ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 februarie 2021 pe rolul Judecătoriei Brăila, secția civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. Iași a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. și Fii S.R.L. și C., obligarea acestora la plata sumei de 347,59 RON reprezentând contravaloare facturi fiscale, la care se adaugă suma de 293,22 RON, cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5243 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Brăila, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Brăila, secția civilă a reținut dispozițiile art. 126 C. proc. civ., precum și că, prin contractul de vânzare cumpărare nr. x din data de 12 martie 2020, la punctul 9, s-a stabilit că:

"Litigiile care nu vor putea fi soluționate pe cale amiabilă, vor face obiectul unei acțiuni adresate instanțelor judecătorești competente, din locul de reședință a vânzătorului."

A constatat că, în conformitate cu relațiile R.E.C.O.M., societatea reclamantă are sediul în municipiul Iași, neavând înregistrate filiale, sucursale, subunități sau sedii secundare, ci doar puncte de lucru; pe de altă parte, sediul societății pârâte se află în circumscripția Judecătoriei Făurei.

Prin urmare, având în vedere că "reședința vânzătorului" este de fapt sediul societății reclamante, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1886 din data de 25 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Brăila, a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Iași a reținut că, în ipoteza alegerii instanței prin convenția părților (art. 126 C. proc. civ.), cum este cazul de față, competența teritorială este alternativă, iar, în această situație, reclamantul (în favoarea căruia s-a făcut alegerea de competență) poate să sesizeze fie instanța aleasă prin convenție (Judecătoria Iași - de la reședința reclamantului vânzător), fie instanța competentă teritorial conform normelor de drept comun (Judecătoria Brăila - de la sediul pârâților, conform art. 107 C. proc. civ.).

Totodată, a arătat că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, precum și că, potrivit dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată nu poate fi invocată din oficiu.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Brăila, secția civilă și Judecătoria Iași, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de împrejurarea că prima instanță învestită a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, iar Judecătoria Iași, secția civilă, reținând că, în speță, competența teritorială este una de ordine privată, a apreciat că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoriei Brăila, secția civilă nu îi era permisă invocarea din oficiu a acestei excepții.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secția civilă, prin care reclamanta A. S.R.L. Iași a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. și Fii S.R.L. și C., obligarea acestora la plata sumei de 347,59 RON reprezentând contravaloare facturi fiscale, la care se adaugă suma de 293,22 RON, cu titlu de penalități de întârziere.

În motivare, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat relații contractuale, având ca obiect vânzarea și livrarea de produse către pârâtă, însă aceasta nu a achitat facturile pe care le-a emis.

La pct. 9 din contractul de vânzare cumpărare nr. x din data de 12 martie 2020, invocat de către reclamantă drept izvor al pretențiilor solicitate, s-a stabilit că litigiile care nu vor putea fi soluționate pe cale amiabilă, vor face obiectul unei acțiuni adresate instanțelor judecătorești competente, din locul de reședință a vânzătorului .

Regula generală în ceea ce privește competența teritorială este cea reglementată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit prevederilor art. 126 C. proc. civ.: (1) "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. (2) În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost redat anterior, și la prevederile art. 129 alin. (2) și (3) C. proc. civ., norma de competență aplicabilă în cauză este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare.

Or, în condițiile în care excepția nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze pricina.

În cauză, în termenul stabilit de lege, pârâții nu au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brăila, secția civilă, ci instanța a invocat această excepție din oficiu, la termenul de judecată din data de 30 septembrie 2021.

Prin urmare, față de prevederile legale sus-menționate, Judecătoria Brăila, secția civilă, chiar dacă nu ar fi fost competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze în acest fel de soluționarea pricinii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2022.