ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1395/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Brăila, reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA în contradictoriu cu pârâta SC M.T.I.L.R. SRL București (în prezent SC M.T.I.L.D.I. SRL) a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în rate nr. 197 din 23 mai 2001 încheiat între părți și repunerea părților în situația anterioară. În motivarea acțiunii s-a arătat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în rate nr. 197 din 23 mai 2001 reprezentantului firmei i-a fost viciat consimțământul prin eroare în sensul falsei reprezentări a realizării cu privire la natura și efectele juridice ale actului civil încheiat.

Ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială a Judecătoriei Brăila, excepție invocată de pârâtă Judecătoria Brăila prin sentința civilă nr. 3594 pronunțată la data de 23 iunie 2006 în dosar nr. 3166/2006 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ. Cauza fost înregistrată sub nr. 860/113/2006 la Tribunalul Brăila. Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brăila în raport de dispozițiile art. 5 C. proc. civ. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2006, tribunalul a respins excepția ca nefondată având în vedere dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 766 din 18 decembrie 2006, Tribunalul Brăila a respins, ca nefondată, excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta SC M.T.I.L.D.I. SRL BUCUREȘTI a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA în contradictoriu cu pârâta SC M.T.I.L.D.I. SRL BUCUREȘTI și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3350 lei RON reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., nu au aplicabilitate în cauză și ă nu se poate reține eroarea obstacol ca viciu de consimțământ. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 284 C. proc. civ., au declarat recurs ambele părți, iar la termenul de judecată din 4 mai 2007, Curtea a calificat calea de atac în prezenta cauză ca fiind apelul.

Prin decizia civilă nr. 61/ A din 2 iulie 2007 Curtea de Apel Galți, decția vomercială, maritimă și fluvială, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA și pârâta M.D.I. SRL BUCUREȘTI față de SC M.T.I.L.D.I. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul primului capăt de cerere nepatrimonial este de natură a exclude necesitatea concilierii prealabile și că formularea clară a clauzelor contractuale, lecturarea prealabilă a conținutului contractului, exclud ab initio orice dubiu vis-a-vis de reprezentarea exactă asupra conotației actului juridic însușit de reclamantă prin semnare. Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., recurs reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul care a solicitat principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiuni și constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în rate nr. 197 din 23 mai 2001 încheiat de părți și repunerii părților în situația anterioară, prin obligarea intimatei-pârâte de restituirea către recurenta-reclamantă a sumei de 98347 lei reprezentând 1/3 din contravaloarea sumei de 295.041,19 lei RON, achitată de reclamantă pentru sistemul de prelucrare fotografică Noritsu și în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

În motivarea recursului s-a susținut că instanța de apel a nerespectat dispozițiile art. 156 C. proc. civ. și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. în condițiile în care nu i-a acordat un nou termen de judecată, iar faptul că pronunțarea asupra cauzei s-a făcut la data de 2 iulie 2007 nu este în măsură să înlăture și să justifice încălcarea dreptului la apărare.

Referitor la fondul cauzei s-a susținut că atât motivarea instanței de fond cât și cea a instanței de apel încearcă să susțină ideea greșită că citirea și semnarea unui contract de reprezentantul unei firme nu mai dă dreptul părții vătămate să solicite constatarea nulității absolute a actului încheiat, că prin formularea cererii subsidiare se deduce clar, contrar motivării Curții de Apel Galați, faptul că dacă reclamanta ar fi cunoscut într-adevăr natura și efectele contractului nu l-ar fi încheiat în aceste condiții, că s-a dovedit faptul că, în realitate, contractul de vânzare-cumpărare în rate cuprinde de principiu elementele unui contract de leasing „deghizat” situație de natură să susțină vicierea printr-o eroare obstacol a consimțământului reprezentantului firmei, că față de dispozițiile O.G.

nr. 51/1997 modificată și completată prin Legea nr. 287/2006, în realitate contractul de vânzare-cumpărare în rate cuprinde clauze specifice unui contract de leasing, în acest sens fiind art. 1, 4.4, 5.7 din contract. Intimata-pârâtă SC M.D.I. SRL a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 156 C. proc. civ. și art. 6 paragraf 1 (sau alin 1) din C.E.D.O.

Din dispozițiile art. 156 alin. (1) se desprinde concluzia întemeiată nu este obligată să admită cererea pentru lipsă de apărare. Instanța de apel apreciind asupra temeiniciei motivelor invocate a respins cererea de anulare procedând în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ. și a amânat pronunțarea pentru ca partea să depună concluzii scrise. Nu poate fi primită susținerea că instanța a trecut la judecarea apelului fără a da dreptul părții, de a invoca eventuale noi probatorii întrucât aceasta a avut posibilitatea să propună probatorii atât prin motivele de apel cât și pe parcursul celor 2 termene de judecată care au fost acordate. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este nefondat întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente și clauzele contractuale când a apreciat că nu poate reține în cauză eroarea obstacol ca viciu de consimțământ a actului juridic material, ce a constat în falsa reprezentare a realității asupra care să atragă nulitatea absolută a contractului.

Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți în cadrul contractului de vânzare-cumpărare în rate nr. 197 din 23 mai 2001 încheiat între părți, drpeturile și obligațiile .. reciproc, modalitatea de trimitere a proprietății, modalitățile de plată, reținând pe de o parte că criticând și semnând contractul administratorul societății reclamante și-a asumat drepturile și obligațiile așa cum au fost inserate în cuprinsul acestuia, cunoscând atât natura juridică a contractului, cât și efectele, exprimând voința părților semnatare conform art. 969 C. civ., iar pe de altă parte că nici un moment nu s-a susținut de reclamantă că în cazul în care ar fi cunoscut natura și efectele contractului nu l-ar mai fi încheiat în aceste condiții.

Instanța de apel în raport de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale ce vizează condițiile de fond ale actului juridic, dar și de concluziile formulate în doctrină, vis-a-vis de cerințele cumulative impuse erorii obstacol pentru a se stabili că nu a existat un consimțământ valabil la momentul contractării a concluzionat corect că fomularea clară a clauzelor contractuale lecturarea prealabilă a conținututlui contractului, exclud ab initio orice dubiu vis-a-vis de reprezentarea exactă asupra conotației actului juridic însușit de reclamantă prin semnare. Susținrile reclamantei că, contractul încheiat cuprinde clauze ce se regăsesc și într-un contract de leasing nu este de natură a aprecia că o parte încheie actul juridic în credința greșită, necorespunzătoare realității, că participă la un anumit act juridic iar cealaltă part crede că încheie alt ac juridic.

Față de obiectul cauzei este lipsită de reclamantă apărarea cu pivire la proprietarului sistemului de prelucrare fotografică nou marca Noritsu. Pentru considerentele expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recusul declarat de SC F.M. SRL BRĂILA ca nefondat. De altfel, nu pot fi primite apărările recurentei și contractul de leasing are ca obiect transmiterea dreptului de folosință în timp ce contractul de vânzare-cumpărare are obiect transferul proprietății, iar în cauză obiectul contractului îl reprezintă transferul dreptului afectat de o ondiție suspensivă și nu transmiterea dreptului de folosință asupra bunului. Părțile sunt libere să stabilească modalitatea de plată a contravalorii produsului vândut prin plata eșalonată a prețului înmai multe rate fie plata integrală astfel că dispozițiile referitoare la plata pețului cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare în rate nu fac decât să aplice principiului consensualismului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA împotriva deciziei civile nr. 61/ A din 2 iulie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.