ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1914/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la data de 11

februarie 2011 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă, sub nr.

557/112/2011, contestatorul D.I.A. a chemat în judecată pe intimații Ministerul

Administrației și Internelor București și Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor București, solicitând instanței să dispună

anularea Deciziei nr. 4724 din 31 decembrie 2010 emise în baza Legii nr.

119/2010, menținerea Deciziei nr. 071440 din 15 iunie 2009 emise conform Legii

nr. 164/2001; suspendarea efectelor deciziei atacate și menținerea în plată a

cuantumului pensiei stabilite conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile

militare de stat, cu modificările și completările ulterioare; obligarea

intimatei la plata diferenței între pensiile stabilite prin cele două decizii,

cu dobânda legală de la 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a Deciziei

nr. 071440 din 15 iunie 2009, cu cheltuieli de judecată, arătând că decizia

contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) și art.

44 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin Sentința civilă

nr. 1660/F/2011 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția

civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și

în baza dispozițiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța, raportat la norma legală precitată, a apreciat că

deși, în principiu competența teritorială este relativă, în speță sunt

incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în

cadrul căreia, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând distincție

între acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și

cele formulate împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența revenind

în mod exclusiv, instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

pârâtul.

În consecință, având

în vedere că intimații Ministerul Administrației și Internelor București și

Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București își au

sediile în municipiul București, Tribunalul Bistrița-Năsăud a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că este instanța

competentă atât material conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 și art. 155 din

Legea nr. 193/2000, cât și teritorial, potrivit art. 156 din aceeași lege.

II. Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, sub nr. 63848/3/2011 și a fost soluționată prin

Sentința civilă nr. 2183 din 5 martie 2013, în sensul admiterii excepției

necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu,

declinării competenței în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, constatării

ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a reținut în esență, următoarele:

Art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la

11 februarie 2011, data sesizării Tribunalului Bistrița-Năsăud, reglementează

din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare în favoarea instanței în

a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantul.

Totodată, potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile legale

referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

C. proc. civ. și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din

momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Alin. (2) al

articolului mai sus menționat, statuează că dispozițiile C. proc. civ.

constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în

materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind

dispoziții potrivnice.

Având în vedere

dispozițiile legale precitate, Tribunalul București a declinat competența în

favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând că, deși decizia contestată a

fost emisă în baza în baza Legii nr. 119/2010, care la art. 7 alin. (1) face

trimitere la procedura prevăzută de art. 156 din Legea nr. 19/2000 care

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la

domiciliul pârâtului, în speță, având în vedere că cererea a fost depusă la 11

februarie 2011, sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale

normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv

legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23

decembrie 2010 și a modificat norma de competență reglementată prin art. 156

din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o expres.

În raport de

dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul

negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării

regulatorului de competență.

III. Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în

soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind

competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalul Bistrița-Năsăud,

secția civilă, pentru următoarele considerente:

Decizia de

recalculare pensie nr. 4724 a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31

decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată

la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 11 februarie

2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a

Legii nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000 "cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

La data de 1 ianuarie

2011 Legea nr. 19/2000 a fost abrogată conform art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010.

Art. 154 din Legea

nr. 263/2010 prevede că: (1) "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul."

Prin urmare, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor

privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul

reclamantului.

Art. 7 din Legea nr.

119/2010 dispune că: "procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare".

Având în vedere că,

decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în

baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la

instanța de la domiciliul contestatorului, ulterior intrării în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în

care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată,

dacă o lege abrogată mai poate impune competența teritorială la domiciliul

pârâtului.

Conform art. 725 C.

proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr.

19/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură

referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr.

19/2000), cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o altă lege

(Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010),

care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică

legea nouă, competența fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea

nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.

și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, iar art. 727 din C. proc. civ.

prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții

abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti

făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc."

Deși Legea nr.

119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., acestea constituind

norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin

analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență

dintr-o lege specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul

trebuie interpretat ca făcând trimitere la norma specială de procedură din noua

lege care a înlocuit vechea prevedere,.

Astfel fiind, Înalta

Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre

contestatorul D.I.A., în contradictoriu cu intimații și Ministerul

Administrației și Internelor București și Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor București, având ca obiect contestație decizie de

pensionare, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 mai 2013.

Procesat de GGC - AS