ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 199/2019

HOTĂRÂRE

12.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 199/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, secția Civilă la data de 4 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate caracterul abuziv al clauzei de la art. 6.3 privind comisionul de administrare și să oblige pârâta să restituie sumele percepute în baza acestei clauze abuzive. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumelor ce urmează a fi restituite, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1, art. 4, art. 6 și urm. din Legea nr. 193/2000.

Prin Sentința civilă nr. 3381/2016 din 3 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, secția civilă, s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă. S-a admis în parte cererea, s-a constatat caracterul abuziv și s-au anulat următoarele clauze cuprinse în contractul de credit: clauza privind perceperea comisionului de procesare cuprinsă în art. 6.1 din contract, clauza cuprinsă în art. 6.2 din contract referitoare la scadența anticipată, clauza cuprinsă în secțiunea 6.3 din contract referitoare la comisionul de administrare.

Pârâta a fost obligată la restituirea către reclamant a sumelor de 676,31 CHF comision de procesare, 750 CHF comision de scadență anticipată și 2809,02 CHF comision de administrare, cu dobândă legală de la data formulării prezentei cereri, respectiv 4 mai 2016 și până la data plății efective.

Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 2400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. SA, care a fost respins prin Decizia civilă nr. 576 din 16 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă.

Pârâta B. SA a declarat recurs împotriva acestei decizii, înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, iar prin Decizia nr. 110/R din 11 decembrie 2017 s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 29 decembrie 2017.

Prin Decizia nr. 1467 din 26 aprilie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a declinat competența soluționării recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin Decizia nr. 95/R din 27 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost declinată competența soluționării recursului declarat de pârâta B. SA în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Târgu Mureș.

În motivarea acestei decizii, instanța a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 18/2016 pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale a tribunalelor/secțiilor specializate trebuie avute în vedere criteriile referitoare la natura, obiectul sau valoarea pretenției, iar calitatea de profesionist a uneia din părți nu poate atrage competența instanței sau a secției specializate.

Instanța a mai reținut că, prin raportare la prevederile art. 3 alin. (2) și (3) C. civ. și la enumerarea cuprinsă în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, în sfera de calificare a litigiului după natura și obiectul său se includ acele litigii care vizează exploatarea unei întreprinderi cu tot ceea ce implică desfășurarea efectivă a activității profesionistului, realizarea scopului pentru care a fost constituit.

În acest sens, s-a constatat că litigiul pendinte vizează analiza, din punct de vedere al legalității, a clauzelor contractuale referitoare la costul creditului, fiind astfel un litigiu în care se aduc în discuție raporturi juridice născute în legătură cu exploatarea întreprinderii profesionistului - societate bancară.

Prin Decizia nr. 1903/R din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea secției I civile a Curții de Apel Târgu Mureș.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că este lipsită de relevanță calitatea de profesionist a societății bancare, contractul încheiat între părți fiind un contract civil, iar cauzele referitoare la executarea acestuia au aceeași natură.

În acest sens, instanța a reținut că, potrivit art. 3 alin. (1) din C. civ., dispozițiile C. civ. "se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil", iar prin Legea nr. 71/2011 a fost abrogat vechiul Codul comercial.

Instanța a mai constat că litigiul păstrează aceeași natură și în căile de atac, astfel că se impune a fi soluționat tot de instanța civilă.

Prin urmare, instanța a reținut că, în cauză, competența de soluționare a recursului revine secției I civile, a Curții de Apel Târgu Mureș, potrivit art. 226 alin. (1) și art. 227 din Legea nr. 71/2011.

Sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în considerarea faptului că obiectul litigiului îl reprezintă cererea reclamantului A., în calitate de consumator, de constatare a nulității absolute a unor clauze abuzive cuprinse într-un contract de credit bancar, încheiat cu pârâta B. SA, care are calitatea de profesionist.

Chestiunea de drept care a declanșat conflictul de competență materială procesuală între cele două secții ale Curții de Apel Târgu Mureș vizează stabilirea naturii litigiului ce formează obiectul judecății, respectiv civilă de drept comun sau în materia litigiilor cu profesioniști, în contextul lipsei unui criteriu legal pentru stabilirea competenței materiale în soluționarea acestor litigii, având în vedere intrarea în vigoare a noilor coduri civil și procesual civil și abrogarea Codului de comerț prin art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În acest context, se reține că potrivit art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, "prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad-hoc;

b) cererile în materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței;

d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare."

De asemenea, instanța supremă apreciază ca relevante dispozițiile art. 227 din același act normativ, care statuează că "dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a C. civ., competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225."

În stabilirea competenței material procesuale în soluționarea recursului pendinte, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 18/2016 din 17 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul Competent să judece Recursul în Interesul Legii în dosarul nr. x/2016, publicată în M. Of. , Partea I nr. 237 din 6 aprilie 2017, prin care s-a statuat cu putere obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Totodată, s-a reținut prin această decizie faptul că revine judecătorului rolul, ca prim interpret al legii, de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii enumerate la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și de a aprecia asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 prevăd că "în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.".

În consecință, raportând obiectul litigiului, respectiv acțiune în constatarea nulității absolute a unor clauze abuzive cuprinse întru-un contract de credit bancar, la normele legale anterior evocate, Înalta Curte reține că natura juridică a contractului dedus judecății se încadrează în materia litigiilor cu profesioniștii, și totodată având în vedere că în cadrul Curții de Apel Târgu Mureș funcționează secții specializate în litigii cu profesioniști, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.