ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1914/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă, sub nr. 557/112/2011, contestatorul D.I.A.

a chemat în judecată pe intimații Ministerul Administrației și Internelor București și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei nr. 4724 din 31 decembrie 2010 emise în baza Legii nr. 119/2010, menținerea Deciziei nr. 071440 din 15 iunie 2009 emise conform Legii nr. 164/2001; suspendarea efectelor deciziei atacate și menținerea în plată a cuantumului pensiei stabilite conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare; obligarea intimatei la plata diferenței între pensiile stabilite prin cele două decizii, cu dobânda legală de la 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a Deciziei nr. 071440 din 15 iunie 2009, cu cheltuieli de judecată, arătând că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin Sentința civilă nr. 1660/F/2011 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și în baza dispozițiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această soluție, instanța, raportat la norma legală precitată, a apreciat că deși, în principiu competența teritorială este relativă, în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în cadrul căreia, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând distincție între acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și cele formulate împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența revenind în mod exclusiv, instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul.

În consecință, având în vedere că intimații Ministerul Administrației și Internelor București și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București își au sediile în municipiul București, Tribunalul Bistrița-Năsăud a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că este instanța competentă atât material conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 și art. 155 din Legea nr. 193/2000, cât și teritorial, potrivit art. 156 din aceeași lege. II.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 63848/3/2011 și a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 2183 din 5 martie 2013, în sensul admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu, declinării competenței în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, constatării ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut în esență, următoarele: Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la 11 februarie 2011, data sesizării Tribunalului Bistrița-Năsăud, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantul. Totodată, potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc.

civ. și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. Alin. (2) al articolului mai sus menționat, statuează că dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.

Având în vedere dispozițiile legale precitate, Tribunalul București a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând că, deși decizia contestată a fost emisă în baza în baza Legii nr. 119/2010, care la art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura prevăzută de art. 156 din Legea nr. 19/2000 care stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, în speță, având în vedere că cererea a fost depusă la 11 februarie 2011, sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010 și a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o expres.

În raport de dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență. III. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, pentru următoarele considerente: Decizia de recalculare pensie nr. 4724 a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 "cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". La data de 1 ianuarie 2011 Legea nr. 19/2000 a fost abrogată conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că: (1) "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2010 dispune că: "procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare". Având în vedere că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța de la domiciliul contestatorului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai poate impune competența teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000), cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare. Art. 156 din Legea nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc.

civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 727 din C. proc. civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc." Deși Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., acestea constituind norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență dintr-o lege specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat ca făcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere,.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre contestatorul D.I.A., în contradictoriu cu intimații și Ministerul Administrației și Internelor București și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, având ca obiect contestație decizie de pensionare, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2013. Procesat de GGC - AS