ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1475/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1475/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată sub dosar nr. 1366/107/2006 reclamanta SC A.V.

SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC H.S. SRL Sebeș și B.C.R. SA, sucursala

Borșa, să se constate:

I a) în principal,

încetarea la data de 12 februarie 2006 a contractului de vânzare-cumpărare cu

clauza de garanție nr. 134/12 ianuarie 2006 încheiat între reclamanți și pârâta

de ordin I, prin revocare bilaterală.

b) în subsidiar,

încetarea fortuită, la data de 14 martie 2006 a contractului de garanție nr. 134

din 12 ianuarie 2006 încheiat între reclamantă și pârâta de ordin I.

II – rezilierea, în

temeiul art. 1020 – art. 1021 C. civ., a contractului de vânzare-cumpărare cu

executare succesivă nr. 134 din 12 ianuarie 2006.

III a) în principal,

încetarea la data de 16 februarie 2006, a contractului de garanție imobiliară

(ipotecă) încheiat între reclamantă și pârâta de ordin I la data de 13 ianuarie

2006, autentificat sub nr. 133 din 16 ianuarie 2006 de notarul public D.N., cu

consecința radierii din foaia sarcinilor a CF 6029, Vama, a ipotecii de rangul

V, înscrisă în favoarea pârâtei, precum și a interdicției de înstrăinare și

grevare.

b) în subsidiar,

încetarea contractului anterior menționat la data de 14 martie 2006, cu aceeași

consecință.

IV – nulitatea absolută

a clauzei cuprinsă în art. 5 lit. a) din contractul de vânzare-cumpărare cu

clauza de garanție nr. 134 i n 12 ianuarie 2006 încheiat între reclamantă și

pârâta de ordin I.

V a) în principal,

nulitatea filei CEC seria BH 30001564441 emis de BCR Borșa în data de 28 iulie

2006

b) în subsidiar,

caducitatea filelor CEC, cu seriile BH 30001564442 și BH 300015644441 emise de

B.C.R. SA

VI – să se dispună

anularea înscrierii în Fișierul național al persoanelor cu risc (F.N.P.R.) a

incidentului de plată produs cu fila CEC seria 30001564441, cu consecința

radierii societății reclamante din Centrala Incidentelor de Plăți (C.I.P.) și a

încetării interdicției bancare, obligând pârâta de rang 2, în calitate de

persoană declarantă, la formularea cererii de anulare a incidentului de plată

prevăzut de art. 36 alin. (2) din regulamentul privind organizarea și

funcționarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăți.

În motivare, se arată

că, la data de 12 ianuarie 2006, între reclamantă, în calitate de furnizor, și

pârâta de ordin 1, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul nr. 134

din 12 ianuarie 2006, prin care reclamanta și-a asumat obligația de a livra

cumpărătorului lemn de lucru, pârâta de ordin 1 achitând un avans cu titlu de

garanție de 500.000 EURO, exclusiv T.V.A. la cursul B.N.R. din ziua plății.

Totodată, părțile au încheiat un contract de garanție imobiliară (ipotecă)

autentificat sub nr. 133 din 16 ianuarie 2006 de către notarul public D.N.

Se mai arată că,

ulterior, la data de 16 februarie 2006, a fost încheiat contractul nr. 167,

prin care s-a convenit revocarea bilaterală a tuturor contractelor încheiate

anterior între părți, inclusiv a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de

garanție nr. 134 din 12 ianuarie 2006.

Reclamanta susține

că, începând cu data de 16 februarie 2006, contractul de vânzare-cumpărare cu

clauză de garanție nr. 134 din 12 ianuarie 2006 a fost revocat, între părți

intervenind o nouă convenție, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 167

din 16 februarie 2006. Ca urmare a faptului că obligația principală s-a stins,

reclamanta învederează faptul că, potrivit principiului accesoriul urmează

soarta principalului, și obligația de garanție, instituită prin contractul de

garanție imobiliară, s-a stins.

Referitor la petitul

subsidiar, vizând încetarea fortuită la data de 14 martie 2006 a contractului

de vânzare-cumpărare cu clauza de garanție nr. 134 din 12 ianuarie 2006,

reclamanta susține că sistarea lucrărilor forestiere pe raza Direcției Silvice

Suceava, prin Ordinul nr. 3333 din 15 februarie 2006, constituie o cauză de

forță majoră, de natură a stinge obligația asumată, împreună cu garanțiile și

accesoriile sale, conform art. 1156 C. civ., cu excepția cazului în care

debitorul și-a asumat în mod expres răspunderea și pentru unele cazuri de forță

majoră, ceea ce nu este cazul în situația de față.

Cu privire la

solicitarea de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de

garanție nr. 134 din 12 ianuarie 2006, se relevă faptul că pârâta de ordin 1 nu

și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile asumate prin faptul că a calculat

penalități în mod abuziv și a completat instrumentul de garantare, fără a

notifica în prealabil această necesitate și fără a acorda termenul de grație

contractual de 5 zile pentru plata acestuia.

De asemenea,

reclamanta afirmă că prin recuperarea de către pârâta de ordinul 1 a sumelor

achitate cu titlu de preț, element care reprezintă obligația caracteristică a

contractului, în privința reclamantei, aceasta a denunțat unilateral contractul

și a creat reclamantei prejudicii materiale și morale.

Referitor la

solicitarea de constatare a nulității clauzei prevăzută de art. 5 lit. a) din

contractul nr. 134 din 12 februarie 2006, reclamanta precizează că părțile pot

stabili clauze contractuale doar în limitele legii, iar ceea ce excede

prevederilor legale este sancționată cu nulitatea.

În ceea ce privește

petitul ce vizează constatarea nulității filei CEC, reclamanta invocă faptul că

părțile au nesocotit dispozițiile imperative ale Legii nr. 59/1934 modificată

prin Legea nr. 83/1994, precum și a normelor Cadru B.N.R. nr. 7/1994, prin care

se stabilește că CEC-ul este un instrument de plată la vedere, utilizat de

către titularii de conturi bancare cu privire la disponibilul existent în acele

conturi, astfel că părțile au deturnat scopul filei CEC prin considerarea

acesteia ca un instrument de garantare bancară și nu de plată. Reclamanta

învederează și faptul că fila CEC a fost completată cu mențiunea la ordin,

mențiune care nu se regăsește printre cele prevăzute de art. 1 din Legea

cec-ului și de către o persoană neautorizată și fără acordul prealabil al

trăgătorului.

În final, reclamanta învederează,

cu referire la ultimul petit, că fila CEC în baza căreia s-a făcut

înregistrarea în C.I.P. nu este una validă, astfel că se impune anularea

acestei înscrieri.

În drept, se invocă

dispozițiile art. 969 alin. (2), art. 1156, 1800 C. civ., dispozițiile Legii nr.

59/1934 modificată prin Legea nr. 83/1994, Normele cadru B.N.R. nr. 7 din

Regulamentul privind organizarea și funcționarea la B.N.R. a Centralei

Incidentelor de Plăți.

Pârâta B.C. Brașov

SA, Sucursala Județeană Maramureș, a formulat întâmpinare prin care învederează

că anularea înscrierii din Fișierul național al persoanelor cu risc – F.N.P.R.

a incidentului de plată produs cu fila CEC seria BH 30001564441, se poate face

numai la cererea persoanei declarante (bancă) sau în temeiul unei hotărâri

judecătorești, precum și faptul că nu se opune admiterii cererii reclamantului.

Pârâta SC H.S. SRL

Sebeș, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea acțiunii reclamantei

ca nefondată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, motivând

că solicitarea reclamantei de încetare a Contractului nr. 134 din 12 ianuarie

2006 este neîntemeiată deoarece contractul nr. 167 din 16 februarie 2006 se

referă doar la acele contracte pe care reclamanta a încasat diferite sume de

bani cu titlu de avans și care totaliza suma de 140.000 EURO, aceasta neavând

nici o influență asupra contractului nr. 134 din 12 ianuarie 2006, în care suma

de bani achitată cu titlu de avans este de 500 EURO și a fost plătită după data

de 31 decembrie 2005.

Prin Sentința civilă nr.

1112/CA/2006 pronunțată în dosar nr. 1366/107/2006 de Tribunalul Alba s-a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC A.V. SRL Borșa împotriva

pârâtelor SC H.S. SRL și B.C.R., sucursala Borșa și pe cale de consecință:

S-a constatat

nulitatea clauzei cuprinse de art. 5 lit. a) din contractul de

vânzare-cumpărare cu clauză de garanție nr. 134 din 12 ianuarie 2006, s-a

dispus anularea filei CEC seria BH 30001564441 emis la data de 28 iulie 2006 de

către B.C.R. Borșa și s-a dispus anularea înscrierii în Fișierul național al

persoanelor de risc (F.N.P.R.) a incidentului de plată produs cu fila CEC și radierea

societății reclamante din Centrala incidentelor de plăți precum și încetarea

interdicției bancare.

Prin aceeași sentință

s-au respins celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut că, la data de 12 ianuarie 2006, între

reclamantă, în calitate de vânzător și pârâtă, în calitate de cumpărător, a

fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de garanție nr. 134 din

12 ianuarie 2006, prin care reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei lemn de

lucru rezultat din exploatarea a 15.000 m.c., iar pârâta s-a obligat să

plătească volumul de lemn de lucru livrat și să achite furnizorului un avans,

cu titlu de garanție, de 500.000 Euro, exclusiv TVA, în echivalent în lei la

cursul de schimb din ziua plății, din care se va scădea contravaloarea

lemnului, iar diferența rămasă se va restitui.

Conform contractului,

marfa urma să fie livrată în tranșe lunare în volum de 1000 m.c. în intervalul

de timp 2006. În cazul în care până la sfârșitul lunii furnizorul nu a livrat

întreaga cantitate de marfă, el datorează penalități de întârziere de 0,3% pe

zi de întârziere, calculate din valoarea lemnului rămas nelivrat.

În contract, s-a mai

stipulat că pentru a garanta furnizarea lemnului și, eventual, plata

penalităților de întârziere și a diferenței de avans, reclamanta a predat

pârâtei două cecuri cu seria BH 30001564442 și, respectiv BH 30001564441, pe

care nu au fost trecute suma și data, astfel ca în cazul în care reclamanta nu

își îndeplinea obligațiile asumate, pârâta să le poată înainta băncii și

încasa.

Prin decizia nr. 25/

A din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, apelul

declarat de pârâta SC H.S. SRL Sebeș împotriva Sentinței civile nr. 1112/CA/2006

a Tribunalului Alba a fost admis și în consecință schimbă, în parte, sentința

atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind anularea filei CEC

seria BH 30001564441 emis la 28 iulie 2006 de B.C.R. Borșa precum și capătul de

cerere privind anularea înscrierii în Fișierul național al persoanelor cu risc

(F.N.P.R.) a incidentului de plată produs cu fila CEC menționată precum și

radierea societății reclamante din Centrala incidentelor de plăți și încetarea

interdicției bancare.

Menține în rest

sentința atacată.

Respinge apelul

declarat de reclamanta SC A.V. SRL Borșa împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei

ultime hotărâri a declarat recurs în termen, legal timbrat și motivat

reclamanta SC A.V. SRL BORȘA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

reiterând motivele din apel sub forma criticilor în recurs, susținând, în

esență, că:

apel a interpretat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 54/1934 și a normelor

cadru nr. 7/1995 ale B.N.R. când a apreciat că posibilitatea anulării filei CEC

era posibilă în contextul procedurii execuționale cambiale.

b. - instanța de apel

a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 3 și 29 din Legea nr. 59/1934 și

dispozițiile de la pct. 2, 34, 35, 157 și 158 din normele cadrul nr. 7/1994 ale

B.N.R. precum și prevederile art. 67, 68, 69 din Normele cadru nr. 7/1994

reținând că la momentul emiterii CEC-ului exista provizionul corespunzător

valorii și că în cazul CEC-ului în alb numai semnătura trăgătorului era

necesară, celelalte mențiuni putând fi completate când posesorul prezintă

CEC-ul la plată.

c. - instanța de apel

a comis o eroare gravă respingând capătul de cerere privind anularea în F.N.P.R.

a incidentului produs cu fila CEC seria BH nr. 300015664441 din 28 iulie 2007

precum și radierea societății reclamante din Centrala incidentelor de plăți și

încetarea interdicției bancare în contextul în care la 4 august 2007 această

dispoziție a rămas caducă prin împlinirea unui an de la data intrării în incidență

de plată și nelegală de vreme ce a vizat un CEC nevalid din punct de vedere

juridic.

deciziei atacate se referă la respingerea propriului apel susținând că;

a. - instanța de apel

a interpretat greșit prevederile art. 1 alin. (2) și (3) din contractul nr. 167

din 16 februarie 2006, când afirmă că pentru executarea contractelor anterioare

datei de 31 decembrie 2005 s-a plătit de pârâtă suma de 140.000 EURO și că

părțile au înțeles să anuleze numai contractele de până la data de 31 decembrie

2005.

b. – instanța de apel

a interpretat greșit restituirea sumei de 500.000 EURO în contul altei datorii

către pârâtă rezultă din contractul nr. 3826/2004.

c. - instanțele au

încălcat obligația de a avea un rol activ, prevăzut de art. 129 C. proc. civ.,

omițând să invoce, din oficiu, excepția nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 134/2006 pentru lipsa prețului vânzării din acest

contract fiind, astfel, lipsit de obiect.

În consecință,

recurenta-reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicită

admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, în scris, modificarea,

în tot, a deciziei atacate, admiterea apelului propriu și respingerea apelului

pârâtei-intimate.

Recursul este

nefondat, pentru următoarele motive.

Din examinarea

actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei, rezultă că ambele instanțe, în mod corect și judicios, au

apreciat probatoriile administrate în speță și au pronunțat hotărâri temeinice

și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.

Criticile formulate

de recurenta-reclamantă împotriva deciziei atacate prin care s-a admis apelul

pârâtei-intimate, grupate la pct. 1 a, b și c sunt neîntemeiate.

Instanța de apel a

apreciat, în mod corect și legal că anularea filei CEC nu se putea face decât

în condițiile formulării unei opoziții la executare în contextul procedurii

execuționale cambiale în raport de dispozițiile art. 54 – art. 55 din Legea nr.

59/1934 coroborat cu pct. 256 lit. a) din Normele cadru nr. 7/1994 a B.N.R.,

ceea ce în cauză nu s-a realizat.

Neîntemeiată este și

critica privind interpretarea greșită de instanța de apel a dispozițiilor art. 3,

29 din Legea nr. 59/1934 și pct. 2, 34, 35, 157, 158 din Normele cadru nr. 7/1994

a B.N.R., precum și a prevederilor de la pct. 67, 68 și 69 alin. (2) din

Normele cadru 7/1994 în condițiile în care s-a apreciat că nu există obligația

legală de a notifica debitoarea „să-și alimenteze contul” la momentul

utilizării CEC-ului.

Instanța de Apel în

mod corect a apreciat că reținerea de către instanța de fond a unei atare

obligații în sarcina beneficiarei apelantei-pârâte SC H.S. SRL Sebeș este

nelegală contrară textelor de lege, menționate mai sus, care prezumă în sarcină

trăgătorului existența provizionului la momentul emiterii cecului.

Instanța de apel a

interpretat, în mod judicios dispozițiile legale, menționate mai sus reținând

corect că dispoziția instanței de fond de anulare a filei CEC precum și a

înscrisurilor constatatoare a incidentului de plată ivit în lipsa acoperirii

lui de către pârâtă s-a dovedit a fi nelegală motiv pentru care a fost

înlăturată prin admiterea apelului pârâtei, în acest sens.

De asemenea și

criticile referitoare la respingerea propriului apel sunt neîntemeiate întrucât

din examinarea actelor dosarului și a actelor normative incidente cauzei

rezultă că instanța de apel, în mod judicios a apreciat apelul declarat de

reclamantă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, care nu poate fi reformată.

Criticile recurentei

că instanța de apel a interpretat greșit scopul plății sumei de 140.000 lei

precum și al restituirii sumei de 500.000 EURO sunt neîntemeiate ambele

instanțe lămurind pe deplin și în mod corect finalitatea reală și juridică a

acestor tranzacții, efectuând o interpretare judicioasă a prevederilor art. 1 alin.

(2) din contractul nr. 167 din 16 februarie 2006.

De asemenea, în

critica referitoare la eroarea de judecată a instanțelor inferioare prin lipsa

unui rol activ conform art. 129 C. proc. civ., omițând să invoce din oficiu

excepția nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 134/2006 pe

motiv că nu avea prețul stabilit, fiind lipsit astfel de obiect, este neîntemeiată.

Potrivit principiului

„non omissa media” instanța de apel a reținut corect că nu era obligată să

invoce, din oficiu, această excepție în condițiile, în care în întregul său,

s-a aflat în discuția părților prin cererea introductivă.

De altfel, în

preambulul contractului nr. 134 din 12 ianuarie 2006 se face trimitere la

contractul nr. 70/2006, care este un contract simplificat, care cuprinde

calitățile și prețurile materialului lemnos.

Ori, potrivit art. 60

C. com., raportat la art. 964 alin. (2) C. civ., vânzarea este valabilă dacă

părțile, prin convenție, au stabilit un mod prin care să determine prețul

unitar pentru că prețul global este inserat expres.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC A.V. SRL BORȘA împotriva deciziei nr. 25/ A

din 15 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2008.