ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2065/2019

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea care înregistrată la data de 19 decembrie 2018, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei Întreprindere Individuală B. la plata sumei de 1.204,86 RON, precum și a sumei reprezentând penalități de întârziere aferente, împreună cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că pârâta nu a achitat facturile emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 aprilie 2016.

Pârâta a depus întâmpinare la 22 aprilie 2019, prin avocat curator, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, având în vedere că sediul pârâtei este în Brăila.

Prin Sentința civilă nr. 4688/2019 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a fost declinată competența către Judecătoria Brăila, reținându-se, în esență, că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel; în speță, sediul pârâtei este în raza teritorială a Judecătoriei Brăila.

Instanța a mai arătat că potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Conchizând, instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit că, în cauză, poate fi incidentă competența alternativă, iar în contractul de care se prevalează nu se arată că locul executării obligației este în municipiul Iași.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brăila, secția civilă, prin Sentința nr. 4701/2019 din 12 iulie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Întreprindere Individuală B., în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că între reclamantul SC A. SRL, în calitate de vânzător, și pârâtul Întreprindere Individuală B., în calitate de cumpărător, a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare la data de 1 aprilie 2016, iar la pct. 7 din contract, părțile au prevăzut că "eventualele litigii ce s-ar ivi în legătură cu prezentul contract vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, litigiul va fi dus spre soluționare instanței competente de la sediul vânzătorului".

Astfel, instanța a constatat că, în prezenta cauză, competența teritorială este una alternativă, iar reclamantul a ales instanța competentă prin introducerea cererii sale pe rolul Judecătoriei Iași; declinarea cauzei către Judecătoria Brăila în urma invocării excepției necompetenței teritoriale de către pârât ar lipsi reclamantul de dreptul recunoscut prin dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

S-a apreciat că, din momentul efectuării acestei alegeri, competența teritorială este exclusivă în favoarea instanței aleasă de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iasi, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 9482/2019 din 10 septembrie 2019, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Întreprindere Individuală B., prin care s-a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.204,86 RON, precum și a sumei reprezentând penalități de întârziere aferente, ca urmare a neachitării de către pârâtă a facturilor emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 aprilie 2016.

În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, părțile au convenit expres la art. 7 că "eventualele litigii ce s-ar fi în legătură cu prezentul contract vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, litigiul va fi dus spre soluționare instanței judecătorești competente de la sediul vânzătorului", respectiv la instanța competentă de la sediul societății reclamante.

Conform mențiunilor din cuprinsul cererii de valoare redusă, reclamanta-vânzătoare SC A. SRL are sediul în județul Iași.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în lipsa unei clauze atributive de competență, erau incidente dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. care stipulează că "(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În speță, având în vedere manifestarea de voință a părților în sensul alegerii instanței competente, sunt incidente dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., care prevăd un caz de prorogare convențională a competenței intervenite în temeiul unei înțelegeri a părților.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Astfel, legea permite părților să deroge de la regulile de competență pe care le stabilește în cazul competenței teritoriale reglementate de norme de ordine privată și doar în procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună.

Înalta Curte reține că alegerea de competență s-a făcut în favoarea favoarea vânzătorului SC A. SRL, care are sediul în județul Iași.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Întreprindere Individuală B., având ca obiect "cerere de valoare redusă", în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL