ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5523/2010

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios,

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 992 din 9 aprilie 2009, a admis recursul

formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1085 din 14 noiembrie

2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX a contencios, administrativ

și fiscal, în contradictoriu cu reclamanții E.D., P.M., L.M., B.D., D.L., C.C.A.,

C.B., I.G., N.I., M.S., N.E., B.D., P.C., B.M.G., D.I., D.G., M.E.G., F.E.G., N.A.,

C.C., T.G., S.P.L., S.T., M.L., B.A., A.D., D.G., F.H., I.L., Z.R., F.C., B.M.,

B.A., C.M., C.C., Z.E., M.M., A.D., D.M., N.E. și cu pârâții Tribunalul București,

Curtea de Apel București, Ministerul Fiananțelor și C.N.C.D.

Totodată, Curtea de Apel

București, a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că problema ce face obiectul cauzei- modul de stabilire prin

lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față

de alte categorii- nu este una ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării,

aceasta depășind cadrul legal reglementat de O.G. nr. 137/2000.

De asemenea, instanța

de control judiciar, având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 75/2008, precum și

Deciziile Curții Constituționale nr. 818-821/2008, constată că soluția admiterii

acțiunii nu poate fi întemeiată pe încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, astfel

că a apreciat sentința recurată ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.

Împotriva acestei decizii

au formulat cerere de revizuire E.D., P.M., L.M., B.D., D.L., C.C.A., C.B., I.G.,

N.I., M.S., N.E., B.D., P.C., B.M.G., D.I., D.G., M.E.G., F.E.G., N.A., C.C., T.G.,

S.P.L., S.T., M.L., B.A., A.D., D.G., F.H., I.L., Z.R., F.C., B.M., B.A., C.M.,

C.C., Z.E., M.M., A.D., D.M., N.E., în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ.

Prin cererea de revizuire

s-a solicitat anularea în totalitate a deciziei din 9 aprilie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, invocându-se contrarietatea acestei hotărâri cu alte decizii

pronunțate de către instanțele judecătorești, prin care aceleași drepturi de natură

salarială au fost acordate altor funcționari publici.

În acest sens au fost

invocate decizia nr. 1475 din 05 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,

sentința nr. 2417 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, decizia

din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, decizia din 16

martie 2009 pronunațată Curtea de Apel Ploiești, decizia din 02 aprilie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța.

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire în temeiul art. 323

alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., analizând motivele formulate în raport cu decizia

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge

cererea de revizuire pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile

art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată

sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează

în Titlul V- capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară

de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 din C. proc.

civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,

se poate cere în cele 9 cazuri expres prevăzute de art. arătat.

Art. 322 alin. (1)

pct. 7 din C. proc. civ. admite revizuirea unei hotărâri judecătorești în următoarele

condiții:

„Dacă există hotărâri

desăvârșite potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite în

una și aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate”.

Având ca reper textul

legal precizat rezultă că, în speță nu este îndeplinită condiția ca decizia nr.

992 din 9 aprilie 2009 și deciziile invocate (decizia nr. 1475 din 05 iunie 2008

Curții de Apel București, sentința nr. 2417 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului

Tulcea, decizia din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, decizia din 16

martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, decizia nr. 193/CA din 02 aprilie 2008 a

Curții de Apel Constanța), să fi fost pronunțate în același litigiu, adică să fi

existat tripla identitate de elemente – părți, obiect și cauză, ci au fost date

în procese diferite față de persoane diferite.

Față de cele ce preced,

în baza art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de E.D., P.M., L.M., B.D., D.L.,

C.C.A., C.B., I.G., N.I., M.S., N.E., B.D., P.C., B.M.G., D.I., D.G., M.E.G., F.E.G.,

N.A., C.C., T.G., S.P.L., S.T., M.L., B.A., A.D., D.G., F.H., I.L., Z.R., F.C.,

B.M., B.A., C.M., C.C., Z.E., M.M., A.D., D.M., N.E. împotriva deciziei din 9 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de E.D., P.M., L.M., B.D., D.L., C.C.A., C.B., I.G., N.I., M.S., N.E.,

B.D., P.C., B.M.G., D.I., D.G., M.E.G., F.E.G., N.A., C.C., T.G., S.P.L., S.T.,

M.L., B.A., A.D., D.G., F.H., I.L., Z.R., F.C., B.M., B.A., C.M., C.C., Z.E., M.M.,

A.D., D.M., N.E. împotriva deciziei din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.