ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3259/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3259/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea revocatorie

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la 24

octombrie 2008, reclamanta SC C.C.A.T. SRL Ie-a chemat în judecată pe pârâtele SC

K.C.C.I. SRL și SC K.E. SRL, solicitând instanței, în temeiul art. 975 C. civ.,

să dispună revocarea (desființarea) contractelor de vânzare-cumpărare din 16

decembrie 2005 și din 28 decembrie 2005, încheiate între cele două pârâte în

frauda intereselor reclamantei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de

judecată.

Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9646 din 18

iunie 2009, menținută prin Decizia comercială nr. 66/R din 19 ianuarie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 5 și art. 7 alin.

(1) C. proc. civ., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Sălaj, în raza căruia se află sediul principal al pârâtei.

Prin

încheierea din 22 octombrie 2010, Tribunalului Sălaj, secția civilă, a dispus,

în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendarea judecării cauzei până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului de insolvență înregistrat pe

rolul aceleiași instanțe sub nr. 3278/84/2008, respectiv a Dosarului de

insolvență asociat nr. 3079/84/2009, ce avea ca obiect cererea în anulare,

formulată de lichidatorul judiciar împotriva actelor frauduloase încheiate de

debitorul SC K.C.C.I. SRL, în perioada de 3 ani de dinainte de deschiderea

procedurii insolvenței (08 decembrie 2008).

Împotriva

acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, care a fost admis prin decizia

civilă nr. 1210/15 februarie 2012, dispunându-se trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, reținând că nu sunt

incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că se

urmărește readucerea unui bun în patrimoniul debitoarei pentru întregirea masei

credale.

La 20 aprilie

2012, după reluarea judecății, reclamanta, motivat de faptul că în cadrul Dosarului

de insolvență asociat nr. 3079/84/2009 s-a constatat caracterul fraudulos al

contractului de vânzare-cumpărare din 06 decembrie 2005 față de creditori și

incidența art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, iar în privința contractului de

vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005 s-a reținut că anularea acestuia nu este

de

competența judecătorului - sindic, pentru

că data la care a fost încheiat nu se plasează în perioada suspectă de 3 ani

înaintea deschiderii procedurii insolvenței, și-a modificat în totalitate

acțiunea.

Astfel,

reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC K.C.C.I. SRL, SC K.E.

SRL, M.I., M.I., P.S., B.C.R. S.A. București și B.C.R.

-

Sucursala Județului Argeș anularea hotărârii A.G.A. din 15 august 2005, a

actului adițional la actul constitutiv al SC K.C.I.C. SRL, prin care s-a redus

capitalul socialal societății prin restituirea terenului în suprafață de 8.400

mp. situat în com. Domnești, sat Domnești, precum și a încheierii din 21

decembrie 2005, prin care s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului Ilfov a

acestei mențiuni, anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005

încheiat între M.I., M.l. și P.S., reprezentanți de P.S., în calitate de

vânzători și SC KE. SRL în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul

susmenționat, anularea actului de dezmembrare a terenului, restabilirea

situației anterioare și obligarea pârâților de a readuce în patrimoniul

debitoarei SC K.C.C.I. SRL terenul, precum și constatarea nulității absolute a

contractelor de ipotecă asupra terenului, accesorii contractului de credit

bancar din 13 aprilie 2006, încheiat între SC K.E. SRL, în calitate de „garant

ipotecar împrumutat", cu pârâta B.C.R. SA, în calitate de „creditor

ipotecar".

La 30 mai 2012,

pârâta SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator judiciar, a formulat o cerere de

intervenție în interes propriu, solicitând anularea actului adițional la actul

său constitutiv autentificat din 16 decembrie 2005 și a încheierii din 21

decembrie 2005; anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005,

anularea actului de dezmembrare a terenului în suprafață de 8.400 mp,

restabilirea situației anterioare și obligarea pârâților să aducă în

patrimoniul debitoarei bunul înstrăinat, constatând nulitatea absolută a

contractelor de ipotecă.

La termenul

din 04 octombrie 2012, cauza fiind în pronunțare, instanța a observat că din

eroare „precizarea de acțiune" depusă de reclamantă la dosar pentru

termenul din data de 30 mai 2012 nu a fost comunicată pârâtei SC K.E. SRL și

că, raportat la capătul principal de cerere, respectiv constatarea nulității

absolute a unei hotărâri A.G.A., judecata se desfășoară în Camera de Consiliu,

în conformitate cu dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, astfel că a

repus cauza pe rol, stabilind un nou termen de judecată pentru reluarea

dezbaterilor.

Prin

sentința civilă nr. 469/C din 2 noiembrie 2012, Tribunalul Sălaj, secția

civilă, a admis acțiunea precizată și cererea de intervenție în interes propriu

și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. nr. 18 din 15 august 2005

în ce privește reducerea de capital social al SC K.C.C.I. SRL, de la suma de

1.850.280 lei la suma de 2.500 lei, prin restituirea integrală a sumei de

1.570.530 lei (reprezentând 84,882% din capital) către acționarul

majoritar

K.G. și aprobarea retragerii acestuia din societate, fără participare la

pierderi, restituirea sumei de 54.710 lei către acționarul minoritar M.V., din

totalul sumei de 55.510 lei, precum și restituirea în natură a terenului în

suprafață de 8.400 mp, situat în com. Domnești, sat Domnești către acționarii

minoritari M.I., M.I. și P.S.; a constatat nulitatea absolută a actului juridic

subsecvent intitulat „Act adițional la actul constitutiv al SC K.C.C.I. SA"

și a dispus revenirea la situația anterioară înscrierii în Registrul Comerțului

Ilfov a acestei mențiuni, a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005, a constatat nulitatea absolută a

contractelor de ipotecă accesorii contractului de credit bancar din 13 aprilie 2006,

încheiat între pârâta SC KE. SRL, în calitate de „garant ipotecar

împrumutat" și pârâta B.C.R. S.A., în calitate de „creditor

ipotecar", prin care s-a instituit câte o ipotecă de rangul I, II și III

asupra imobilului arătat, în favoarea pârâtei B.C.R. S.A.; a dispus aducerea

imobilului arătat în patrimoniul pârâtei SC K.C.C.I. SRL și restabilirea

situației anterioare în C.F. și i-a obligat pe pârâții SC KE. SRL, M.l. și M.I.

să plătească reclamantei SC C.C.A.T. SRL suma de 81,95 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că acțiunea inițială formulată de reclamantă împotriva pârâtelor,

având ca obiect revocarea (desființarea) contractelor de vânzare-cumpărare din 16

decembrie 2005 și din 28 decembrie 2005 intervenite între cele două pârâte în

frauda intereselor sale, a fost paralizată ca urmare a deschiderii procedurii

insolvenței uneia dintre ele, respectiv SC K.C.C.I. SRL., astfel că reclamanta

a fost nevoită sa­și modifice acțiunea, în una întemeiată pe dispozițiile art. 132

alin. (3) din Legea nr. 31/1990, pentru constatarea nulității absolute a

Hotărârii A.G.A. nr. 18 din 15 august 2005, care a deschis posibilitatea

înstrăinării frauduloase a terenului litigios în favoarea pârâtei SC K.E. SRL

de către asociații pârâți.

În continuare,

tribunalul a evocat prevederile art. 61 și art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

subliniind că, dacă legea nu prevede posibilitatea acționarului unei societăți

de a alege între cele două căi de atac prevăzute de textele de lege

sus-menționate, creditorii sociali pot în schimb să introducă acțiune în

nulitatea hotărârii adunării generale ori opoziție, prin care să ceară

repararea prejudiciului suferit.

Totodată, a

reținut că, raportat la prevederile art. 207 și art. 208 din Legea nr. 31/1990,

creditorii ale căror creanțe nu au devenit scadente,

însă

sunt constatate printr-un titlu anterior publicării hotărârii de reducere a

capitalului social, au deschisă și calea acțiunii în anulare prevăzută de art. 132

alin. (3) din același act normativ, dacă prin acestea au fost eludate

dispoziții legale imperative, cum ar fi frauda la lege ce conduce la nulitate

absolută.

În acest

context, tribunalul a apreciat că din conținutul probelor administrate în

cauză, precum și în Dosarul nr. 3079/84/2009, rezultă intenția frauduloasă

determinată de relațiile de rudenie și de interese dintre părți, de coparticiparea

acestora la capitalul social și la conducerea ambelor societăți, graba

întocmirii contractelor de vânzare-cumpărare, prețul insuficient sau fictiv al

bunurilor înstrăinate și cunoașterea stării de insolvență a debitoarei.

Totodată,

prima instanță a reținut că au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile art.

207 și art. 208 din Legea nr. 31/1990, dispoziții de interes public, menite să

protejeze nu doar pe acționari, ci și creditorii, care stabilesc condițiile în

care poate fi redus capitalul social, nerespectarea lor atrăgând nulitatea

absolută a hotărârii A.G.A. și, pe cale de consecință, a actelor subsecvente.

Împotriva acestei

sentințe, pârâții SC KE. SRL, M.l. și M.I. au declarat apel, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia

nr. 13/A/C din 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, învestită ca urmare a admiterii cererii

de strămutare prin încheierea nr. 2892 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 3318/1/2013,

a admis apelurile, a schimbat sentința atacată, iar pe fond a respins acțiunea

modificată și precizată și cererea de intervenție în interes propriu și a

obligat-o pe reclamantă să plătească pârâților suma de 28.086 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că pretinsa fraudă

săvârșită de pârâta debitoare prin adoptarea hotărârii A.G.A. și a actului

adițional criticate, de scoatere din patrimoniu a unui bun în beneficiul

pârâților persoane fizice nu se află în sfera ocrotirii interesului public,

pentru ca reclamantei să-i fie permisă acțiunea în nulitate absolută a acestor

acte.

În această

situație, este instituită de lege procedura contencioasă a opoziției ce se

depune la registrul comerțului în termen de 2 luni de la publicarea hotărârii

sau a actului adițional modificator în M. Of., urmând a fi trimisă, după

menționarea în registru, spre soluționare instanței competente, respectiv

tribunalului de la sediul societății.

Astfel,

curtea de apel a reținut că, față de omisiunea reclamantei

creditoare

de a exercita acțiunea prevăzută de lege, actul de reducere a capitalului nu

mai poate fi cenzurat, producând deja efecte juridice definitive, opozabile

terților prin înscrierea acestei mențiuni în registrul comerțului, după cum nu

mai există posibilitatea de a ataca încheierea judecătorului delegat.

Totodată,

instanța de apel a reținut că, față de soluția preconizată în privința actelor

de mai sus, se impune aceeași concluzie și referitor la anularea contractului

de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005.

Împotriva acestei

decizii, SC C.C.A.T. SRL și SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P. I. Ipurl Zalău

au declarat recurs, ambele recursuri fiind întemeiate pe prevederile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Prin memoriul

său de recurs, recurenta-reclamantă SC C.C.A.T. SRL a arătat că, potrivit

principiului disponibilității, a înțeles să formuleze cerere de intervenție în

interes propriu, alegând, astfel, să stea în această calitate în proces, însă

instanța de apel a fost în eroare cu privire la susținerile sale, rezultând

astfel o greșită aplicare a legii.

Recurentâ-pârâtă

SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P. I. Ipurl Zalău, în susținerea motivului

de recurs invocat, a arătat că în mod greșit a reținut instanța de apel că

tribunalul s-a pronunțat plus petita, obligând la restituirea unor sume către

acționari, subliniind că, în realitate, prima instanță nu a dispus restituirea

unor sume, ci a reținut prin dispozitiv nulitatea absolută a hotărârii AGA care

avea ca obiect reducerea capitalului social al societății și restituirile

aferente către acționari.

A mai arătat

că reducerea capitalului social s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 207

și 208 din Legea nr. 31/1990 și cu rea-credință, fapt ce atrage nulitatea

absolută a actelor prin care s-a realizat această operațiune.

În final,

recurenta-pârâtă a susținut că atât creditorii sociali, cât și orice alte

persoane prejudiciate prin hotărârea adunării generale pot ataca această

hotărâre pe calea acțiunii în anulare reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1990,

însă numai dacă invocă motive de nulitate absolută.

În schimb,

creditorii sociali pot introduce fie acțiune în nulitatea hotărârii A.G.A., fie

opoziție în temeiul art. 61 din Legea nr. 31/1990, prin care cer repararea

prejudiciului suferit, fără a le putea introduce însă pe amândouă în aceeași

cauză.

În ședința

publică de la 24 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul

art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică prevăzut

de art. 304 pct. 1 C. proc. civ..

Înalta Curte,

luând în examinare, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică invocat

din oficiu, reține următoarele:

Conform

prevederilor art. 725 alin. (3) C. proc. civ., hotărârile sunt supuse căilor de

atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

În speță,

prin sentința civilă nr. 469/C din 2 noiembrie 2012 Tribunalul Sălaj, secția

civilă, a admis acțiunea precizată formulată de SC C.C.A.T. SRL și cererea de

intervenție în interes propriu formulată de SC K.C.C.I. SRL și a constatat

nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. nr. 18 din 15 august 2005 în ce privește

reducerea de capital social al SC K.C.C.I. SRL, precum și a actelor subsecvente

acesteia.

Potrivit

art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data

pronunțării sus-menționatei sentințe, respectiv 02 noiembrie 2012, hotărârea

judecătorească pronunțată în cererile de chemare în judecată prin care se atacă

o hotărâre A.G.A. este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la

comunicare.

În raport de

cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 469/C din 2

noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, era supusă numai

recursului.

Potrivit art. 304

pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a

fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Totodată,

conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 apelurile se judecă în complet

format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători,

cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. Cum Decizia nr. 13/A/C din

28 ianuarie 2014 a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, în complet format din 2 judecători,

motivul de casare invocat din oficiu se dovedește a fi fondat, motiv pentru

care Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC

C.C.A.T. SRL și de recurenta-pârâtă SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P. I. Ipurl

Zalău, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre

rejudecare în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea recursurilor.

Cu

ocazia rejudecării, această instanță va avea în vedere și celelalte critici

expuse în memoriile de recurs, precum și toate apărările și excepțiile

invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de recurenta-reclamantă SC C.C.A.T. SRL și de recurenta-pârâtă SC

K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P.I. Ipurl Zalău împotriva Deciziei nr. 13/A/C

din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează

decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare în

compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea recursurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2014.