ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2678/2020

HOTĂRÂRE

10.12.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2678/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 16 mai 2017 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei B. la plata sumei de 40.132,41 RON, cu titlu de debit principal și penalități de întârziere contravaloare facturi neachitate.

Prin sentința civilă nr. 3363 din 21 iunie 2018, Judecătoria Târgu Mureș a admis cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. a formulat apel, invocând faptul că nu a fost niciodată citată în cauză sau a fost nelegal citată, și a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 470 C. proc. civ., admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei Judecătoriei Târgu Mureș, spre rejudecarea cauzei în fond.

Prin decizia nr. 589/A din 29 octombrie 2019, Tribunalul Specializat Mureș a admis apelul declarat de pârâtă.

A anulat hotărârea primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, la 27 ianuarie 2020, pârâta C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș.

II. Hotărârea Judecătoriei Târgu Mureș:

Prin sentința civilă nr. 919 din 27 februarie 2020, Judecătoria Târgu Mureș, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

În motivare, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat art. 8.2 din contractul cadru de furnizare de produse farmaceutice nr. 89/22.05.2015, prevederi conform cărora dacă părțile nu vor ajunge la o înțelegere amiabilă, litigiile vor fi înaintate spre soluționare instanțelor judecătorești de la sediul furnizorului.

Totodată, Judecătoria Târgu Mureș a constatat că nu se poate reține că în cauză a intervenit o alegere a competenței în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ. întrucât contractul cadru de furnizare de produse farmaceutice nr. 89/22.05.2015 nu a fost semnat și de pârâtă în nume propriu astfel încât alegerea de competență să îi fie opozabilă.

Cum în privința pârâtei nu operează alegerea de competență, în cauză devin incidente prevederile de drept comun în materie de competență, respectiv dispozițiile art. 107 C. proc. civ., ce statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

III. Hotărârea Judecătoriei Brăila:

Învestită prin declinare, Judecătoria Brăila a pronunțat sentința civilă nr. 3753 din 7 august 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a trimis dosarul instanței supreme, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, Judecătoria Brăila a reținut că pârâta a invocat în cuprinsul cererii de apel doar lipsa de procedură și nu a formulat critici cu privire la necompetența teritorială a instanței de fond. Astfel, pârâta a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei la Judecătoria Târgu Mureș spre rejudecare cauzei în fond, exprimându-și în acest fel, în mod expres, acordul cu privire la soluționarea cererii de chemare în judecată de către Judecătoria Târgu Mureș.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conflictul negativ de competență ce face obiectul analizei s-a ivit între două instanțe de fond, respectiv Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Brăila, urmare a soluționării apelului și a anulării hotărârii pronunțate în fond de Judecătoria Târgu Mureș.

Astfel, în cauza dedusă judecății, prin decizia nr. 589/A din 29 octombrie 2019, Tribunalul Specializat Mureș, constatând că judecata fondului de către Judecătoria Târgu Mureș s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, a admis apelul declarat de pârâta B., a anulat sentința primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului.

În rejudecare, în fața instanței de fond, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială relativă a Judecătoriei Târgu Mureș.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența unei alte instanțe (necompetența se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului).

În cauza dedusă judecății, excepția de necompetență teritorială relativă a fost invocată în termen, de către pârâtă, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanței învestită ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecarea fondului.

Contrar celor reținute de Judecătoria Brăila, pârâta nu avea obligația de a formula critici în apel și cu privire la necompetența teritorială a primei instanțe pentru a-i fi aplicabile după rejudecare dispozițiile legale anterior redate, textul de lege neprevăzând o asemenea condiție. Art. 476 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "prin apel este posibil să nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanță și respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepții sau trimiterea dosarului la instanța competentă." În speță, apelanta-pârâtă a invocat drept motiv de apel nelegala sa citare de către instanța de fond, acesta fiind motivul anulării hotărârii primei instanțe și rejudecării cauzei, însă acest aspect nu este de natură a-i îngrădi dreptul a invoca ulterior, în rejudecare, excepția relativă de necompetență teritorială în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în privința pârâtei nu se poate reține că operează prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la alegerea de competență întrucât contractul cadru de furnizare de produse farmaceutice nu a fost semnat de pârâtă în nume propriu, în cauză devin incidente prevederile de drept comun în materie de competență, respectiv dispozițiile art. 107 C. proc. civ., ce statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Din actele dosarului reiese că pârâta B. domiciliază în Brăila.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.