ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 640 din 6

octombrie 2008, pronunțată în rejudecare, în dosarul nr. 831/33/2008, a respins

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.A. împotriva

pârâților Baroul Maramureș și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a

reținut, în esență, următoarele:

La data de 17 martie 2006, reclamantul a solicitat pârâtului Baroul Maramureș primirea în profesia de avocat, cu scutire

de examen, în conformitate cu art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

republicată, motivat de faptul că din anul 1994 a îndeplinit funcția de șef serviciu poliție economico-financiară în cadrul Inspectoratului de

Poliție al Județului Maramureș și ofițer de poliție judiciară în cadrul

Direcției Naționale Anticorupție.

Reclamantul a apreciat că deși vechimea

în funcția de ofițer de poliție nu este printre cele limitativ prevăzute de

lege, trebuie avute în vedere prevederile art. 40 alin. (1) din Statutul

profesiei de avocat conform cărora cadrele de poliție pot deveni avocați.

La data de 5 martie 2007, reclamantului i-a fost comunicată hotărârea nr. 49 din 8 decembrie 2006 prin care se respinge cererea pentru primirea în profesia de avocat, iar Uniunea Națională a Barourilor

din România, prin decizia nr. 210/2007, a menținut punctul de vedere al

Baroului Maramureș.

Apreciind că hotărârile adoptate sunt

nelegale, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ,

solicitând anularea lor.

Reclamantul a arătat că deși avocatura

este o profesie liberală, modul de interpretare a legii limitează accesul în

această profesie, raportat la celelalte țări membre ale Uniunii Europene,

creându-se și o discriminare a anumitor categorii sociale, cu pregătire

juridică, respectiv ofițerii de poliție.

Limitarea diferitelor categorii sociale

la accesul în profesia de avocat este apreciată de reclamant ca fiind contrară

art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, modificată prin Legea nr. 48/2002și

O.G. nr. 77/2003, aprobată prin Legea nr. 27/2004, precum și de natură a

încălca principiul egalității de șanse prevăzut în Constituția României, Pactul

privind drepturile civile și politice și Pactul privind drepturile economice,

sociale și culturale adoptate de Adunarea Generală ONU, ratificate de România

în 1974.

Prin sentința civilă nr. 439 din 21

septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea reclamantului, cu

motivarea că probele administrate nu sunt în măsură să înlăture aplicabilitatea

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și art. 2 alin. (2) din H.G.

nr. 498/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

decizia nr. 910 din 6 martie 2008, a admis recursul declarat de către reclamant

și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că

instanța de fond s-a rezumat să constate că nu sunt îndeplinite condițiile

legale incidente, fără a exercita rol activ în sensul administrării de probe

pentru a verifica nemijlocit dacă reclamantul a îndeplinit, potrivit fișei

postului pentru funcțiile deținute, atribuții de genul celor prevăzute de Legea

nr. 514/2003 pentru funcția de consilier juridic.

Instanța de rejudecare, în exercitarea

prerogativelor instituite prin art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și pentru a da

eficiență îndrumărilor instanței de control judiciar, a solicitat reclamantului

să propună probe în măsură să confirme atribuțiile sale de serviciu, precum și

cele efectuate efectiv, însă acesta nu a solicitat administrarea nici unei

probe în acest sens.

În consecință, pe baza actelor dosarului

s-a concluzionat că în speță ipoteza normei legale nu este întrunită, iar

reclamantul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea

nr. 51/1995, întrucât deși este licențiat în drept nu a îndeplinit una din funcțiile

limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv judecător, procuror, notar public,

consilier juridic sau jurisconsult.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul M.A., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii

așa cum a fost formulată.

Invocând, în drept, dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a criticat sentința atacată cu privire la

interpretarea dată H.G. nr. 498/2004. Astfel, susține recurentul, instanța nu a

avut în vedere prevederile art. 1 din Normele metodologice privind echivalarea stagiului

efectuat în funcții militare și funcții specifice poliției cu stagiul în

funcții civile, conform cărora această echivalare se face potrivit anexelor 1-9,

în cazul său fiind incidente aceste dispoziții legale, coroborate cu art. 2

alin. (2) și anexa nr. 9 III  Inspectorate Județene, pct. 1.3 – șef serviciu,

care echivalează cu expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor.

Instanța nu a avut în vedere prevederile

art. 40 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora „avocații –

foști procurori și cadre de poliție … etc., ca și fostele cadre de poliție pot

deveni avocați”, ca de altfel nici adresa nr. 182652 din 23 septembrie 2008 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș în care se precizează că

anterior datei de 2 august 2006 echivalarea funcțiilor se efectua potrivit

profilului activităților desfășurate, nelimitându-se la activitățile de

asistență juridică.

De asemenea, instanța nu s-a pronunțat

asupra problemelor de discriminare invocate, conform O.U.G. nr. 137/2000,

modificată prin Legea nr. 48/2002 și O.G. nr. 77/2003, aprobată prin Legea nr.

27/2004.

Prin concluziile scrise depuse ulterior

la dosar, recurentul a precizat că își menține cererea de recurs și motivarea

acestuia, apreciind, în completare, că judecătorul M.S. s-a aflat în situația

de incompatibilitate prevăzută de art. 24 alin. (1) C. proc. civ. pentru

soluționarea în fond a cauzei, întrucât la 22 septembrie 2008 s-a pronunțat și în dosarul 1015/33/2008 privind aceleași părți.

Analizând actele dosarului, motivele de

recurs invocate, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă

controlului judiciar și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, pentru

considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitare profesiei de

avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la cerere,

poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care până la data

primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror,

notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

În conformitate cu prevederile art. 1 din

Norma metodologică aprobată prin H.G. nr. 498/2004, invocate de recurent,

echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și în funcții specifice

poliției, în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, cu

stagiul în funcții civile se face potrivit anexelor 1-9, funcția de execuție de

ofițer specialist, la nivelul inspectoratelor județene, putând fi echivalată cu

cele de expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor (anexa 9, III

- 2.1).

Echivalarea prevăzută la art. 1 se face

însă ținându-se seama de natura atribuțiilor prevăzute în fișa postului, precum

și de specializările obținute în baza studiilor absolvite conform normelor privind

învățământul și potrivit anexei la O.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr.

420/2003, astfel cum prevede aceeași Normă, prin art. 2.

Potrivit alin. (2) al art. 2, pentru

echivalarea cu stagiul în funcția de consilier juridic, din dosarul personal al

titularului trebuie să rezulte că acesta este licențiat al unei facultăți de

drept și a îndeplinit, conform fișei postului, atribuțiile prevăzute de Legea

nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.

Problema de drept a incidenței în speță,

pentru echivalarea stagiului efectuat de reclamant în funcții specifice poliției

cu funcția de consilier juridic, a prevederilor art. 2 alin. (2) din această

Normă metodologică, a fost dezlegată, de altfel, de instanța de control judiciar

în primul ciclu procesual, dezlegarea dată fiind obligatorie pentru instanța de

rejudecare, căreia i-a revenit doar obligația de a pune în discuția părților

necesitatea suplimentării probatoriului pentru a verifica nemijlocit dacă

reclamantul-recurent a îndeplinit, potrivit fișei postului pentru funcțiile

deținute, atribuții de genul celor prevăzute de Legea nr. 514/2003 pentru un

consilier juridic.

Instanța de rejudecare și-a îndeplinit

această obligație, iar pe baza actelor dosarului și în condițiile în care în această

nouă etapă procesuală s-a depus un singur act, respectiv adresa nr. 182652 din 23

septembrie 2008 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, care

atestă faptul că atribuțiile prevăzute în fișa postului în sensul Legii nr.

514/2003 trebuie să fie asimilate activităților de asistență juridică și,

respectiv, că asemenea activități sunt desfășurate numai de către polițiștii

care fac parte din cadrul oficiilor/compartimentelor juridice, a reținut în mod

corect că ipoteza normei legale nu este întrunită, nefiind îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru primirea

reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Nejustificate sunt și criticile

recurentului circumscrise pretinselor probleme de discriminare invocate în

temeiul O.G. nr. 137/2000, întrucât stabilirea anumitor condiții și modalități

concrete pentru a accede într-o profesie se înscrie în limita regulilor pe care

legiuitorul național este în drept să le fixeze pentru buna organizare și

desfășurare a acesteia, iar emitenții actelor contestate, acționând în limita

competențelor lor, au interpretat și aplicat corect legea, fără a urmări

restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în

condiții de egalitate a dreptului la libera alegere a profesiei.

De altfel, chiar și organele Curții

Europene a Drepturilor Omului au observat existența unor situații ale căror

particularități impun a fi tratate diferențiat, concluzionând în mod constant

că a distinge nu înseamnă a discrimina.

Diferența de tratament devine

discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile

statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca

acesta să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

De asemenea, conform jurisprudenței

Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții Europene a Drepturilor

Omului, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea

de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la

adoptarea unor soluții diferite pentru persoane aflate în situații distincte,

cum este cazul în speță.

Incompatibilitatea reglementată de art.

24 alin (1) C. proc. civ. operează numai în cazul judecării unei pricini de către

același judecător, în faze procesuale diferite, dar în același proces, situație

care nu se regăsește în speță, întrucât recursul soluționat prin Decizia civilă

nr. 1876/2008 a vizat sentința civilă nr. 547 din 16 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată asupra unei acțiuni ce a avut un cu totul alt obiect,

respectiv acordarea unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului material

și moral ce i-ar fi fost cauzat reclamantului-recurent prin refuzul Baroului

Maramureș de a-i comunica modul de soluționare a cererii de primire în

profesie.

Reținând, față de cele expuse, că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și că nu este

incident în speță nici un motiv care să impună casarea sau modificarea

acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.A.,

împotriva sentinței civile nr. 640 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.