentru

a se asigura că sunt respectate cele convenite la data menționată, respectiv fixarea

și majorarea tarifelor, în cadrul acestor întâlniri fiind organizate comisii de

evaluare având ca scop verificarea obiectivului stabilit la data de 31 ianuarie

data în cadrul investigației inspectorilor de concurență, de către reprezentantul

SC A.G. SRL care a participat la întâlnirea din 31 ianuarie 2008. Acesta a arătat

că la întâlnirea respectivă, președintele F.P.S.S.R. și director al SC A. SRL a

propus fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru categoria B începând cu data de

01 februarie 2008, cu acest tarif fiind de acord mai multe școli printre care și

SC D.O. 2000 SRL și că s-a semnat, la sediul firmei pentru confirmarea practicării

tarifului. De asemenea, declarațiile date de administratorii SC V. 2000 SRL și SC

N.A.S. SRL care au participat la ședința din 31 ianuarie 2008 sunt în același sens,

ei arătând că au urmat comportamentul principalilor operatori de pe piață, făcând

referire și la societatea reclamantă. Mai mult, intenția de majorare a tarifelor

începând cu data de 01 februarie 2008 a fost anunțată și în presă, de către reprezentantul

SC T.C. SRL la data de 15 ianuarie 2008, în acest mod încercându-se o influențare

a mediului concurențial pe piață, fiind anunțată în mod public conduita care urma

să fie adoptată, anunț ce atestă intenția agenților economici de materializare a

planului anticoncurențial prin realizarea înțelegerii din 31 ianuarie 2008.

Faptul că reclamanta a

pus în practică înțelegerea convenită este dovedit de hotărârea asociaților societății

din 01 februarie 2008 conform căreia tariful pentru categoria B se majorează la

900 RON, precum și de o copie a registrului societății de înscriere a cursanților

unde se menționează că începând cu această dată, tariful practicat este între 800-900

RON, în funcție de tipul autoturismului folosit pentru efectuarea cursului.

Oricum, s-a reținut că

și în condițiile în care înțelegerea anticoncurențială din 31 ianuarie 2008 nu era

pusă în aplicare, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 erau

încălcate, dată fiind realizarea înțelegerii care reprezintă o încălcare prin obiect,

suficientă pentru a se constata existența unei încălcări a concurenței.

Acesta constituie, s-a

învederat de instanța fondului, punctul de vedere consacrat de jurisprudența comunitară

care a stabilit că participarea agentului economic la negocieri prin care se urmărește

restricționarea concurentei, chiar dacă înțelegerea nu a fost pusă în practică,

reprezintă încălcarea prevederilor prin care sunt interzise practicile anticoncurențiale

(cauza T-347/94 Mayr Melnhof vs. Comisia).

Curtea a mai reținut,

în raport de înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta a participat la realizarea

înțelegerii pe orizontală privind tarifele, ceea ce reprezintă o gravă restricționare

a concurenței având ca efect o creștere concomitentă a tarifelor pe piață și restricționarea

posibilităților de alegere ale consumatorului. înțelegerile privind fixarea prețurilor

sau împărțirea piețelor sunt apreciate de instanța comunitară ca restricționând

concurența, fiind considerate înțelegeri per se (cauzele conexate T-374, 375, 384

și 388/94 European Night Services vs. Comisia), o astfel de înțelegere fiind și

cea pentru care pârâtul a emis decizia contestată.

Susținerea reclamantei

că nu este membru al F.P.S.S.P.R. este „irelevantă în soluționarea cauzei, pentru

a se reține încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 fiind esențială

realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale care nu este condiționată de calitatea

agentului economic de membru al unei organizații de tip asociativ, așa cum este

F.P.S.S.P.R. Mai mult, această înțelegere este rezultatul acordului de voință al

agenților economici și nu implică nicio decizie a F.P.S.S.P.R.

S-a mai arătat în acțiune

că reprezentantul societății reclamante, în ședința din 10 iulie 2007, a menționat

că nu se dorește aplicarea unui preț mai mare de 500 RON, susținere care nu înlătură

caracterul contravențional al faptei săvârșite întrucât pentru exonerarea de răspundere,

participantul la o înțelegere anticoncurențială trebuie să facă dovada distanțării

publice. Conform acestui principiu, agentul economic trebuie să dovedească faptul

că a indicat concurenților săi, în mod public și neechivoc, că participă la întâlnirile

respective, fără a avea un interes anticoncurențial. În acest sens, jurisprudența

comunitară reține că pentru exonerarea de răspundere, agentul economic trebuie să

probeze că participarea sa la întâlnirile cu caracter anticoncurențial nu a fost

făcută cu intenție anticoncurențială și că a indicat concurenților faptul că participă

la întâlniri cu un scop diferit de al lor (cauza T-38/02 Danone).

Or, în cauză, reclamanta

a semnat procesul-verbal al întâlnirii din data de 31 ianuarie 2008 care consfințea

realizarea înțelegerii anticoncurențiale și nu s-a distanțat public de ceea ce s-a

stabilit cu acea ocazie, astfel încât a lăsat impresia celorlalți agenți economici

participanți că subscrie la cele hotărâte. Prin urmare, în mod corect a reținut

Consiliul Concurenței încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 5

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Referitor la amenda aplicată,

judecătorul fondului a apreciat că aceasta este în cuantum de 76.702 RON, reprezentând

6% din cifra de afaceri totală realizată în anul 2008, fiind respectate dispozițiile

art. 51 alin. (1) lit. a) din lege, care stabilesc o amendă de până la 10% din cifra

de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancțiunii.

Cuantumul amenzii a fost

stabilit ținându-se cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 din

lege, respectiv gravitatea și durata faptei, consecințele acesteia asupra concurenței.

Astfel, fapta săvârșită de reclamantă se încadrează în categoria celor de gravitate

mare, potrivit instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile

prevăzute de art. 56 (în prezent art. 51) din Legea nr. 21/1996 care stabilesc pentru

restricționările pe orizontală de tipul cartelului, în vederea fixării prețurilor

un nivel de bază al amenzii cuprins între 4% și 8%. De asemenea, a fost avută în

vedere durata mai mică de 1 an a faptei, precum și consecințele pe care le-a produs

asupra concurenței, acestea fiind considerabile asupra mediului concurențial pe

piața respectivă, constatându-se că din cei 32 de agenți economici care au realizat

înțelegerea anțiconcurențială, 31 au majorat tariful la nivelul de 800 RON, un singur

agent majorându-l la nivelul de 790 RON. Mai mult, mediatizarea în presă a celor

stabilite de agenții economici la întâlnirea din 31 ianuarie 2008 a influențat modul

de a acționa pe piață al celorlalți agenți economici.

Susținerile din acțiune

referitoare la circumstanțele agravante nu au fost considerate relevante în soluționarea

cauzei, în condițiile în care Consiliul Concurenței nu a reținut asemenea circumstanțe

cu privire la reclamantă, acestea fiind luate în considerare doar în cazul societăților

inițiatoare ale încălcării - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, pentru

care nivelul de bază al amenzii a fost majorat cu două procente.

La stabilirea sancțiunii

nu au fost avute în vedere circumstanțe atenuante întrucât nu au fost identificate

acțiuni ale reclamantei care să poată fi considerate astfel de circumstanțe. Faptul

că reclamanta a pus la dispoziția pârâtului toate documentele solicitate pe parcursul

investigației și că reprezentantul acesteia s-a prezentat la audieri nu constituie

circumstanțe atenuante, fiind vorba despre îndeplinirea unor obligații legale pentru

a căror încălcare se aplică sancțiuni contravenționale.

Nici existența unor contracte

de leasing auto pe care pârâta le are în derulare pentru ridicarea calității serviciilor

oferite nu a fost avută în vedere de instanța fondului ca argument pentru diminuarea

cuantumului amenzii, acestea neavând nicio relevanță sub aspectul săvârșirii contravenției

și al individualizării sancțiunii aplicate.

Față de toate aceste considerente,

mai sus expuse, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile

nr. 2369 din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta

S.C. D.O. 2000 SRL București, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de

chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Reclamanta a învederat

că nu s-a dovedit, în litigiu, că a făcut parte din vreun cartel, și că materialul

probatoriu administrat de Consiliul Concurenței este nerelevant. Cu privire la individualizarea

sancțiunii, recurenta a precizat că înțelegerea anticoncurențială se încadrează

în categoria faptelor de scurtă durată, că reclamanta, prin reprezentanții săi,

nu a obstrucționat în niciun fel cercetările efectuate de echipa de control, a depus

toate documentele solicitate, și că are în derulare mai multe contracte de leasing

auto prin care a urmărit permanent ridicarea calității serviciilor oferite. Prin

urmare, a considerat reclamanta că măsura sancționatorie aplicată este exagerată,

nefiind direct proporțională cu gravitatea faptei reținută în sarcina sa.

Prin întâmpinare, intimatul

Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința

menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate. Intimata a susținut că în

mod nejustificat reclamanta a considerat, prin motivele sale de recurs, că nu a

participat la realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale în data de 31 ianuarie

2008, nefăcând parte din niciun cartel, că materialul probator nu este relevant

și că instanța de fond a respins în mod nemotivat cererea subsidiară a societății

de diminuare a amenzii aplicate.

Recursul este nefondat.

În mod corect, prin sentința

atacată, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta

SC D.O. 2000 SRL, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei Consiliului

Concurenței nr. 35/2009.

Susținerea recurentei

privind neparticiparea la realizarea înțelegerii anticoncurențiale din data de 31

ianuarie 2008 este neîntemeiată, întrucât din procesul verbal al întâlnirii din

data de 31 ianuarie 2008, în care s-a stabilit majorarea tarifelor privind taxa

de școlarizare pentru obținerea permisului de conducere pentru categoria B, precum

și fixarea unui tarif minim de 800 RON, rezultă că și SC D.O. 2000 SRL a participat

la această întâlnire. Niciuna dintre societățile participante la întâlnirea din

31 ianuarie 2008, deci nici reclamanta SC D.O. 2000 SRL, nu a furnizat dovezi în

sensul exprimării, în cadrul întâlnirii cu agenții economici concurenți, a unui

punct de vedere care să fie foarte clar pentru ceilalți agenți economici prezenți,

în sensul că se distanțează de ideea fixării și majorării de prețuri discutată și

preconizată. Prin urmare, astfel cum rezultă și din jurisprudența comunitară invocată

de intimată și menționată de prima instanță, comportamentul agenților economici

în cadrul întâlnirii din 31 ianuarie 2008 reprezintă o aprobare a ceea ce s-a discutat,

care a încurajat efectiv continuarea încălcării și a împiedicat descoperirea acesteia,

fiind astfel apt să atragă răspunderea contravențională a agenților economici participanți.

De aceea, în mod justificat judecătorul fondului a reținut în considerentele hotărârii

pronunțate că reclamanta a participat la realizarea înțelegerii pe orizontală privind

tarifele, ceea ce reprezintă o gravă restricționare a concurenței, având ca efect

o creștere concomitentă a tarifelor pe piață și restricționarea posibilităților

de alegere ale consumatorului.

Nu este întemeiat nici

motivul de recurs referitor la lipsa de relevanță a materialului probatoriu aflat

la dosarul pricinii, afirmația intimatei Consiliul Concurenței privind realizarea

unei înțelegeri cu obiect anticoncurențial pe piața în cauză, de către 32 de agenți

economici, fiind neîndoielnic probată prin inspecțiile inopinante la sediile mai

multor agenți economici care activau pe piața respectivă, precum și la sediul F.P.S.S.P.R.,

în cadrul cărora au fost ridicate procese-verbale întocmite de agenții economici

participanți la înțelegerea anticoncurențială din 31 ianuarie 2008. Recurenta a

participat la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008, cunoscând obiectul întâlnirii,

cu scopul realizării înțelegerii anticoncurențiale, prin îndeplinirea obiectivului

comun unic, acela de a majora și de a fixa la nivelul de 800 RON tariful pentru

serviciile de școlarizare auto.

În ceea ce privește declarații

ale agenților economici date ulterior datei de 31 ianuarie 2008, în mod judicios

prima instanță a reținut că sunt relevante, din punct de vedere al realizării înțelegerii

anticoncurențiale, și aceste declarații, date în cadrul investigației, inspectorilor

de concurență, de către reprezentanții agenților economici la întâlnirea din 31

ianuarie 2008. Intenția de majorare a tarifelor începând cu data de 01 februarie

2008 a fost anunțată dealtfel și în presă, de către reprezentantul SC T.C. SRL,

la data de 15 ianuarie 2008, fiind anunțată public conduita ce urma să fie adoptată,

acest anunț atestând astfel intenția agenților economici de materializare a planului

anticoncurențial prin realizarea înțelegerii din data de 31 ianuarie 2008.

În cauză, Consiliul Concurenței,

pe lângă faptul că a demonstrat încheierea, între cei 32 de agenți economici, a

unei înțelegeri de fixarea a tarifului, a probat și punerea în aplicare a tarifului

majorat și a unui tarif minim de 800 RON. Or, implementarea înțelegerii anticoncurențiale

a reprezentat o confirmare în plus a existenței unei înțelegeri anticoncurențiale

pe piața serviciilor oferite de școlile de șoferi pentru obținerea permisului de

conducere categoria B. În concluzie, se desprinde concluzia, din întreg probatoriul

administrat înaintea primei instanțe, că participanții la întâlnirea din 31 ianuarie

2008, printre care și reclamanta-recurentă SC D.O. 2000 SRL, au încheiat o înțelegere

privind nivelul tarifelor practicate pe termen lung, această înțelegere reprezentând,

fără echivoc, o încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996

a concurenței, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la chestiunea

individualizării sancțiunii aplicate prin decizia Consiliului Concurenței atacată,

se reține că au fost avute în vedere Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor

pentru contravențiile prevăzute de art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996, instanța

de fond apreciind astfel în mod întemeiat că fapta săvârșită de reclamanta recurentă

se încadrează în categoria celor de gravitate mare. În mod întemeiat judecătorul

fondului a relevat că la individualizarea sancțiunii aplicate reclamantei a fost

avută în vedere durata mai mică de un a duratei săvârșirii contravenției, precum

și consecințele pe care înțelegerea le-a produs asupra concurenței, acestea fiind

considerabile asupra mediului concurențial pe piața respectivă. Consiliul Concurenței

nu a aplicat reclamantei circumstanțe agravante, ci acestea au fost luate în considerare

numai în cazul societăților inițiatoare ale încălcării art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 21/1996 a concurenței. Împrejurările invocate de recurentă, ca prezentând relevanța

unor circumstanțe atenuante, nu sunt convingătoare, astfel că în mod justificat

intimatul nu a putut încadra elementele faptice respective în vreuna dintre situațiile

prevăzute în instrucțiuni ca circumstanțe atenuante.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate

și că hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat

de reclamanta SC D.O. 2000 SRL București împotriva sentinței nr. 2369 din data de

18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC D.O. 2000 SRL București împotriva sentinței nr. 2369 din 18 mai

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2011.