ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

B.T. SA, în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, a solicitat în principal, anularea

integrală a deciziei din 16 iunie 2009, ca urmare a inexistenței unei înțelegeri

anticoncurențiale de natura celei prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 21/1996, iar în subsidiar, modificarea deciziei din 16 iunie 2009, în sensul

reducerii cuantumului amenzii aplicate reclamantei, ca urmare a încălcării de către

pârâta Consiliul Concurenței a dispozițiilor art. 52 din Legea concurenței și a

Ordinului nr. 107/2004 privind punerea în aplicare a instrucțiunilor privind individualizarea

sancțiunilor.

De asemenea, în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, a solicitat suspendarea

deciziei din 16 iunie 2009 emisă de Consiliul Concurenței până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a acțiuni.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat ca, la data de 31 octombrie 2006, în cadrul pregătirii cadrului

legislativ pentru aderarea la Uniunea Europeană, s-a publicat în M. Of. Ordinul

ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1856/2006, prin care

au fost aprobate noi „Norme de autorizare a școlilor de conducători auto”.

Aceste norme conțineau

modificări importante în legătură cu cerințele/condițiile minime pe care trebuie

să le îndeplinească atât școlile de conducători auto, cât și autovehiculele destinate

instruirii practice a cursanților.

Potrivit art. 19 din aceste

norme, școlile de conducători auto trebuiau să îndeplinească noile cerințe de autorizare,

precum și toate condițiile prevăzute de acestea, până cel târziu la prima viză anuală

ulterioară datei aderării României la Uniunea Europeană.

Întrucât acest termen

a fost considerat nerealist și insuficient pentru a realiza investițiile și dotările

legale, prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului

nr. 398/2007, s-a modificat art. 19, în sensul prelungirii termenului limită până

la care școlile de șoferi auto trebuie să îndeplinească cerințele de mai sus, până

cel târziu la data de 30 iunie 2007.

Cu toate acestea, nici

acest ultim termen nu a putut fi respectat.

De aceea, prin eforturile

marilor școli de șoferi, printre cele mai afectate de acestei noi cerințe, s-a convenit

în mod neoficial un moratoriu de cel puțin încă 6 luni cu Autoritatea Rutieră Română,

în calitate de organ care autorizează ori după caz re-autorizează școlile de șoferi.

În acest interval de timp

școlile auto mai mici (din totalul de câteva sute) și instructorii independenți

(aproximativ 2.000) nu au efectuat investițiile cerute de legislație și nu și-au

adaptat dotările, existând astfel un climat concurențial dezechilibrat între cei

care se conformau legislației și cei care nu se conformau.

În acest context economic

total defavorabil, a apărut necesitatea unor întâlniri între reprezentanții celor

mai multe dintre școli (cu participarea Autorității Rutiere Române) pentru a se

discuta în principal modalitățile în care se poate asigura supraviețuirea marilor

școli auto de tradiție și necesitatea majorării tarifelor pentru a se asigura un

tarif concurențial normal.

Probatoriul reținut de

către Consiliul Concurenței pleacă de la premisa existentei unei premeditări din

partea membrilor Federației Patronale a Școlilor de Șoferi Particulare din România.

Pentru a reține că membrii

Federației Patronale a Școlilor de Șoferi Particulare din România s-au constituit

într-un cartel și au premeditat „încă din 30 iunie 2007” o înțelegere cu privire

la tarifele practicate, Consiliul Concurenței se bazează în esență pe procesele-verbale

întocmite cu ocazia acestor întâlniri, despre care nu se cunoaște cine și când le-a

întocmit și în ce scop.

De asemenea, reclamanta

a susținut că nu a fost inițiatorul întâlnirilor și nu a avut un rol primordial

de constituire a prezumtivului cartel incriminat de Consiliul Concurenței.

A mai susținut că participanții

la înțelegere nu au avut reprezentarea faptului ca o astfel de înțelegere ar aduce

atingere sau ar denatura concurența, aceștia fiind vătămați de concurența neloială

exercitată de instructorii independenți și școlile mai mici și, prin urmare, nu

au avut ca scop primordial decât supraviețuirea.

În aceste condiții, nu

poate fi considerată ca având un efect semnificativ o astfel de majorare a tarifului,

chiar concertată, întrucât tariful a fost dictat de costurile mari.

De asemenea, contextul

economic (aderarea la Uniunea Europeană) și legislativ (prin adoptarea unor cerințe

de autorizare greu de atins intr-o perioada scurta de timp) trebuia reținut de Consiliul

Concurenței ca circumstanță atenuantă.

Prin încheierea de ședință

din data de 27 aprilie 2010, Curtea a admis excepția de conexitate invocata din

oficiu și a conexat Dosarul nr. 6992/2/2009 la Dosarul nr. 6743/2/2009, reținând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 164 C. proc. civ, anume strânsa legătura

dintre cele doua cauze, ambele reclamante SC B.T. SRL și SC A. SRL solicitând anularea

deciziei Consiliului Concurenței din 16 iunie 2009, prin care au fost sancționate

pentru realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale.

Astfel, prin cererea ce

formează obiectul Dosarului nr. 6992/2/2009, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat anularea deciziei din 16 iunie 2009

emisă de către acesta din urmă, susținând că în mod eronat s-a reținut în speță

constituirea unui cartel și denaturarea concurentei pe piața româneasca a serviciilor

oferite de școlile de șoferi.

Prin sentința nr. 7147

din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins cererile conexate formulate de reclamanții SC B.T. SRL și SC

A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 35/2009 a Consiliului Concurenței

s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței

nr. 21/1996, republicată, prin realizarea unei înțelegeri orizontale având ca obiect

majorarea tarifului la serviciile de școlarizare auto categoria B, în municipiul

București, începând cu data de 1 februarie 2008 și fixarea tarifului la un nivel

minim de 800 RON de către 32 de agenți economici, din care 31 de societăți comerciale

și un instructor de conducere auto-persoană fizică autorizată, printre societățile

comerciale regăsindu-se și reclamantele .

Participanții la cartel

au fost sancționați cu amendă contravențională, plecând de la nivelul de bază de

6% din cifra de afaceri totală aferentă anului 2008, în baza art. 55 alin. (4) din

Legea concurenței nr. 21/1996, republicată pentru săvârșirea faptelor prevăzute

la art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin

încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a), cu aplicarea art. 52 din lege.

S-a reținut, de asemenea

că, la data de 14 mai 2008, Consiliul Concurenței a efectuat inspecții inopinate

la mai multe școli de șoferi și la sediul Federației Patronale a Școlilor de Șoferi

Particulare din România.

La sediul federației,

în biroul de lucru al directorului general al SC A.G. SA, au fost găsite două registre

de procese-verbale, unul aparținând federației, iar celălalt societății.

Dintre procesele-verbale

înscrise în cele două registre, unele prezentau modificări, în sensul că toate cuvintele

cheie, respectiv tarife, prețuri, nivel minim au fost șterse (prin hașurare) și

înlocuite cu alte cuvinte, cu alt înțeles, cum ar fi: modalități de pregătire, prestație,

plan, iar altele erau descompletate.

În acest context, prima

instanță a apreciat că, atâta timp cât modificările făcute se referă doar la cuvintele

cheie care relevă existența cartelului de tarif, apare fundamentată concluzia Consiliului

Concurenței în sensul că persoana care a efectuat modificările a avut în intenție

să ascundă conținutul real al înțelegerii de tarif, cunoscând prevederile legii

concurenței și efectele încălcării acesteia.

Procesele-verbale care

au fost modificate sunt cele de la întâlnirile din 12 iunie 2007, 30 noiembrie 2007

și 13 decembrie 2007.

Alături de aceste înscrisuri,

Curtea a apreciat ca relevante declarațiile unora dintre reprezentanții societăților

sancționate, privitor la înțelegerea de majorare și stabilirea tarifului minim aplicabil.

În raport de probatoriul

administrat în cauză, Curtea de apel a constatat că, în mod judicios, a concluzionat

pârâtul că la întâlnirea din 31 ianuarie 2008 s-a stabilit înțelegerea anticoncurențială

pe orizontală de majorare a tarifului pentru categoria B, începând cu data de 1

februarie 2008 și fixarea tarifului la nivelul minim de 800 RON. Luarea deciziei,

urmată de punerea sa în practică, este rezultatul voințelor participanților la respectiva

întâlnire și a urmărit adoptarea unei conduite comune, respectiv practicarea unor

tarife care să nu coboare sub nivelul stabilit.

Referitor la puterea probatorie

a proceselor-verbale analizate și la susținerea reclamantei SC B.T. SRL în sensul

că acestea nu îi sunt opozabile câtă vreme nu au fost semnate de către aceasta,

pe de o parte, instanța de fond a reținut că unul dintre aceste procese-verbale,

anume cel din data de 13 decembrie 2007, poarta semnătura reprezentatului societății

reclamante, iar pe de alta parte, dispozițiile legale incidente nu prevăd limitări

în materie de probațiune, precum și faptul că practica C.J.U.E. a statuat în mod

constant asupra standardului probator în domeniul concurentei, invocând în acest

sens hotărârea curții din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia,

cauzele conexate C 204/00 P, C 205/00 P, C 211/00 P, C 213/00 P, C 217/00 P și

C 219/00 P.

A mai reținut, de asemenea,

judecătorul fondului că afirmația reclamantelor potrivit cu care majorarea tarifelor

a avut loc în considerarea situației economice a societăților, este contrazisă de

materialul probator administrat în cauză.

Astfel, măsura de majorare

a tarifelor nu s-a produs pe baza unor fundamente economice și financiare impuse

de situația concreta a fiecărei societăți în parte, ci exclusiv în considerarea

înțelegerii intervenite, având prefigurarea evitării unui risc economic viitor,

prin aceea ca toți participanții vor adopta același tarif pe piața relevanta, edificatoare

în acest sens fiind împrejurarea că reclamantele, alături de ceilalți participanți

la înțelegere, au stabilit același tarif minim de 800 RON începând cu 24

ianuarie 2008, deși probabilitatea existenței unor costuri identice pentru toate

aceste societăți este minimă, luând în considerare specificul organizării activității

fiecăreia.

De altfel, ambele reclamante

invocă scăderea profitabilității întreprinderilor lor începând cu anul 2007, dar

nu justifica de ce abia în anul 2008, au înțeles a-și majora tarifele din rațiunile

economice invocate.

Curtea de apel a reținut,

totodată, că agenții economici, printre care și reclamanta SC B.T. SRL, au organizat

întâlniri și după data de 31 ianuarie 2008, cu scopul de a se supraveghea modul

de implementare a tarifului minim stabilit.

De altfel, chiar și pentru

ipoteza în care înțelegerea anticoncurențială din 31 ianuarie 2008 nu era pusă în

aplicare, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 tot se considera

a fi încălcate, realizarea înțelegerii constituind o denaturare a concurentei prin

obiect.

În ceea ce privește susținerea

reclamantei SC A. SRL, potrivit căreia Consiliul Concurentei a stabilit nelegal

piața relevantă a produsului, prima instanță a constatat că aceasta nu a motivat

în vreun fel afirmația făcută.

Aceeași reclamantă a susținut

și că piața relevanta geografica a fost incorect stabilita de către Consiliul Concurenței

ca fiind piața municipiului București, întrucât cursanții pot urma cursurile școlii

de șoferi în oricare județ al țării.

În speță, investigația

a vizat agenții economici cu sediul social sau care sunt autorizați să desfășoare

activitatea de școlarizare auto categoria B pe teritoriul municipiului București,

precum și faptul că susținerea examenului pentru obținerea permisului de conducere

se poate face doar pe raza de competență teritorială unde candidații își au domiciliu

sau reședința.

De altfel, pentru ipoteza

unor înțelegeri prin obiect nici nu se impune o analiză mai detaliată a pieței relevante,

deoarece astfel de înțelegeri intră întotdeauna sub incidența legii.

În ceea ce privește critica

reclamantei SC B.T. SRL legată de cuantumul amenzii aplicate, instanța de fond a

reținut că fapta săvârșită de către reclamantă se încadrează în categoria celor

de gravitate mare, câtă vreme privește restricționările pe orizontală de tipul cartelului.

Prin urmare, cuantumul

preconizat pentru determinarea nivelului de bază al amenzilor se situează între

4% și 8% din cifra de afaceri.

Contrar celor susținute

de către reclamanta SC B.T. SRL, consecințele pe care înțelegerea sancționată le-a

produs asupra concurenței, au fost considerabile asupra mediului concurențial pe

piața respectivă, câtă vreme din cei 32 de agenți economici care au realizat înțelegerea

anticoncurențială, 31 au majorat tariful la nivelul de 800 RON, un singur agent

majorându-l la nivelul de 790 RON.

Nu în ultimul rând, mediatizarea

în presă a celor stabilite de agenții economici la întâlnirea din 31 ianuarie 2008

a influențat modul de a acționa pe piață al celorlalți agenți economici.

Totodată, s-a constatat

ca nivelul de baza al amenzii nu a fost stabilit la maximul de 8%, ci la 6%, tocmai

în considerarea particularităților cazului, cu luarea în considerare a criteriilor

stabilite în Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile

prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996, pârâtul majorând nivelul

de baza al amenzii cu 2% reținând circumstanța agravanta prevăzuta la art. III din

Instrucțiuni, anume rolul de inițiator al cartelului.

Referitor la cererea de

suspendare, Curtea de apel a constatat că reclamanta SC B.T. SRL nu a argumentat

îndeplinirea celor doua cerințe impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru suspendarea unui act administrativ, anume cazul bine justificat și paguba

iminenta, motivele prezentate în susținerea cererii de anulare a actului de sancționare

neputând fi valorificate în cadrul unei cereri de suspendare, dat fiind că ne este

permisă prejudecarea fondului litigiului în cadrul unei proceduri în cadrul căreia

pot fi dispuse numai masuri provizorii.

Împotriva hotărârii instanței

de fond a formulat recurs reclamanta SC B.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. invocându-se

nepronunțarea motivată a primei instanțe asupra tuturor aspectelor de nelegalitate

invocate, în special incidența dispozițiilor europene în materia concurenței și

aplicarea greșită a legii în ceea ce privește aprecierea legalității deciziei Consiliului

Concurenței din 16 iunie 2009, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 21/1996.

Motivul de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta arată că prima instanță nu a motivat

soluția de respingere dispusă conform dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

în sensul că nu au fost analizate solicitările privind incidența dispozițiilor europene

în materia concurenței, iar soluția recurată este legată exclusiv pe apărările formulate

de Consiliul Concurenței.

Se apreciază că absența

motivării echivalează cu necercetarea fondului solicitându-se casarea sentinței

și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivul de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cuprinde aplicarea și interpretarea greșită a legii

în ceea ce privește aprecierea legalității deciziei contestate sub două aspecte.

Primul privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 21/1996 în ceea ce privește existența înțelegerii anticoncurențiale din

data de 31 ianuarie 2008 și al doilea privește individualizarea sancțiunii aplicate,

respectiv solicitarea de a-i fi diminuată amenda aplicată stabilită la 6% din cifra

de afaceri aferentă anului 2008 a recurentei.

Recurenta arată că la

baza înțelegerii de majorare a tarifului și de fixare a unui tarif minim de 800

RON au stat rațiuni economice determinate de investițiile pe care școlile de șoferi

au fost obligate să le facă potrivit Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor

și turismului nr. 1856/2006, iar în ceea ce privește cererea prin care se solicită,

în subsidiar diminuarea amenzii, recurenta arată că prima instanță nu a verificat

și a aplicat greșit dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 în ceea

ce privește individualizarea sancțiunii aplicate reclamantei.

Se solicită admiterea

recursului și admiterea acțiunii, respectiv anularea deciziei nr. 35/2009 și în

subsidiar anularea în parte, prin modificarea cuantumului amenzii aplicate.

La dosar intimatul Consiliul

Concurenței a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente

că este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304

pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat în cauză soluția de respingere a

acțiunii, fiind motivate în fapt și în drept cu respectarea dispozițiilor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de natură a fi exercita controlul judecătoresc.

Nu poate fi reținută susținerea

în sensul că prima instanță nu a în cercetarea fondului pe motiv că nu a răspuns

expres la toate argumentele invocate de reclamantă în condițiile în care prima instanță

a apreciat, în acord și cu jurisprudența comunitară, asupra comportamentului agenților

economici care au participat la întâlnirea din 31 ianuarie 2008. În mod corect s-a

apreciat că recurenta a participat la realizarea înțelegerii pe orizontală privind

tarifele, ceea e reprezintă o gravă restricționare a concurenței având ca efect

o creștere concomitentă a tarifelor pe piață și restricționarea posibilităților

de aplicare a consumatorului.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentința atacată fiind

dată cu aplicarea corectă a legii, în raport de probele administrate atât în ceea

ce privește existența înțelegerii anticoncurențiale cât și în ceea ce privește individualizarea

sancțiunii aplicate recurentei-reclamante.

Nu este întemeiat aspectul

de nelegalitate referitor la lipsa de relevanță a materialului probatoriu aflat

la dosarul pricinii, afirmația intimatei Consiliul Concurenței privind realizarea

unei înțelegeri cu obiect anticoncurențial pe piața în cauză, de către 32 de agenți

economici, fiind neîndoielnic probată prin inspecțiile inopinante la sediile mai

multor agenți economici care activau pe piața respectivă, precum și la sediul Federației

Patronale a Școlilor de Șoferi Particulare din România, în cadrul cărora au fost

ridicate procese-verbale întocmite de agenții economici participanți la înțelegerea

anticoncurențială din 31 ianuarie 2008. Recurenta a participat la întâlnirea din

data de 31 ianuarie 2008, cunoscând obiectul întâlnirii, cu scopul realizării înțelegerii

anticoncurențiale, prin îndeplinirea obiectivului comun unic, acela de a majora

și de a fixa la nivelul de 8.000 RON tariful pentru serviciile de școlarizare auto.

În ceea ce privește declarații

ale agenților economici date ulterior datei de 31 ianuarie 2008, în mod judicios

prima instanță a reținut că sunt relevante, din punct de vedere al realizării înțelegerii

anticoncurențiale, și aceste declarații, date în cadrul investigației, inspectorilor

de concurență, de către reprezentanții agenților economici la întâlnirea din 31

ianuarie 2008. Intenția de majorare a tarifelor începând cu data de 1 februarie

2008 a fost anunțată dealtfel și în presă, de către reprezentantul SC T.C. SRL,

la data de 15 ianuarie 2008, fiind anunțată public conduita ce urma să fie adoptată,

acest anunț atestând astfel intenția agenților economici de materializare a planului

anticoncurențial prin realizarea înțelegerii din data de 31 ianuarie 2008.

În cauză, Consiliul Concurenței,

pe lângă faptul că a demonstrat încheierea, între cei 32 de agenți economici, a

unei înțelegeri de fixarea a tarifului, a probat și punerea în aplicare a tarifului

majorat și a unui tarif minim de 800 RON. Or, implementarea înțelegerii anticoncurențiale

a reprezentat o confirmare în plus a existenței unei înțelegeri anticoncurențiale

pe piața serviciilor oferite de școlile de șoferi pentru obținerea permisului de

conducere categoria B. În concluzie, se desprinde concluzia, din întreg probatoriul

administrat înaintea primei instanțe, că participanții la întâlnirea din 31 ianuarie

2008, printre care și reclamanta recurentă au încheiat o înțelegere privind nivelul

tarifelor practicate pe termen lung, această înțelegere reprezentând fără echivoc'

o încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 a concurenței,

cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la aspectul

de nelegalitate privind individualizarea sancțiunii aplicate prin decizia Consiliului

Concurenței atacată, se reține că au fost avute în vedere Instrucțiunile privind

individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 56 din Legea

concurenței nr. 21/1996, instanța de fond apreciind astfel în mod întemeiat că fapta

săvârșită de reclamanta recurentă se încadrează în categoria celor de gravitate

mare. În mod întemeiat judecătorul fondului a relevat că la individualizarea sancțiunii

aplicate reclamantei a fost avută în vedere durata mai mică de un a duratei săvârșirii

contravenției, precum și consecințele pe care înțelegerea le-a produs asupra concurenței,

acestea fiind considerabile asupra mediului concurențial pe piața respectivă. Consiliul

Concurenței nu a aplicat reclamantei circumstanțe agravante, ci acestea au fost

luate în considerare numai în cazul societăților inițiatoare ale încălcării

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 a concurenței. Împrejurările invocate de

recurentă, ca prezentând relevanța unor circumstanțe atenuante, nu sunt convingătoare,

astfel că în mod justificat intimatul nu a putut încadra elementele faptice respective

în vreuna dintre situațiile prevăzute în instrucțiuni ca circumstanțe atenuante.

Toate aceste aspecte de

fapt au determinat în mod corect fixarea unui nivel de bază al amenzii de 6% din

cifra de afaceri aferentă anului 2008 a societății reclamante.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC B.T. SRL împotriva sentinței nr. 7147 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2014.