ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

M.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Baroul Maramureș și U.N.B.R. anularea

hotărârii nr. 49 din 08 decembrie 2006 a Baroului Maramureș și a deciziei nr. 210

din 12 mai 2007 a U.N.B.R., recunoașterea dreptului de a fi primit în profesia de

avocat cu scutire de examen și obligarea emiterii deciziei de primire în profesia

de avocat și înscrierea în tabelul de avocați definitivi a Baroului Maramureș.

În motivare reclamantul

a arătat că la data de 17 martie 2006 a depus la Baroul Maramureș cererea de admitere

în profesia de avocat cu scutire de examen, întemeiată pe dispozițiile art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cerere respinsă prin hotărârea

nr. 49 din 08 decembrie 2006, cu motivarea că reclamantul nu are cunoștințe satisfăcătoare

referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat și nu îndeplinește

condițiile textului legal menționat, deoarece activitatea lucrătorilor de poliție

cu atribuții de cercetare în cadrul urmăririi penale nu poate fi asociată cu cea

de consilier juridic.

Prin sentința civilă

nr. 439 din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.A.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995 republicată, poate fi primit în profesia de avocat, la cerere,

cu scutire de examen, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit

funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult

timp de cel puțin 10 ani.

A mai reținut că în conformitate

cu art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 498/2004, pentru echivalarea cu stagiul în funcția

de consilier juridic din dosarul personal al titularului, trebuie să rezulte că

este licențiat al unei facultăți de drept și a îndeplinit, conform fișei postului

atribuțiile prevăzute de Legea nr. 514/2003 privind organizarea și funcționarea

profesiei de consilier juridic.

A concluzionat instanța

de fond că, în speță, reclamantul nu a demonstrat că, potrivit fișei postului, atribuțiile

pe care le-a exercitat ca ofițer de poliție sunt cele prevăzute de Legea nr.

514/2003, iar pe de altă parte vechimea în funcția de ofițer de poliție nu este

printre cele limitativ prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995

republicată.

În termen legal, împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.A.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a criticat soluția primei instanțe

pentru interpretarea greșită a H.G. nr. 988/2004, apreciind că îi sunt aplicabile

prevederile art. 1 și art. 2 alin. (2) din Normele aprobate prin această hotărâre

de guvern, precum și dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 51/1995. În consecință

a solicitat modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii sale în sensul

primirii sale în profesia de avocat, cu scutire de examen conform art. 16 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Examinând pricina în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

recursul este întemeiat și va fi admis, fiind incidente prevederile art. 312

alin. (5) C. proc. civ., pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Reclamantul M.A. a contestat

legalitatea hotărârii nr. 49 din 8 decembrie 2006 a Baroului Maramureș și a deciziei

nr. 210 din 12 mai 2007 a U.N.B.R. prin care acestea au respins cererea de admitere

în profesia de avocat, cu scutire de examen, întemeiată pe dispozițiile art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Refuzul pârâților de a

da curs cererii reclamantului a fost justificat prin neîndeplinirea cerințelor textului

legal menționat, în concret pe faptul vă activitatea desfășurată de lucrătorii de

poliție cu atribuții de cercetare în cadrul urmăririi penale licențiați ai unei

facultăți de drept (cum este cazul reclamantului) nu poate fi asociată cu activitatea

de consilier juridic, așa cum este aceasta definită de Legea nr. 514/2003.

Actele emise de pârâți

au fost motivate și pe dispozițiile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 498/2004 pentru

aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții

militare și funcții specifice poliției în cadrul structurilor Ministerului Administrației

și Internelor, cu stagiul în funcții civile.

Potrivit art. 2 alin.

(2) din aceste Norme metodologice: „pentru echivalarea cu stagiul în funcția de

consilier juridic, din dosarul personal al titularului trebuie să rezulte că acesta

este licențiat al unei facultăți de drept și a îndeplinit, conform fișei postului,

atribuțiile prevăzute în Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei

de consilier juridic”.

În speță, instanța fondului

s-a rezumat la constarea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 2 alin. (2) din Normele

aprobate prin H.G. nr. 498/2004 și pe cale de consecință nici cele ale art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, fără însă a exercita rol activ în conformitate

cu art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul administrării de probe pentru a verifica

nemijlocit dacă recurentul-reclamant a îndeplinit, potrivit fișei postului pentru

funcțiile deținute, atribuții de genul celor prevăzute în Legea nr. 514/2003 pentru

un consilier juridic.

În acest context, instanța

de control judiciar consideră necesară suplimentarea materialului probator pe acest

aspect, urmând ca după aceasta să se poată aprecia în cunoștință de cauză asupra

legalității actelor administrative contestate.

Pentru a nu priva părțile

de un grad de jurisdicție, sentința recurată va fi casată, iar cauza va fi trimisă

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de M.A. împotriva sentinței civile nr. 439 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2008.