ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2019/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la data de 7 mai 2020, sub nr. x/2020, creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., a solicitat instanței obligarea debitoarei la plata sumei de 64.811,36 RON din care 54.514,44 RON reprezentând debit principal, 200 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și 10.096,92 RON reprezentând penalități în cuantum de 0,1%/zi întârziere pentru fiecare dintre facturile neachitate, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 210 din data de 23 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Babadag a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sediul pârâtei-debitoare este în localitatea Brăila, iar locul de desfășurare a contractului este tot în Brăila, astfel că, în raport de dispozițiile art. 1016 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Brăila.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr. 3934 din data de 13 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Babadag, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Brăila, în esență, a reținut că, în raport de obiectul cauzei (acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1014 și următoarele C. proc. civ., privitoare la emiterea ordonanței de plată), sunt incidente dispozițiile legale ce reglementează competența teritorială alternativă, de ordine privată.

A arătat că în toate cazurile de competență teritorială alternativă alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar, în situația în care acesta ar sesiza o instanță necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetența teritorială, în raport de cele reglementate de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, reținând că pârâtul, deși era obligat la depunerea întâmpinării, potrivit dispozițiilor at. 1019 alin. (3) C. proc. civ., nu a formulat întâmpinare, a constatat că instanța învestită de reclamant, chiar necompetentă teritorial, devine astfel competentă a soluționa prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Babadag și Judecătoria Brăila și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, având ca obiect "ordonanță de plată", prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierea diferită a celor două judecătorii cu privire la posibilitatea invocării din oficiu, în prezentul litigiu, a excepției necompetenței teritoriale.

Astfel, Judecătoria Bagadag a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, în raport de dispozițiile art. 1016 C. proc. civ. și reținând că atât sediul pârâtei-debitoare, cât locul de desfășurare a contractului sunt în Brăila, iar Judecătoria Brăila a constatat că prima instanță învestită a invocat excepția cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., iar, în condițiile învestirii sale de către reclamant și a neinvocării, în condițiile legii, a excepției de către pârât, aceasta rămâne competentă să soluționeze pricina.

Prin prezentul demers judiciar, creditoarea A. S.R.L. a solicitat emiterea ordonanței de plată și obligarea debitoarei B. S.R.L. la plata sumei de 64.811,36 RON, plus taxele aferente cheltuielilor de judecată, arătând că debitoarea nu a achitat sumele datorate, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.

În conformitate cu dispozițiile art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1) din același act normativ, creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În speță, fondul cauzei îl reprezintă o acțiune ce privește executarea unui contract, fiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul necompetenței (absolută sau relativă), derivat din caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Norma de competență reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în concurs cu cea de la art. 107 din C. proc. civ., sunt de ordine privată, iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetență de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Față de dispozițiile art. 1019 alin. (3) C. proc. civ., în procedura ordonanței de plată, debitorul este obligat să depună întâmpinare cu trei zile înaintea termenului de judecată acordat în cauză.

În condițiile în care această excepție nu este invocată de către debitor, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, rămânând competentă să soluționeze pricina.

În cauză, în termenul stabilit de lege, debitoarea B. S.R.L. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Babadag, nedepunând întâmpinare, ci instanța a invocat această excepție din oficiu, la termenul de judecată din data de 23 iunie 2020.

Or, invocarea din oficiu de către Judecătoria Babadag (instanța inițial învestită) a excepției necompetenței sale teritoriale, fără ca aceasta să fi fost ridicată de către debitoare, s-a realizat cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sesizarea Judecătoriei Babadag de către creditoare, coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către debitoare, această instanță a devenit în mod exclusiv competentă să soluționeze prezentul litigiu, chiar dacă la momentul sesizării nu era competentă să judece cauza după niciunul dintre criteriile de competență alternativă.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2020.