ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5161/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

1.

Cererea de contestație în anulare.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 septembrie 2010 contestatoarea L.M.A.

prin mandatar D.D.M. a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei nr.

3119 din 20 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc.

civ.

În

fapt, s-a susținut că instanța de recurs nu a analizat toate

motivele de recurs (patru), ci numai două din acestea.

Contestatoarea a aratăt că a invocat patru

motive împotriva deciziei nr. 910 din 02 decembrie 2008 a Curții de Apel București,

și anume:

Încălcarea art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) prin nesocotirea unei hotărâri

judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Încălcarea dreptului la un proces echitabil

recunoscut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece nu au

fost examinate considerentele nici unui motiv de apel și nici o probă administrată

(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Greșita validare, fără motivare temeinică,

a interpretării eronate de către instanța de fond a dispozițiilor Legii nr. 112/1995

și a H.G. nr. 20/1996 și a prevederilor contractelor de vânzare-cumpărare din

11 decembrie 1996, și din 26 martie 1997 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Neexaminarea probelor depuse în faza apelului,

ceea ce a condus, prin validarea contractelor de vânzare-cumpărare, la o greșită

interpretare a actului juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit

al acestora (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).

Contestatoarea a arătat că instanța de

recurs a analizat numai primele două motive întemeiate pe art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., reducând 14 pagini de recurs la o pagină și un sfert de considerente.

Nu se face nici o referire, a mai susținut

contestatoarea, la Legea nr. 112/1995 și nici la cele două contracte de vânzare-cumpărare

analizate pe larg în motivele de apel și se ignoră de plano întreaga argumentare

a recurentei fondată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Cu ocazia cuvântului în fond asupra contestației

în anulare, contestatoarea a precizat că din eroare a indicat drept an al deciziei

atacate 2007, în realitate fiind vorba despre decizia nr. 3119 pronunțată de Înalta

Ccurte de Casație si Justiție la 20 mai 2010.

Examinând decizia nr. 3119 din 20 mai

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin prisma motivului prevăzut de

art. 318 teza a ll-a C. proc. civ., se constată că este nefondată contestația în

anulare pentru următoarele considerente:

Împotriva deciziei nr. 910 din 02

decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, reclamanta a formulat recurs,

invocând două motive întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., dezvoltate prin cele patru critici expuse în prezenta contestație

în anulare și identificate în cadrul cererii de recurs astfel:

Primele două motive (numerotate

I

și

II)

sub titulatura criticii făcute împotriva deciziei nr. 910/2008

și sentinței nr. 598/2008.

Motivul

II

din contestație cuprinde două subpuncte A (corespunzător motivului

menționat la pct. 1II în contestație) și B motivul

IV

din recurs.

În

decizia nr. 3119 din 20 mai 2010, se identifică cele două

motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., precum și criticile

ce compun aceste două motive (sub forma prezentată în contestație).

Instanța de recurs în considerentele expuse,

răspunde la toate criticile formulate, arătând de ce acestea nu au fost reținute.

Se face astfel trimitere în mod expres la autoritatea de lucru judecat a deciziei

nr. 364 din 21 ianuarie 2003; la încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Instanța de recurs, cu referire la critica

privind greșita interpretare a actului de proprietate, a constatat că această critică

întemeiată pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. a fost formulată ca subpunct al motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

raport de limitele învestirii, art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța s-a oprit la examinarea aplicării legii de către decizia Curții de

Apel, și nu a procedat la reevaluarea probelor administrate în cauză, despre care,

a făcut unele comentarii ca răspuns la criticile formulate, referindu-se expres

la un raport de expertiză și la înscrisuri cu valoare de titlu de proprietate.

Având în vedere aceste constatări, se observă

că în contestația formulată sunt aduse critici care nu se mai pot cenzura prin această

cale de atac, limitată strict la motivele prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.

În

cazul de speță se constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. în dovedirea acestui motiv și care

să conducă la anularea deciziei atacate. Pentru considerentele arătate a fost respinsă

ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în

anulare formulată de contestatoarea L.M.-A. împotriva deciziei civile nr. 3119

din 20 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14

iunie 2011.