ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3259/2014

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin acțiunea revocatorie înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la 24 octombrie 2008, reclamanta SC C.C.A.T. SRL Ie-a chemat în judecată pe pârâtele SC K.C.C.I. SRL și SC K.E. SRL, solicitând instanței, în temeiul art. 975 C. civ., să dispună revocarea (desființarea) contractelor de vânzare-cumpărare din 16 decembrie 2005 și din 28 decembrie 2005, încheiate între cele două pârâte în frauda intereselor reclamantei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9646 din 18 iunie 2009, menținută prin Decizia comercială nr. 66/R din 19 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc.

civ., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, în raza căruia se află sediul principal al pârâtei. Prin încheierea din 22 octombrie 2010, Tribunalului Sălaj, secția civilă, a dispus, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului de insolvență înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 3278/84/2008, respectiv a Dosarului de insolvență asociat nr. 3079/84/2009, ce avea ca obiect cererea în anulare, formulată de lichidatorul judiciar împotriva actelor frauduloase încheiate de debitorul SC K.C.C.I.

SRL, în perioada de 3 ani de dinainte de deschiderea procedurii insolvenței (08 decembrie 2008). Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1210/15 februarie 2012, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că se urmărește readucerea unui bun în patrimoniul debitoarei pentru întregirea masei credale.

La 20 aprilie 2012, după reluarea judecății, reclamanta, motivat de faptul că în cadrul Dosarului de insolvență asociat nr. 3079/84/2009 s-a constatat caracterul fraudulos al contractului de vânzare-cumpărare din 06 decembrie 2005 față de creditori și incidența art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, iar în privința contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005 s-a reținut că anularea acestuia nu este de competența judecătorului - sindic, pentru că data la care a fost încheiat nu se plasează în perioada suspectă de 3 ani înaintea deschiderii procedurii insolvenței, și-a modificat în totalitate acțiunea. Astfel, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC K.C.C.I. SRL, SC K.E. SRL, M.I., M.I., P.S., B.C.R.

S.A. București și B.C.R. - Sucursala Județului Argeș anularea hotărârii A.G.A. din 15 august 2005, a actului adițional la actul constitutiv al SC K.C.I.C. SRL, prin care s-a redus capitalul socialal societății prin restituirea terenului în suprafață de 8.400 mp. situat în com. Domnești, sat Domnești, precum și a încheierii din 21 decembrie 2005, prin care s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului Ilfov a acestei mențiuni, anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005 încheiat între M.I., M.l. și P.S., reprezentanți de P.S., în calitate de vânzători și SC KE. SRL în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul susmenționat, anularea actului de dezmembrare a terenului, restabilirea situației anterioare și obligarea pârâților de a readuce în patrimoniul debitoarei SC K.C.C.I.

SRL terenul, precum și constatarea nulității absolute a contractelor de ipotecă asupra terenului, accesorii contractului de credit bancar din 13 aprilie 2006, încheiat între SC K.E. SRL, în calitate de „garant ipotecar împrumutat", cu pârâta B.C.R. SA, în calitate de „creditor ipotecar". La 30 mai 2012, pârâta SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator judiciar, a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea actului adițional la actul său constitutiv autentificat din 16 decembrie 2005 și a încheierii din 21 decembrie 2005; anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005, anularea actului de dezmembrare a terenului în suprafață de 8.400 mp, restabilirea situației anterioare și obligarea pârâților să aducă în patrimoniul debitoarei bunul înstrăinat, constatând nulitatea absolută a contractelor de ipotecă.

La termenul din 04 octombrie 2012, cauza fiind în pronunțare, instanța a observat că din eroare „precizarea de acțiune" depusă de reclamantă la dosar pentru termenul din data de 30 mai 2012 nu a fost comunicată pârâtei SC K.E. SRL și că, raportat la capătul principal de cerere, respectiv constatarea nulității absolute a unei hotărâri A.G.A., judecata se desfășoară în Camera de Consiliu, în conformitate cu dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, astfel că a repus cauza pe rol, stabilind un nou termen de judecată pentru reluarea dezbaterilor. Prin sentința civilă nr. 469/C din 2 noiembrie 2012, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis acțiunea precizată și cererea de intervenție în interes propriu și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A.

nr. 18 din 15 august 2005 în ce privește reducerea de capital social al SC K.C.C.I. SRL, de la suma de 1.850.280 lei la suma de 2.500 lei, prin restituirea integrală a sumei de 1.570.530 lei (reprezentând 84,882% din capital) către acționarul majoritar K.G. și aprobarea retragerii acestuia din societate, fără participare la pierderi, restituirea sumei de 54.710 lei către acționarul minoritar M.V., din totalul sumei de 55.510 lei, precum și restituirea în natură a terenului în suprafață de 8.400 mp, situat în com. Domnești, sat Domnești către acționarii minoritari M.I., M.I. și P.S.; a constatat nulitatea absolută a actului juridic subsecvent intitulat „Act adițional la actul constitutiv al SC K.C.C.I.

SA" și a dispus revenirea la situația anterioară înscrierii în Registrul Comerțului Ilfov a acestei mențiuni, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005, a constatat nulitatea absolută a contractelor de ipotecă accesorii contractului de credit bancar din 13 aprilie 2006, încheiat între pârâta SC KE. SRL, în calitate de „garant ipotecar împrumutat" și pârâta B.C.R. S.A., în calitate de „creditor ipotecar", prin care s-a instituit câte o ipotecă de rangul I, II și III asupra imobilului arătat, în favoarea pârâtei B.C.R. S.A.; a dispus aducerea imobilului arătat în patrimoniul pârâtei SC K.C.C.I. SRL și restabilirea situației anterioare în C.F. și i-a obligat pe pârâții SC KE.

SRL, M.l. și M.I. să plătească reclamantei SC C.C.A.T. SRL suma de 81,95 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea inițială formulată de reclamantă împotriva pârâtelor, având ca obiect revocarea (desființarea) contractelor de vânzare-cumpărare din 16 decembrie 2005 și din 28 decembrie 2005 intervenite între cele două pârâte în frauda intereselor sale, a fost paralizată ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței uneia dintre ele, respectiv SC K.C.C.I. SRL., astfel că reclamanta a fost nevoită sa­și modifice acțiunea, în una întemeiată pe dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, pentru constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.A.

nr. 18 din 15 august 2005, care a deschis posibilitatea înstrăinării frauduloase a terenului litigios în favoarea pârâtei SC K.E. SRL de către asociații pârâți. În continuare, tribunalul a evocat prevederile art. 61 și art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, subliniind că, dacă legea nu prevede posibilitatea acționarului unei societăți de a alege între cele două căi de atac prevăzute de textele de lege sus-menționate, creditorii sociali pot în schimb să introducă acțiune în nulitatea hotărârii adunării generale ori opoziție, prin care să ceară repararea prejudiciului suferit.

Totodată, a reținut că, raportat la prevederile art. 207 și art. 208 din Legea nr. 31/1990, creditorii ale căror creanțe nu au devenit scadente, însă sunt constatate printr-un titlu anterior publicării hotărârii de reducere a capitalului social, au deschisă și calea acțiunii în anulare prevăzută de art. 132 alin. (3) din același act normativ, dacă prin acestea au fost eludate dispoziții legale imperative, cum ar fi frauda la lege ce conduce la nulitate absolută. În acest context, tribunalul a apreciat că din conținutul probelor administrate în cauză, precum și în Dosarul nr. 3079/84/2009, rezultă intenția frauduloasă determinată de relațiile de rudenie și de interese dintre părți, de coparticiparea acestora la capitalul social și la conducerea ambelor societăți, graba întocmirii contractelor de vânzare-cumpărare, prețul insuficient sau fictiv al bunurilor înstrăinate și cunoașterea stării de insolvență a debitoarei.

Totodată, prima instanță a reținut că au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile art. 207 și art. 208 din Legea nr. 31/1990, dispoziții de interes public, menite să protejeze nu doar pe acționari, ci și creditorii, care stabilesc condițiile în care poate fi redus capitalul social, nerespectarea lor atrăgând nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. și, pe cale de consecință, a actelor subsecvente. Împotriva acestei sentințe, pârâții SC KE. SRL, M.l. și M.I. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 13/A/C din 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin încheierea nr. 2892 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 3318/1/2013, a admis apelurile, a schimbat sentința atacată, iar pe fond a respins acțiunea modificată și precizată și cererea de intervenție în interes propriu și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâților suma de 28.086 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că pretinsa fraudă săvârșită de pârâta debitoare prin adoptarea hotărârii A.G.A.

și a actului adițional criticate, de scoatere din patrimoniu a unui bun în beneficiul pârâților persoane fizice nu se află în sfera ocrotirii interesului public, pentru ca reclamantei să-i fie permisă acțiunea în nulitate absolută a acestor acte. În această situație, este instituită de lege procedura contencioasă a opoziției ce se depune la registrul comerțului în termen de 2 luni de la publicarea hotărârii sau a actului adițional modificator în M. Of., urmând a fi trimisă, după menționarea în registru, spre soluționare instanței competente, respectiv tribunalului de la sediul societății. Astfel, curtea de apel a reținut că, față de omisiunea reclamantei creditoare de a exercita acțiunea prevăzută de lege, actul de reducere a capitalului nu mai poate fi cenzurat, producând deja efecte juridice definitive, opozabile terților prin înscrierea acestei mențiuni în registrul comerțului, după cum nu mai există posibilitatea de a ataca încheierea judecătorului delegat.

Totodată, instanța de apel a reținut că, față de soluția preconizată în privința actelor de mai sus, se impune aceeași concluzie și referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2005. Împotriva acestei decizii, SC C.C.A.T. SRL și SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P. I. Ipurl Zalău au declarat recurs, ambele recursuri fiind întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin memoriul său de recurs, recurenta-reclamantă SC C.C.A.T. SRL a arătat că, potrivit principiului disponibilității, a înțeles să formuleze cerere de intervenție în interes propriu, alegând, astfel, să stea în această calitate în proces, însă instanța de apel a fost în eroare cu privire la susținerile sale, rezultând astfel o greșită aplicare a legii.

Recurentâ-pârâtă SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P. I. Ipurl Zalău, în susținerea motivului de recurs invocat, a arătat că în mod greșit a reținut instanța de apel că tribunalul s-a pronunțat plus petita, obligând la restituirea unor sume către acționari, subliniind că, în realitate, prima instanță nu a dispus restituirea unor sume, ci a reținut prin dispozitiv nulitatea absolută a hotărârii AGA care avea ca obiect reducerea capitalului social al societății și restituirile aferente către acționari. A mai arătat că reducerea capitalului social s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 207 și 208 din Legea nr. 31/1990 și cu rea-credință, fapt ce atrage nulitatea absolută a actelor prin care s-a realizat această operațiune.

În final, recurenta-pârâtă a susținut că atât creditorii sociali, cât și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea adunării generale pot ataca această hotărâre pe calea acțiunii în anulare reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1990, însă numai dacă invocă motive de nulitate absolută. În schimb, creditorii sociali pot introduce fie acțiune în nulitatea hotărârii A.G.A., fie opoziție în temeiul art. 61 din Legea nr. 31/1990, prin care cer repararea prejudiciului suferit, fără a le putea introduce însă pe amândouă în aceeași cauză. În ședința publică de la 24 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc.

civ.. Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu, reține următoarele: Conform prevederilor art. 725 alin. (3) C. proc. civ., hotărârile sunt supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. În speță, prin sentința civilă nr. 469/C din 2 noiembrie 2012 Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis acțiunea precizată formulată de SC C.C.A.T. SRL și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC K.C.C.I. SRL și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. nr. 18 din 15 august 2005 în ce privește reducerea de capital social al SC K.C.C.I. SRL, precum și a actelor subsecvente acesteia. Potrivit art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data pronunțării sus-menționatei sentințe, respectiv 02 noiembrie 2012, hotărârea judecătorească pronunțată în cererile de chemare în judecată prin care se atacă o hotărâre A.G.A.

este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare. În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 469/C din 2 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, era supusă numai recursului. Potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Totodată, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. Cum Decizia nr. 13/A/C din 28 ianuarie 2014 a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în complet format din 2 judecători, motivul de casare invocat din oficiu se dovedește a fi fondat, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC C.C.A.T.

SRL și de recurenta-pârâtă SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P. I. Ipurl Zalău, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea recursurilor. Cu ocazia rejudecării, această instanță va avea în vedere și celelalte critici expuse în memoriile de recurs, precum și toate apărările și excepțiile invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC C.C.A.T. SRL și de recurenta-pârâtă SC K.C.C.I. SRL, prin lichidator S.P.I. Ipurl Zalău împotriva Deciziei nr. 13/A/C din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea recursurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2014.