ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5523/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios, administrativ și fiscal, prin decizia nr. 992 din 9 aprilie 2009, a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1085 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX a contencios, administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanții E.D., P.M., L.M., B.D., D.L., C.C.A., C.B., I.G., N.I., M.S., N.E., B.D., P.C., B.M.G., D.I., D.G., M.E.G., F.E.G., N.A., C.C., T.G., S.P.L., S.T., M.L., B.A., A.D., D.G., F.H., I.L., Z.R., F.C., B.M., B.A., C.M., C.C., Z.E., M.M., A.D., D.M., N.E. și cu pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Fiananțelor și C.N.C.D.

Totodată, Curtea de Apel București, a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că problema ce face obiectul cauzei- modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii- nu este una ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, aceasta depășind cadrul legal reglementat de O.G. nr. 137/2000. De asemenea, instanța de control judiciar, având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 75/2008, precum și Deciziile Curții Constituționale nr. 818-821/2008, constată că soluția admiterii acțiunii nu poate fi întemeiată pe încălcarea dispozițiilor O.G.

nr. 137/2000, astfel că a apreciat sentința recurată ca fiind pronunțată cu încălcarea legii. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire E.D., P.M., L.M., B.D., D.L., C.C.A., C.B., I.G., N.I., M.S., N.E., B.D., P.C., B.M.G., D.I., D.G., M.E.G., F.E.G., N.A., C.C., T.G., S.P.L., S.T., M.L., B.A., A.D., D.G., F.H., I.L., Z.R., F.C., B.M., B.A., C.M., C.C., Z.E., M.M., A.D., D.M., N.E., în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea în totalitate a deciziei din 9 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, invocându-se contrarietatea acestei hotărâri cu alte decizii pronunțate de către instanțele judecătorești, prin care aceleași drepturi de natură salarială au fost acordate altor funcționari publici.

În acest sens au fost invocate decizia nr. 1475 din 05 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, sentința nr. 2417 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, decizia din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, decizia din 16 martie 2009 pronunațată Curtea de Apel Ploiești, decizia din 02 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire în temeiul art. 323 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., analizând motivele formulate în raport cu decizia atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge cererea de revizuire pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. C. proc. civ. reglementează în Titlul V- capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cele 9 cazuri expres prevăzute de art. arătat. Art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

civ. admite revizuirea unei hotărâri judecătorești în următoarele condiții: „Dacă există hotărâri desăvârșite potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate”. Având ca reper textul legal precizat rezultă că, în speță nu este îndeplinită condiția ca decizia nr. 992 din 9 aprilie 2009 și deciziile invocate (decizia nr. 1475 din 05 iunie 2008 Curții de Apel București, sentința nr. 2417 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Tulcea, decizia din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, decizia din 16 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, decizia nr. 193/CA din 02 aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța), să fi fost pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente – părți, obiect și cauză, ci au fost date în procese diferite față de persoane diferite.

Față de cele ce preced, în baza art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de E.D., P.M., L.M., B.D., D.L., C.C.A., C.B., I.G., N.I., M.S., N.E., B.D., P.C., B.M.G., D.I., D.G., M.E.G., F.E.G., N.A., C.C., T.G., S.P.L., S.T., M.L., B.A., A.D., D.G., F.H., I.L., Z.R., F.C., B.M., B.A., C.M., C.C., Z.E., M.M., A.D., D.M., N.E. împotriva deciziei din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de E.D., P.M., L.M., B.D., D.L., C.C.A., C.B., I.G., N.I., M.S., N.E., B.D., P.C., B.M.G., D.I., D.G., M.E.G., F.E.G., N.A., C.C., T.G., S.P.L., S.T., M.L., B.A., A.D., D.G., F.H., I.L., Z.R., F.C., B.M., B.A., C.M., C.C., Z.E., M.M., A.D., D.M., N.E. împotriva deciziei din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.